Manuale pentru Societatea Primară și timpul petrecut împreună
Predarea pentru copii cu dizabilităţi

Predarea pentru copii cu dizabilităţi

Salvatorul ne-a învăţat: „Şi toţi copiii tăi vor fi învăţaţi despre Domnul; şi mare va fi pacea copiilor tăi” (3 Nefi 22:13).

Conducătoarele Societăţii Primare au marea responsabilitate de a preda Evanghelia lui Isus Hristos tuturor copiilor, inclusiv celor cu dizabilităţi. Societatea Primară este un loc în care fiecare copil este binevenit, iubit, hrănit spiritual şi acceptat. În această atmosferă este mai uşor pentru toţi copiii să înţeleagă dragostea Tatălui nostru Ceresc şi a lui Isus Hristos şi să simtă şi să recunoască influenţa Duhului Sfânt.

Fiecare copil este preţios pentru Dumnezeu. Fiecare are nevoie de dragoste, de respect şi de sprijin.

Sfătuiţi-vă cu alţii atunci când vă străduiţi pentru a îndeplini nevoile copiilor cu dizabilităţi din cadrul Societăţii Primare unde slujiţi.

  1. Sfătuiţi-vă cu părinţii copilului. De regulă, părinţii îşi cunosc copiii mai bine ca oricine. Ei vă pot învăţa cum să satisfaceţi nevoile copilului, care este intervalul de atenţie şi modurile preferate de a învăţa. De exemplu, unii copii reacţionează foarte bine la muzică, alţii la povestiri, ilustraţii, scripturi sau mişcări. Folosiţi o varietate de metode de predare, asigurându-vă că includeţi toate metodele prin care fiecare copil învaţă cel mai bine.

    indicii optice

    Unii copii cu dizabilităţi reacţionează mai bine la indicii optice. Folosiţi indicii asemănătoare celor arătate aici şi indicaţi când este timpul pentru rugăciune, pentru a face linişte sau pentru cântece.

    Figurine disponibile la sharingtime.lds.org

    Apăsaţi aici pentru figurine.

  2. Sfătuiţi-vă cu celelalte conducătoare şi cu ceilalţi învăţători de la Societatea Primară. Rugaţi-vă şi conlucraţi pentru a găsi modalităţi de a-l ajuta pe fiecare copil să înveţe Evanghelia lui Isus Hristos şi să se simtă iubit.

  3. Sfătuiţi-vă cu consiliul episcopiei. Conducătorii preoţiei şi cei ai celorlalte organizaţii auxiliare pot avea idei despre cum îi puteţi ajuta pe copiii cu nevoi speciale. Într-o episcopie, grupul Înalţilor preoţi s-au oferit să asigure prezenţa unui „bunic pentru Societatea Primară” în fiecare săptămână, care să stea alături de un băieţel care suferea de autism. (Ideal ar fi să fie aceeaşi persoană în fiecare săptămână.) Acest lucru l-a ajutat pe băiat să se concentreze asupra lecţiei şi să se simtă iubit.

Vârstnicul M. Russel Ballard ne-a învăţat: „În mod clar, acelora dintre noi cărora ne-au fost încredinţaţi copii preţioşi, ne-a fost dată o responsabilitate sacră şi nobilă, deoarece noi suntem aceia pe care Dumnezeu i-a desemnat să-i înconjoare pe copiii din ziua de astăzi cu dragoste, cu focul credinţei şi cu înţelegerea a ceea ce sunt” („Great Shall Be the Peace of Thy Children”, Ensign, apr. 1994, p. 60).

copil