Luaţi seama la voi înşivă

Vârstnicul Anthony D. Perkins

din Cei Şaptezeci

Rămâneţi pe cale preoţiei aprofundându-vă convertirea şi întărindu-vă familia… Evitaţi producerea unei catastrofe respectând semnele spirituale de „Atenţie!” amplasate de-a lungul drumului nostru de către Dumnezeu şi profeţi.

Când eram tânăr băiat, mergeam cu familia mea cu maşina prin Munţii Stâncoşi din America pentru a-i vizita pe bunici. Drumul începea cu desişurile de salvie de la şes, urca pe versanţii abrupţi acoperiţi de pini şi, apoi, ieşea pe lângă pădurile de plopi şi trecea peste păşunile alpestre de unde puteam vedea până foarte departe.

Acest drum, însă, nu era în totalitate sigur. Cea mai mare parte a lui era săpată în versantul abrupt al muntelui. Pentru a-i proteja pe călători, constructorii au montat balustrade de protecţie şi au amplasat semne pe care era scris: „Atenţie! Cad pietre”. Am văzut multe motive care justificau aceste avertizări. Stânci şi bolovani erau împrăştiaţi de-a lungul albiei râului, departe, sub şosea. Din când în când, am putut vedea maşini distruse pe fundul prăpastiei, o mărturie tragică despre şoferi care nu au fost atenţi.

Jurământul şi legământul preoţiei

Dragi fraţi, fiecare dintre dumneavoastră a primit, sau va primi în curând, jurământul şi legământul Preoţiei lui Melhisedec.¹ Acest legământ are asociată o călătorie glorioasă care începe odată cu primirea ambelor preoţii, cea mai mică şi cea mai mare, continuă cu slujirea cu credinţă şi sârguinţă în chemările noastre şi urcă mereu către cele mai mari binecuvântări, până când primim „tot ceea ce are Tatăl”².

Proiectantul înţelept al acelui drum celest a montat semne de avertizare pentru călătoria noastră. Jurământul şi legământul preoţiei includ următoarea avertizare care te face să-ţi cercetezi sufletul: „Acum, vă dau porunca de a lua seama [la] voi înşivă”³.

De ce ne-ar porunci Dumnezeu să luăm seama? El ştie că Satana este o fiinţă reală⁴ care caută să ne târască sufletele către adâncul nefericirii⁵. Dumnezeu ştie, de asemenea, că în fiecare deţinător al preoţiei se ascunde şi un „om firesc”⁶ „predispus la rătăcire”⁷. Prin urmare, profeţii ne invită să ne „[dezbrăcăm] de omul cel vechi”⁸ şi să ne „[îmbrăcăm] cu Hristos”⁹ prin intermediul credinţei, pocăinţei, rânduielilor necesare salvării şi al vieţii trăită zilnic conform Evangheliei.

Să evităm producerea unei catastrofe

În timp ce urcă pe calea preoţiei, orice băiat sau bărbat poate fi tras în jos dacă neglijează să ia seama la el însuşi. Aţi fost uluiţi sau întristaţi de decăderea neaşteptată a vreunui tânăr excepţional, a vreunui tânăr tocmai întors din misiune, a vreunui conducător respectat al preoţiei sau a vreunui membru preaiubit al familiei?

Povestea lui David din Vechiul Testament este un exemplu tragic al irosirii puterii preoţiei. Deşi îl învinsese pe Goliat în tinereţea sa şi trăise în neprihănire zeci de ani¹⁰, acest profet împărat era încă vulnerabil spiritual. În acel moment crucial când, de pe acoperişul casei sale, a văzut-o pe frumoasa Bat-Şeba scăldându-se, niciun paznic al moralităţii nu a fost în zonă pentru a-i striga: „Ia seama, David nesăbuitule!”. Eşecul lui de a nu lua seama la el însuşi¹¹ şi de a nu acţiona conform îndemnurilor Spiritului¹² a dus la faptul că şi-a pierdut familia eternă¹³.

Dragi fraţi, dacă până şi măreţul David a putut fi scos de pe drumul către exaltare, cum am putea noi evita o pieire similară?

Cele două balustrade de protecţie reprezentate de convertirea personală profundă şi relaţiile puternice de familie ne ajută să rămânem pe drumul care duce la cer.

Ştiind aceasta, Satana dislocă bolovani pe calea progresului nostru în preoţie care să ne deterioreze convertirea şi să ne distrugă familiile. Din fericire, Isus Hristos şi profeţii Săi au amplasat semne de „Atenţie!” de-a lungul drumului. Ele ne avertizează constant asupra mândriei care ne deteriorează convertirea¹⁴ şi a păcatelor care ne distrug familiile, cum ar fi mânia, lăcomia şi poftele carnale în afara căsătoriei.

În urmă cu mult timp, Moise ne-a sfătuit: „Vezi să nu uiţi pe Domnul”¹⁵. În lumea noastră grăbită şi plină de tot felul de programe de divertisment, oamenii sunt încă rapizi în „[a-L uita] pe Domnul… [în a face] nedreptăţi şi [a fi] conduşi în pierzanie de către cel rău”¹⁶.

Aprofundarea convertirii şi întărirea familiei

Pentru a rămâne în siguranţă pe calea preoţiei în pofida căderilor bolovanilor ispitei, doresc să ne amintim cele şase principii fundamentale care aprofundează convertirea şi întăresc familia.

Primul, faptul de a ne ruga mereu deschide uşa primirii ajutorului divin pentru a-l „învinge pe Satana”¹⁷. De fiecare dată când Isus îi avertizează pe deţinătorii preoţiei să „aibă grijă, pentru că Satana vrea [să-i] cearnă”, El recomandă rugăciunea ca măsură de protecţie împotriva ispitei.¹⁸ Preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat: „Dacă vreunul dintre noi a fost încet în a asculta sfatul de a ne ruga întotdeauna, nu există un moment mai potrivit pentru a începe s-o facem decât acum… Un bărbat nu este niciodată mai măreţ decât atunci când stă în genunchi”¹⁹.

Al doilea, studiul scripturilor străvechi şi al celor din zilele noastre ne uneşte cu Dumnezeu. Domnul i-a avertizat pe membrii Bisericii să „aibă grijă de modul în care [îi tratează pe profeţi], ca nu cumva [să-i] trateze cu uşurinţă şi să cadă sub condamnare şi să se împiedice şi să cadă”²⁰. Pentru a evita această condamnare serioasă, trebuie să citim scripturile cu sârguinţă, precum şi revistele şi paginile de Internet ale Bisericii care ne ajută să „fim sfătuiţi într-un mod personal şi privat de către profetul ales [al Domnului]”²¹.

Al treilea, participarea în mod demn la rânduieli ne pregăteşte să primim „Spiritul Sfânt pentru îndrumarea [noastră]”²². Când Salvatorul a avertizat: „Aveţi grijă să nu fiţi înşelaţi”, El a promis că acest lucru nu se va întâmpla dacă noi „[căutăm] cu sinceritate darurile cele mai bune” ale Spiritului.²³ Luarea în mod demn din împărtăşanie în fiecare săptămână îi face pe membri demni de a „avea totdeauna Spiritul Său cu ei”²⁴. Prin intermediul preaslăvirii în templu, noi putem „[primi] o plenitudine a Duhului Sfânt”²⁵.

Al patrulea, demonstrarea unei dragoste sincere stă la baza convertirii personale şi a relaţiilor de familie. Regele Beniamin a spus: „Feriţi-vă ca nu cumva să apară vrajbe între voi”²⁶. Să nu uitaţi niciodată că Satana este „tatăl certurilor”²⁷ şi că încearcă să-i facă pe membrii familiei „să se bată şi să se certe”²⁸. Stimaţi fraţi, dacă abuzăm emoţional, verbal sau fizic pe vreun membru al familiei noastre ori dacă timorăm pe cineva, atunci pierdem puterea preoţiei.²⁹ Alegeţi să vă stăpâniţi mânia. Membrii familiei trebuie să audă binecuvântări din gurile noastre, nu blesteme. Influenţa noastră asupra altora trebuie făcută numai prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate, prin blândeţe, prin dragoste sinceră, prin amabilitate şi prin caritate.³⁰

Al cincilea, supunerea faţă de legea zeciuielii este un element esenţial al credinţei şi unităţii în familie. Deoarece Satana foloseşte lăcomia şi goana după averi pentru a scoate familiile de pe drumul care duce la cer, Isus ne-a avertizat: „Păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani”³¹. Lăcomia este înăbuşită atunci când ne planificăm venitul, când plătim o zeciuială corectă şi facem donaţii de post generoase, când alocăm un buget pentru cheltuielile necesare, când evităm datoriile inutile, când economisim pentru posibile necesităţi şi când ajungem să ne bizuim pe forţele proprii din punct de vedere temporal. Promisiunea lui Dumnezeu făcută nouă este: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”³².

Al şaselea, ţinerea în totalitate a legii castităţii ne oferă încrederea de a sta „în prezenţa lui Dumnezeu”, avându-L pe Duhul Sfânt ca „tovarăşul [nostru] permanent”³³. Satana asaltează virtutea şi căsătoria cu o avalanşă de obscenităţi. Când Domnul i-a avertizat pe cei care comit adulter să „[aibă] grijă şi [să se pocăiască] repede”, El a vorbit nu doar despre actul fizic în sine, ci şi despre gândurile imorale care-l preced.³⁴ Profeţii şi apostolii din zilele noastre au vorbit des şi clar despre flagelul pornografiei. Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a învăţat: „[Pornografia] este ca o furtună dezlănţuită, distrugând familii şi persoane, devastând într-o clipă ceea ce odată era minunat şi frumos… A venit timpul ca oricare dintre noi este părtaş să iasă din mocirlă”³⁵. Dacă sunteţi ispitiţi să încălcaţi legea castităţii sub orice formă, urmaţi exemplul lui Iosif din Egipt, care „a fugit afară din casă”³⁶.

Aceste şase principii fundamentale îi ajută pe deţinătorii preoţiei să meargă înainte pe drumul care duce la cer, rămânând în siguranţă între balustradele spirituale de protecţie reprezentate de convertirea personală şi de relaţiile de familie. Dragi tineri băieţi, supunerea faţă de aceste principii vă va pregăti pentru legămintele făcute în templu, pentru slujirea în calitate de misionari cu timp deplin şi pentru căsătoria eternă. Dragi soţi şi taţi, viaţa trăită conform acestor principii vă va face demni să prezidaţi în neprihănire asupra căminului dumneavoastră, slujindu-le membrilor familiei dumneavoastră în calitate de conducător spiritual, soţia dumneavoastră fiindu-vă partener egal.³⁷ Calea preoţiei este o călătorie plină de bucurie.

Să rămânem pe calea preoţiei

Revenind la experienţele mele de când eram tânăr băiat, îmi amintesc de una când traversam Munţii Stâncoşi. După ce am trecut de un semn pe care scria „Atenţie! Cad Pietre”, tatăl meu a văzut cum, pe asfalt, în faţa noastră, cădeau pietre de dimensiune mică. El a încetinit repede maşina până când aproape că a oprit complet, moment în care un bolovan de mărimea unei mingi de baschet a căzut foarte aproape de noi. Tata nu a mers mai departe până când pietrele nu au încetat să cadă. Atenţia constantă a tatălui meu şi acţiunile prompte au asigurat sosirea în siguranţă a familiei noastre la destinaţia finală.

Stimaţi fraţi, Satana caută să „distrugă sufletele oamenilor”³⁸. Dacă sufletul dumneavoastră se îndreaptă încet către marginea unei stânci spirituale, opriţi-vă acum, înainte să cădeţi şi reveniţi la itinerariul dumneavoastră.³⁹ Dacă simţiţi că sufletul dumneavoastră zace distrus pe fundul prăpastiei în loc să fie sus pe calea preoţiei din cauză că dumneavoastră aţi ignorat semnele pe care este scris „Atenţie!” şi aţi păcătuit, eu vă depun mărturie că, printr-o pocăinţă sinceră şi prin puterea sacrificiului ispăşitor al lui Isus Hristos, puteţi fi ridicat şi pus înapoi pe drumul ceresc al lui Dumnezeu.⁴⁰

Isus ne-a învăţat: „Păziţi-vă de… [făţărnicie]”⁴¹. Dacă nu sunteţi demni să vă exercitaţi preoţia, vă rog să vă întâlniţi cu episcopul dumneavoastră, căci el vă poate ajuta să vă pocăiţi. Aveţi curaj căci, deşi Salvatorul spune: „Feriţi-vă… şi abţineţi-vă de la păcate”⁴², El promite, de asemenea: „Eu, Domnul vă iert pe voi… Mergeţi şi nu mai păcătuiţi”⁴³.

Vă invit pe dumneavoastră, fiecare băiat şi fiecare bărbat, să rămâneţi pe cale preoţiei aprofundându-vă convertirea şi întărindu-vă familia. Rugăciunile, scripturile şi rânduielile aprofundează convertirea. Dragostea, zeciuiala şi castitatea întăresc familia. Evitaţi producerea unei catastrofe respectând semnele spirituale de „Atenţie!” amplasate de-a lungul drumului nostru de către Dumnezeu şi profeţi. Faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a urma exemplul perfect al lui Isus Hristos, Cel care „a suferit ispite, dar nu le-a luat în seamă”⁴⁴.

Vă promit că, dacă bărbaţii ţin legământul preoţiei de a „lua seama [la] [ei înşişi]”⁴⁵, noi şi familiile noastre putem fi siguri că vom ajunge în siguranţă şi bucuroşi la destinaţia noastră exaltată în împărăţia celestială. Eu mărturisesc astfel în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.