Rămâneţi pe cărare

Rosemary M. Wixom

preşedinta generală a Societăţii Primare

În timp ce vom avea grijă de copiii noştri şi vom urma îndrumarea Salvatorului, noi toţi ne vom întoarce la căminul nostru ceresc şi vom fi în siguranţă în braţele Tatălui nostru Ceresc.

Am asistat, recent, la naşterea micuţei Kate Elizabeth. După ce a venit pe această lume şi i-a fost dată mamei pentru a o ţine în braţe, Kate şi-a întins mânuţa şi a apucat degetul mamei ei. Era ca şi cum micuţa Kate ar fi spus: „Dacă mă ţin bine, mă vei ajuta să rămân pe cărarea care duce înapoi la Tatăl meu Ceresc?”.

La vârsta de şapte ani, Joseph Smith s-a îmbolnăvit de febră tifoidă şi a făcut a infecţie la picior. Doctorul Nathan Smith încerca o procedură nouă prin care piciorul infectat putea fi salvat. Fără anestezie, doctorul Smith trebuia să facă o intervenţie chirurgicală la picior şi să înlăture părţi ale osului infectat. Joseph a refuzat coniacul care i se oferise pentru a rezista durerii şi nu a vrut să fie legat, spunând: „O să îl rog pe tatăl meu să stea pe pat şi să mă ţină în braţe şi, apoi, voi face tot ce este necesar”¹.

Tuturor copiilor din lume le spunem: „Ia-mă de mână! Ţine-te bine! Vom rămâne împreună pe cărarea care duce înapoi la Tatăl nostru Ceresc”.

Părinţi, bunici, vecini, prieteni, conducători ai Societăţii Primare fiecare dintre noi îşi poate deschide braţele pentru a-i ţine pe copii de mână. Ne putem opri, îngenunchea, ne putem uita în ochii lor şi putem simţi dorinţa lor înnăscută de a-L urma pe Salvator. Luaţi-i de mână. Mergeţi cu ei. Este şansa noastră de a-i aduce pe cărarea credinţei.

Niciun copil nu trebuie să meargă singur pe cărare, atâta timp cât noi le vorbim deschis copiilor noştri despre planul salvării. Înţelegerea planului salvării îi va ajuta să preţuiască adevărurile despre faptul că ei sunt copii ai lui Dumnezeu şi că El are un plan pentru ei, că au trăit alături de El în existenţa premuritoare, că au strigat de bucurie ştiind că vor veni pe acest pământ şi că, prin ajutorul Salvatorului, cu toţii ne putem întoarce în prezenţa Tatălui nostru Ceresc. Dacă ei înţeleg planul şi cine sunt ei, nu se vor teme.

În Alma 24, citim: „El iubeşte sufletele noastre tot aşa cum El îi iubeşte pe copiii noştri; de aceea… planul salvării să poată să ne fie făcut cunoscut, la fel ca şi generaţiilor viitoare”².

Începem să le facem copiilor cunoscut planul atunci când noi înşine ne ţinem bine de bara de fier.

Când ne ţinem bine de bara de fier, ne aflăm în situaţia de a ne pune mâinile peste mâinile lor şi de a merge împreună pe cărarea strâmtă şi îngustă. Exemplul nostru este amplificat în ochii lor. Ei vor urma exemplul nostru când vor avea încredere în faptele noastre. Nu trebuie să fim perfecţi-ci doar cinstiţi şi sinceri. Copiii vor să simtă că sunt una cu noi. Când un părinte spune: „Putem face asta! Putem citi scripturile zilnic în cadrul familiei”, copiii îl vor urma!

O asemenea familie cu patru copii mici scrie: „Am decis să începem să citim câte puţin, din pricina capacităţii scăzute de concentrare a copiilor noştri. Cel mai mare dintre copiii noştri nu ştia încă să citească, dar putea repeta cuvintele noastre, aşa că am început să citim Cartea lui Mormon, doar trei versete în fiecare seară. Soţul meu şi cu mine citeam câte un verset fiecare şi, apoi, Sydney repeta unul dintre versete. Am trecut la patru versete şi, apoi, la cinci versete pe măsură ce băieţii au început să-şi repete fiecare versetele. Da, ritmul era lent, dar am continuat. Am încercat să ne concentrăm pe consecvenţă, nu pe viteză. Ne-a luat trei ani şi jumătate pentru a termina de citit Cartea lui Mormon. Am avut un sentiment minunat de împlinire!”.

Acea mamă continuă: „Citirea zilnică din scripturi în cadrul familie este, acum, un obicei în familia noastră. Copiii noştri sunt familiarizaţi cu limbajul din scripturi, iar soţul meu şi cu mine profităm de orice ocazie pentru a depune mărturie despre adevărurile pe care le conţin. Lucrul cel mai important este că, în căminul nostru, simţim Spiritul”.

Învăţaţi din experienţa acestei familii ceea ce învăţ şi eu? Când intenţia noastră este de a ne ţine bine de cuvântul lui Dumnezeu, citirea scripturilor poate însemna chiar şi câte un verset pe zi. Nu este niciodată prea târziu să începeţi. Puteţi începe chiar acum.

Dacă noi nu-i învăţăm pe copiii noştri, o va face lumea, iar copiii sunt capabili să asimileze, încă de la o vârstă foarte fragedă, tot ceea ce lumea îi va învăţa. Lucrurile pe care vrem ca ei să le ştie peste cinci ani trebuie să facă parte încă de azi din discuţiile noastre cu ei. Învăţaţi-i în orice împrejurare; faceţi ca fiecare dilemă în care se află, fiecare consecinţă pe care o suportă, fiecare încercare pe care o au de înfruntat să ofere o ocazie de a-i învăţa cum să trăiască în conformitate cu adevărurile Evangheliei.

Shannon, o tânără mamă, nu se aştepta să-i înveţe pe copiii ei puterea rugăciunii atunci când au intrat în maşina lor pentru a se întoarce la casa lor, aflată la doar 40 de minute de condus din locul în care se aflau. Când au plecat de la casa bunicii nu era niciun viscol dar, în timp ce conducea prin canion, ninsoarea s-a preschimbat în viscol. Maşina a început să alunece pe suprafaţa drumului. La puţin timp după aceea, vizibilitatea era zero. Doi dintre copiii cei mai mici au simţit situaţia tensionată şi au început să plângă. Shannon le-a spus copiilor mai mari, Heidi şi Thomas, de opt şi şase ani: „Trebuie să vă rugaţi. Avem nevoie de ajutorul Tatălui Ceresc pentru a ajunge în siguranţă acasă. Rugaţi-vă să nu rămânem blocaţi şi să nu derapăm şi să nu ieşim de pe drum”. Mâinile ei tremurau în timp ce conducea maşina, dar putea auzi scurtele rugăciuni spuse în şoaptă venind în mod repetat de pe locurile din spate. „Tată Ceresc, Te rugăm să ne ajuţi să ajungem în siguranţă acasă; te rugăm să ne ajuţi să nu derapăm şi să nu ieşim de pe drum”.

La scurt timp, rugăciunile i-au liniştit pe cei doi copii mai mici şi aceştia s-au oprit din plâns tocmai când au aflat că un drum închis îi împiedica să meargă mai departe. Au întors, cu grijă, maşina şi au găsit un motel unde au rămas peste noapte. Odată ajunşi în camera de la motel, au îngenuncheat şi I-au mulţumit Tatălui Ceresc pentru că se aflau în siguranţă. În acea noapte, o mamă i-a învăţat pe copiii ei despre puterea ce vine din rostirea rugăciunilor.

Ce încercări vor avea de înfruntat copiii noştri? Asemenea lui Joseph Smith, copiii noştri pot găsi curajul de „[a face] tot ce este necesar”. Când intenţiile noastre de a-i ţine aproape şi de a-i învăţa despre planul Tatălui Ceresc prin rugăciune şi scripturi sunt adevărate, ei vor şti de unde au venit, de ce sunt aici şi încotro se duc.

Primăvara trecută, soţul meu şi cu mine am participat la un meci de fotbal al nepotului nostru în vârstă de patru ani. Puteai simţi entuziasmul de pe teren în timp ce jucătorii alergau în toate direcţiile, urmărind mingea. Când s-a auzit fluierul final, jucătorii nu ştiau cine câştigase sau cine pierduse. Ei au jucat, pur şi simplu, un meci de fotbal. Antrenorii lor i-au condus pe jucători la centrul terenului unde au putut da mâna cu membrii echipei adverse. Apoi, am văzut ceva remarcabil. Antrenorul i-a invitat pe toţi să formeze un pod al victoriei. Toţi părinţii, bunicii şi ceilalţi spectatori care veniseră să asiste la meci s-au ridicat şi au format două rânduri de o parte şi de alta şi, ridicându-şi mâinile, au format, astfel, un pod. Copiii ţipau de bucurie în timp ce alergau pe sub podul format din adulţii care-i aclamau până la cărarea formată din spectatori. La scurt timp după aceea, copiii din echipa adversă s-au alăturat distracţiei, în timp ce toţi jucătorii – câştigătorii şi învinşii – erau aclamaţi de adulţi în timp ce alergau pe cărarea podului victoriei.

Cu ochii minţii mele vedeam o altă imagine. Am avut sentimentul că îi vedeam pe copii trăind conform planului, planului pe care Tatăl Ceresc l-a creat pentru fiecare copil în parte. Ei alergau pe cărarea strâmtă şi îngustă, pe sub braţele spectatorilor care îi iubesc, fiecare dintre ei simţind bucuria de a fi pe cărare.

Nefi a spus: „O, cât de mare este planul Dumnezeului nostru!”³. Salvatorul „drumul drept ne-a arătat”⁴. Mărturisesc că, în timp ce vom avea grijă de copiii noştri şi vom urma îndrumarea Salvatorului, noi toţi ne vom întoarce la căminul nostru ceresc şi vom fi în siguranţă în braţele Tatălui nostru Ceresc. În numele lui Isus Hristos, amin.