Ianuarie

Sunt un copil al lui Dumnezeu şi El are un plan pentru mine

„Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:16).

Completaţi ideile prezentate aici cu unele idei personale. În fiecare săptămână, găsiţi modalităţi prin care (1) să identificaţi doctrina, (2) să ajutaţi copiii să o înţeleagă şi (3) să îi ajutaţi să o pună în practică în vieţile lor. Adresaţi-vă întrebările: „Ce vor face copiii pentru a învăţa?” şi „Cum îi pot ajuta să simtă Spiritul?”.

**Activitate de-a lungul anului:** Împărtăşiţi pe scurt o cale prin care aţi aflat că Dumnezeu vă iubeşte. Introduceţi un obiect mic (cum ar fi un ghem de vată, un bob de mazăre sau o pietricică) într-un borcan sau recipient transparent. De-a lungul anului, oferiţi-le copiilor ocazia să împărtăşească moduri prin care au aflat că Dumnezeu îi cunoaşte şi îi iubeşte. De fiecare dată când un copil împărtăşeşte un lucru, permiteţi-i să adauge un alt obiect în borcan. Faceţi des referire la borcan, precizând felurile diferite prin care Tatăl Ceresc Îşi arată dragostea faţă de noi.

Săptămâna 1: Dumnezeu este Tatăl meu Ceresc. El mă cunoaşte şi mă iubeşte.

Identificaţi doctrina (jucând un joc de ghicit): Spuneţi copiilor că vă gândiţi la cineva care ne iubeşte, ne cunoaşte pe fiecare în parte, ne ajută şi locuieşte foarte departe. Rugaţi-i să ghicească la cine vă gândiţi (Tatăl Ceresc). Discutaţi despre relaţia noastră cu Tatăl Ceresc. Invitaţi-i pe copii să repete împreună: „Dumnezeu este Tatăl meu Ceresc. El mă cunoaşte şi mă iubeşte”.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă (citind din scripturi): Împărţiţi copiii în grupuri. Rugaţi fiecare grup să citească Enos 1:5, Moise 1:6 şi Joseph Smith – Istorie 1:17, apoi discutaţi cum se adresează Domnul fiecărui profet. Întrebaţi-i pe copii: „Dacă Tatăl Ceresc v-ar vizita, cum vi s-ar adresa El?”. Depuneţi mărturie că Dumnezeu ne cunoaşte pe fiecare în parte pe nume.

Încurajaţi punerea în practică (interpretând cântece): Rugaţi-i pe copii să stea în cerc şi să dea din mână în mână mai multe obiecte care descriu dragostea lui Dumnezeu faţă de copiii Săi, în timp ce cântă „Copil al Domnului” (Imnuri nr. 191) sau „Tatăl meu trăieşte” (Imnuri nr. 192). Obiectele pot include scripturi, o ilustraţie ce înfăţişează împărtăşania, un fruct sau o poză cu o familie. Opriţi-vă din cântat la întâmplare şi rugaţi-i pe copiii care ţin un obiect să împărtăşească în ce fel ştiu că Dumnezeu îi iubeşte. Repetaţi în limita timpului disponibil.

Săptămâna 2 şi 3: Planul Tatălui Ceresc este un plan al fericirii.

Imagine

dar

Planul Tatălui Ceresc este un plan al fericirii

Identificaţi doctrina: Scrieţi „Planul Tatălui Ceresc este un plan al fericirii” pe o foaie de hârtie. Puneţi hârtia într-un recipient şi împachetaţi-o ca pe un cadou. Ridicaţi cadoul şi spuneţi copiilor că înăuntru este ceva ce le va aduce fericire. Lăsaţi-i să ghicească ce ar putea fi. Apoi, deschideţi cadoul şi rugaţi pe un copil să citească propoziţia pentru întreaga clasă. Explicaţi că Tatăl Ceresc are un plan ca noi să putem fi fericiţi şi să trăim din nou alături de El.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă (interpretând un cântec şi răspunzând la întrebări): Daţi fiecărui grup o bandă de hârtie cu una dintre următoarele întrebări scrise pe ea:

Ce anume are viaţa mea şi unde a început?
Care a fost alegerea mea şi ce ar trebui să caut?
Ce ar trebui să urmez şi de ce mă pot ţine strâns?
Cum mă voi simţi dacă urmez planul lui Dumnezeu?

Cântaţi primele două rânduri din cântecul „Voi urma planul lui Dumnezeu” (CS, p. 164–165) şi discutaţi răspunsul la prima întrebare. Faceţi acelaşi lucru cu restul cântecului şi celelalte întrebări.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă (încheind o afirmaţie): Amplasaţi în părţi diferite ale încăperii ilustraţii ce descriu viaţa premuritoare, muritoare şi cea după moarte. Desenaţi o faţă veselă pe o foaie de hârtie. Spuneţi copiilor că de fiecare dată când ridicaţi faţa veselă ei trebuie să spună „fericiţi”. Staţi lângă ilustraţia ce reprezintă viaţa muritoare şi descrieţi Consiliul ţinut în Cer. Atunci când este posibil, lăsaţi-i pe copii să încheie afirmaţia dumneavoastră spunând „fericiţi” în timp ce ridicaţi faţa veselă. De exemplu: „Tatăl Ceresc a vrut ca noi să fim fericiţi. El ne-a spus despre planul Său de a ne trimite pe pământ şi a primi un trup. El ne-a spus că vom fi fericiţi dacă respectăm poruncile Sale. El ştia că vom avea nevoie de un Salvator să ne ajute să fim fericiţi, deoarece niciunul dintre noi nu este perfect. Când am auzit planul Tatălui Ceresc eram aşa de fericiţi încât am strigat de bucurie!”. Continuaţi această activitate mergând în alte părţi şi descriind planul fericirii: „Voi aţi venit în familia voastră, iar membrii ei au fost fericiţi când v-aţi născut” „Noi suntem fericiţi dacă facem alegeri drepte” „Noi vom fi fericiţi să fim împreună pentru totdeauna cu familiile noastre, Tatăl Ceresc şi Isus Hristos în împărăţia celestială”. Adăugaţi detalii ale planului care sunt potrivite vârstei şi înţelegerii copiilor.

Încurajaţi punerea în practică (făcând desene): Daţi fiecărui copil o foaie de hârtie care are pe ea o faţă veselă şi cuvintele: „Planul Tatălui Ceresc este un plan al fericirii”. Invitaţi-i să deseneze o imagine a unui lucru din planul Tatălui nostru Ceresc care îi face fericiţi. Depuneţi mărturie că planul Tatălui este menit să ne aducă fericire veşnică.

Săptămâna 4: Am libertatea de a alege şi sunt responsabil pentru alegerile mele.

Identificaţi doctrina: Pregătiţi două benzi de hârtie, una pe care scrie „Am libertatea de a alege” şi alta pe care scrie „Sunt responsabil pentru alegerile mele”. Împărţiţi copiii în două grupuri. Invitaţi doi copii să vină în faţa clasei. Rugaţi-l pe unul dintre ei să ridice prima bandă de hârtie şi rugaţi un grup să se ridice şi să spună: „Am libertatea de a alege”. Rugaţi-l pe celălalt copil să ridice a doua bandă de hârtie şi rugaţi celălalt grup să se ridice şi să spună: „Sunt responsabil pentru alegerile mele”. Repetaţi de mai multe ori, lăsând fiecare grup să spună fiecare propoziţie.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă (discutând despre consecinţe): Întrebaţi-i pe copii care ar fi consecinţele dacă aleg să nu mănânce, dacă ating o plită încinsă, merg la Biserică ori sunt amabili cu alţii. Explicaţi că Tatăl Ceresc ne iubeşte şi doreşte ca noi să facem alegeri bune şi să primim binecuvântările datorate acelor alegeri.

Implicarea activă a tuturor copiilor într-o activitate le menţine trează atenţia şi le oferă ocazia de a participa în procesul de învăţare.

Încurajaţi punerea în practică (jucând un joc): Scrieţi pe benzi de hârtie câteva alegeri bune şi câteva alegeri greşite pe care le poate face un copil. Introduceţi benzile de hârtie într-un recipient. Rugaţi-i pe copii să formeze două rânduri, un rând al „alegerii” şi un rând al „consecinţelor”. Rugaţi-l pe primul copil din fiecare rând să iasă în faţa clasei în timp ce toţi cântă primul rând din cântecul „Alege ce e drept” (Imnuri, nr. 153). Rugaţi copilul din rândul cu „alegerea” să iasă în faţă şi să citească o alegere. Rugaţi-l pe celălalt copil să spună o posibilă consecinţă a acelei alegeri. Rugaţi-i pe ceilalţi copii să ridice degetul mare în sus dacă este o alegere bună şi să arate cu degetul mare în jos dacă este o alegere greşită. Continuaţi în limita timpului disponibil.

Ajutor pentru conducătoarea muzicii

Rugaţi-i pe copii să cânte refrenul cântecului „Copil al Domnului” (Imnuri, nr. 191) cu dumneavoastră şi să asculte cuvintele care descriu ce ar dori ei ca cineva să facă pentru ei. Enumeraţi răspunsurile lor (vino, fii lângă, să-mi arăţi, mă înveţi) pe tablă. Adresaţi o întrebare legată de fiecare cuvânt sau expresie. De exemplu: „Pe cine chemăm?” sau „De ce aţi dori ca cineva să fie lângă voi?”. Depuneţi mărturie despre binecuvântările de a avea părinţi, învăţători, conducători, profeţi, scripturi şi Duhul Sfânt care să ne ajute să ne găsim drumul înapoi la Tatăl Ceresc.