Binecuvântările împărtăşaniei

Vârstnicul Don R. Clarke

din Cei Şaptezeci

Vom fi binecuvântaţi pe măsură ce simţim recunoştinţă faţă de ispăşirea lui Isus Hristos, ne reînnoim legămintele de la botez, simţim iertarea şi primim inspiraţie de la Duhul Sfânt.

Am crescut în Rexburg, Idaho, unde am fost influenţat şi învăţat de o familie minunată, de prieteni, învăţători şi conducători. Există experienţe speciale în viaţa noastră a tuturor care ne ating sufletul şi ne influenţează deciziile pentru totdeauna. O astfel de experienţă a avut loc în tinereţea mea. Această experienţă mi-a schimbat viaţa.

Am fost mereu activ în Biserică şi am progresat în toţi anii în care am deţinut Preoţia aaronică. În adolescenţă, fratele Jacob, învăţătorul meu, mi-a cerut să scriu pe un cartonaş la ce mă gândisem în timpul împărtăşaniei. Mi-am luat cartonaşul şi am început să scriu. Mai întâi, pe listă era scris meciul de baschet pe care îl câştigasem cu o seară înainte. Iar după aceea era scrisă o întâlnire avută după meci şi lista a continuat cu alte lucruri similare. Mult mai jos şi, desigur, nu cu litere îngroşate, era scris numele lui Isus Hristos.

În fiecare duminică, scriam pe cartonaş o listă a lucrurilor la care m-am gândit în timpul împărtăşaniei. Pentru un tânăr deţinător al Preoţiei lui Aaron, împărtăşania şi adunarea de împărtăşanie aveau acum o nouă şi mai mare însemnătate spirituală. Aşteptam cu nerăbdare duminicile şi ocazia de a lua din împărtăşanie, deoarece înţelegerea ispăşirii Salvatorului mă schimba. În fiecare duminică, până în ziua de astăzi, când iau din împărtăşanie, văd cartonaşul şi îmi reexaminez lista. Acum, întotdeauna, în lista mea este, înainte de toate, Salvatorul omenirii.

În Noul Testament citim despre momentul în care Salvatorul şi apostolii Lui s-au întâlnit într-o cameră de sus pentru praznicul de Paşte.

„Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: «Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea».

Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul şi li l-a dat, zicând: «Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi»”¹.

De asemenea, Isus a stabilit rânduiala împărtăşaniei în timpul vizitei Sale printre nefiţi². Am ajuns să cunosc importanţa acestor două evenimente.

Preşedintele David O. McKay a spus: „Mă simt îndemnat să accentuez ce a desemnat Domnul a fi cea mai importantă adunare în Biserică, iar aceasta este adunarea de împărtăşanie”³. Dacă ne pregătim cum se cuvine pentru împărtăşanie, ne putem transforma vieţile. Aş dori să sugerez cinci principii care ne pot binecuvânta vieţile când luăm cu demnitate din împărtăşanie.

I. Să avem un sentiment de recunoştinţă faţă de ispăşirea lui Isus Hristos

Primul principiu este de a avea, în timpul împărtăşaniei, un sentiment de recunoştinţă faţă de Tatăl Ceresc pentru ispăşirea Fiului Său. Următoarea povestire este despre oferirea împărtăşaniei:

„Împărtăşania nu a însemnat niciodată prea mult pentru mine până în duminica în care am fost rânduit diacon. În acea după-amiază am oferit împărtăşania pentru prima oară. Înainte de adunare, unul dintre diaconi mi-a atras atenţia: «Fii atent la fratele Schmidt. Poate va fi nevoie să-l trezeşti!». În final, a venit vremea să particip la oferirea împărtăşaniei. M-am descurcat binişor cu primele şase rânduri Copii şi adulţi au luat pâine fără vreo intenţie sau consideraţie vizibile. Apoi am ajuns la al şaptelea rând, rândul în care stătea mereu fratele Schmidt. Dar am fost surprins. În loc să doarmă, el era treaz de-a binelea. Spre deosebire de alţii pe care îi servisem, el a luat pâinea părând a avea multă consideraţie şi reverenţă.

După câteva minute, mă aflam iar aproape de rândul al şaptelea, servind apa. De această dată prietenul meu avea dreptate. Fratele Schmidt stătea cu capul plecat şi cu ochii lui mari de german închişi. Era evident că dormea profund. Ce puteam face sau spune? Pentru o clipă m-am uitat la fruntea lui, ridată şi istovită de ani de trudă şi greutăţi. Se alăturase Bisericii de tânăr şi avusese parte de multă persecuţie în micul lui oraş german. Auzisem povestea de multe ori la adunarea de mărturii. Într-un final, m-am decis să-l zgâlţâi uşor în speranţa de a-l trezi. Întinzându-mă spre el, şi-a ridicat uşor capul. Lacrimile îi curgeau pe obraji şi, uitându-mă în ochii lui, am putut simţi dragoste şi bucurie. El s-a întins uşor şi a luat apă. Deşi aveam doar 12 ani pe atunci, încă îmi pot aminti clar sentimentul pe care l-am avut văzându-l pe bătrânul robust luând din împărtăşanie. Ştiam fără nicio îndoială că el simţea ceva legat de împărtăşanie, ceva ce eu nu simţisem niciodată. Am constatat atunci că doream să am exact aceleaşi simţăminte”⁴.

Fratele Schmidt comunicase cu cerul, iar cerul comunicase cu el.

II. Să ne amintim că reînnoim legămintele de la botez

Al doilea principiu este de a ne aminti că, atunci când luăm din împărtăşanie, ne reînnoim legămintele de la botez. Unele dintre promisiunile pe care le facem, care sunt consemnate în scripturi, includ:

„Să vă alăturaţi turmei lui Dumnezeu şi să vă numiţi poporul Lui… să purtaţi greutăţile unul altuia… să jeliţi împreună cu cei care jelesc… şi să fiţi martorii lui Dumnezeu”⁵.

„Vin cu inima frântă şi cu spiritul smerit… voiesc să ia asupra lor numele lui Isus Hristos, având hotărârea să-L slujească până la sfârşit”⁶ şi să ţină poruncile Lui şi să-şi amintească totdeauna de El⁷.

Rugăciunile de împărtăşanie sunt o reamintire a acestor legăminte. Când luăm din împărtăşanie, ne reînnoim angajamentul de a trăi conform acestor legăminte. Cred că este potrivit să memorăm rugăciunile de împărtăşanie în mintea noastră şi în inima noastră. Acest lucru ne va ajuta să ne concentrăm asupra reînnoirii legămintelor noastre de la botez. Fie că aveam 8 ani sau 80 de ani când am fost botezaţi, sper că nu vom uita niciodată acea zi şi legămintele pe care le-am făcut.

III. În timpul împărtăşaniei putem simţi iertarea pentru păcatele noastre

În al treilea rând, în timpul împărtăşaniei putem simţi iertarea pentru păcatele noastre. Dacă ne-am făcut timp să ne pocăim de păcate înainte de adunarea de împărtăşanie, putem pleca de la adunarea de împărtăşanie simţindu-ne curaţi şi puri. Preşedintele Boyd K. Packer a spus: „Împărtăşania reînnoieşte procesul iertării. Când împărtăşania este oferită în fiecare duminică, acest lucru este o ceremonie de reînnoire a procesului iertării… În fiecare duminică vă curăţiţi ca astfel, la timpul potrivit, înainte să muriţi, spiritul dumneavoastră să fie curat”⁸. Luarea cu demnitate din împărtăşanie ne ajută să ne simţim asemenea celor din poporul regelui Beniamin, care „au fost umpluţi de bucurie, primind iertarea păcatelor lor şi având pace în conştiinţă”⁹.

IV. Putem primi inspiraţie pentru soluţii la problemele noastre

Al patrulea principiu este acela că, în timpul adunării de împărtăşanie, putem primi inspiraţie pentru a găsi soluţii la problemele noastre. Când am fost preşedinte de misiune în Bolivia, soţia mea, Mary Anne, şi cu mine am fost binecuvântaţi să participăm la un seminar pentru preşedinţii de misiune ţinut de preşedintele Henry B. Eyring. La acea adunare, ne-a învăţat despre trei căi importante de a ne pregăti să beneficiem de pe urma unei adunări. Trebuie să-i spunem Domnului problemele noastre, să fim umili ca nişte copii pregătiţi să înveţe şi să avem dorinţa de a-i ajuta pe copiii lui Dumnezeu.

Când venim cu umilinţă la adunarea de împărtăşanie, putem fi binecuvântaţi să dobândim gânduri pentru soluţii la problemele noastre zilnice. Trebuie să venim pregătiţi, dornici de a asculta şi să nu fim distraşi de nimic. Citim în scripturi: „Dar iată, Eu îţi spun ţie, tu trebuie să studiezi aceasta profund în mintea ta; apoi trebuie să Mă întrebi dacă este drept şi, dacă este drept, voi face ca inima ta să ardă în tine; astfel vei simţi că este drept”¹⁰. Putem şti ce să facem ca să ne rezolvăm problemele.

V. Luarea cu demnitate din împărtăşanie ne va ajuta să fim plini de Duhul Sfânt

Al cincilea principiu, luarea cu demnitate din împărtăşanie ne va ajuta să fim plini de Duhul Sfânt. În timpul stabilirii împărtăşaniei în timpul vizitei Sale printre nefiţi, Isus a declarat: „Cel care va mânca din pâinea aceasta va mânca din trupul Meu pentru sufletul său; iar acela care va bea din vinul acesta va bea din sângele Meu pentru sufletul său; iar sufletul lui nu va flămânzi şi nu va înseta niciodată, ci va fi sătul”¹¹. Lor li s-a promis că dacă vor flămânzi şi vor înseta după neprihănire, ei vor fi plini de Duhul Sfânt. Rugăciunea de împărtăşanie ne promite, de asemenea, că dacă trăim conform legămintelor noastre, vom avea totdeauna Spiritul Său cu noi¹².

Vârstnicul Melvin J. Ballard a spus: „Eu sunt martor al faptului că este un spirit care participă la administrarea împărtăşaniei, ce încălzeşte sufletul din cap până în picioare; dumneavoastră simţiţi rănile spiritului cum încep să fie vindecate, iar povara este ridicată. Liniştea şi fericirea vin la sufletul care este demn şi care doreşte într-adevăr să se împărtăşească din această hrană spirituală”¹³.

În timp ce luăm din împărtăşanie în fiecare săptămână, vom fi binecuvântaţi pe măsură ce simţim recunoştinţă faţă de ispăşirea lui Isus Hristos, ne reînnoim legămintele de la botez, simţim iertarea şi primim inspiraţie de la Duhul Sfânt. Adunarea de împărtăşanie va fi mereu una minunată dacă împărtăşania este nucleul preaslăvirii noastre. Îmi exprim recunoştinţa faţă de ispăşirea lui Isus Hristos. Eu ştiu că El trăieşte. În numele lui Isus Hristos, amin.