Un pas mai aproape de Salvator

Russell T. Osguthorpe

Preşedintele general al Şcolii de duminica

În vara aceasta a apărut un scurt articol în revistele Liahona şi Ensign pe care-l scrisesem. Fiul meu mi-a trimis un e-mail spunând: „Tată, poate ne spui când mai apare un articol de-al tău”. I-am răspuns: „Am vrut doar să văd dacă citeşti revistele Bisericii”. Mi-a răspuns, explicându-mi că fiica sa de 10 ani a „trecut testul. Ea a luat revista Ensign din cutia poştală, a venit în casă şi a citit-o. Apoi, a venit sus la noi în cameră şi ne-a arătat articolul tău”.

Nepoata mea a citit revista Ensign deoarece a vrut să înveţe. Ea a acţionat de bună voie exercitându-şi libertatea de a alege. Prima Preşedinţie a aprobat de curând noi materiale de învăţare pentru tineri, care îi vor sprijini pe tineri în dorinţa lor înnăscută de a învăţa şi împărtăşi Evanghelia şi de a trăi potrivit acesteia. Aceste materiale noi sunt acum disponibile online spre a fi citite. În ianuarie, vom începe să le folosim la clase. (Învăţaţi mai multe despre noile materiale de învăţare pentru tineri la lds.org/youth/learn.)

Când Salvatorul preda, libertatea de a alege a celui care învăţa era importantă. El nu ne-a arătat doar ce să predăm, ci şi cum să predăm. El s-a axat asupra nevoilor aceluia care învaţă. El a ajutat pe fiecare în parte să descopere singur adevărul¹. El a ascultat mereu întrebările lor².

Aceste materiale noi de învăţare ne vor ajuta pe toţi să învăţăm şi să predăm în căminele şi în clasele noastre după modelul Salvatorului³. Făcând astfel, vom da curs invitaţiei Sale: „Vino şi urmează-Mă”⁴, aşa cum, atât de frumos, ne-a învăţat vârstnicul Robert D. Hales. În timp ce aceste materiale noi erau elaborate, am văzut conducători şi învăţători din cadrul organizaţiilor auxiliare şi ale seminarului sfătuindu-se împreună cu părinţii astfel încât să vină în ajutorul acelora care învaţă. Am văzut tinere fete la clasele lor, tineri băieţi la cvorumurile Preoţiei aaronice şi tineri la Şcoala de duminica învăţând să îşi exercite libertatea de a alege şi să acţioneze pentru ei înşişi.

O învăţătoare de la Şcoala de duminica pentru tineri se întreba cum îi poate ajuta pe doi tineri băieţi care suferă de autism să îşi exercite libertatea lor de a alege şi să acţioneze pentru ei înşişi. Când i-a invitat pe membrii clasei să împărtăşească ceea ce au învăţat, era îngrijorată că acei doi tineri băieţi vor refuza invitaţia ei. Însă ei nu au făcut-o. Unul dintre ei s-a ridicat să vorbească despre ceea ce a învăţat şi, apoi, şi-a invitat colegul suferind de autism să îl ajute. Când primul a început să se încurce, colegul său a stat lângă el şi i-a şoptit la ureche, ca acesta să poată simţi că a reuşit. În acea zi, predau amândoi. Ei predau ce a predat Salvatorul, însă ei, de asemenea, predau în felul cum a predat Salvatorul. Când Salvatorul a predat, El a acţionat din dragoste pentru cel căruia îi preda, la fel cum a făcut acest coleg pentru prietenul său⁵.

Când învăţăm şi predăm cuvântul Lui după felul Său, noi acceptăm invitaţia Sa: „Vino şi urmează-Mă”. Noi Îl urmăm făcând câte un pas pe rând. Cu fiecare pas, ne apropiem mai mult de Salvator. Ne schimbăm. Domnul ştia că acea creştere spirituală nu se va produce în întregime dintr-o dată. Ea are loc treptat. De fiecare dată când acceptăm invitaţia Lui şi alegem să-L urmăm, progresăm pe calea către convertire deplină.

Convertirea este ţelul a tot ce reprezintă învăţarea şi predarea Evangheliei. Convertirea nu este un eveniment care se întâmplă o dată. Este căutarea unui obiectiv de a deveni mai asemănători Salvatorului, care durează toată viaţa. Vârstnicul Dallin H. Oaks ne-a reamintit că „a şti” nu este suficient. „«[Întoarcerea] la Dumnezeu»… ne impune să facem şi să devenim”⁶. Aşadar, a învăţa pentru a fi convertiţi este un proces continuu de a cunoaşte, a face şi a deveni. La fel, a preda pentru a converti necesită doctrine de bază, invitaţii de a acţiona şi binecuvântările promise⁷. Când predăm doctrină adevărată, noi îl ajutăm pe cel care învaţă să cunoască. Când îi invităm pe alţii să acţioneze, îi ajutăm să acţioneze ori să trăiască în acord cu doctrina. Şi când binecuvântările pe care le-a promis Domnul apar, suntem schimbaţi. La fel ca Alma, putem deveni fiinţe noi⁸.

Materialele noi de predare pentru tineri au un ţel comun: de a-i ajuta pe tineri să se convertească la Evanghelia lui Isus Hristos. Am văzut de curând un tânăr băiat la o clasă a Şcolii de duminica pentru tineri descoperind el însuşi adevărul. Când am observat că îi era greu să facă legătura între ispăşire şi propria viaţă, l-am întrebat dacă s-a simţit vreodată iertat. El a răspuns: „Da, ca atunci când i-am spart nasul unui tip când jucam fotbal. Mi-a părut rău. M-am întrebat ce să fac ca să mă simt mai bine. Aşa că m-am dus la el acasă şi l-am rugat să mă ierte, dar ştiam că trebuie să fac mai mult de atât, aşa că m-am rugat şi, atunci, am simţit că şi Tatăl Ceresc m-a iertat. Asta înseamnă pentru mine ispăşirea”.

Când a împărtăşit această experienţă la clasă în acea zi, el a citit din Ioan 35:16 – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu” – şi, apoi, a depus mărturie despre puterea ispăşirii. Această doctrină nu mai era deloc un concept abstract pentru acest tânăr. Aceasta a devenit parte din viaţa sa, deoarece el şi-a adresat propria întrebare şi după aceea şi-a exercitat libertatea de a alege pentru a acţiona⁹.

Acest tânăr băiat a devenit mai convertit şi la fel şi colegii săi de clasă. Ei s-au concentrat asupra unei doctrine de bază studiind scripturile. Ei au raportat acele cuvinte sacre la propria viaţă, după care au depus mărturie despre binecuvântările pe care le-au primit, ca rezultat al trăirii în acord cu doctrina. Când predăm Evanghelia lui Isus Hristos, ne concentrăm asupra scripturilor şi cuvintelor profeţilor din zilele noastre. Ne bizuim pe textul sacru pentru a ne ajuta să întărim credinţa, să clădim mărturii şi să ajutăm pe toată lumea să devină pe deplin convertită. Materialele noi de predare pentru tineri îi vor ajuta pe toţi aceia care le folosesc să înţeleagă şi să trăiască conform cuvântului lui Dumnezeu.

Când le predam sfinţilor din Costa Rica, am ţinut în mână un exemplar al manualului Predarea, nu este chemare mai mare şi am întrebat: „Aşadar, câţi dintre dumneavoastră au un exemplar al acestui manual?”. Aproape toţi au ridicat mâna. Zâmbind, am spus: „Şi pun pariu că citiţi din el în fiecare zi”. Spre surprinderea mea, o soră din rândul din faţă a ridicat mâna, indicând că ea citea din el zilnic. Am rugat-o să vină la pupitru şi să explice. Ea a răspuns: „Citesc din Cartea lui Mormon în fiecare dimineaţă. Apoi, citesc ceva din manualul Predarea, nu este chemare mai mare ca să îmi învăţ copiii în cel mai bun mod ceea ce tocmai am învăţat”.

Ea a vrut să înveţe şi să predea cuvântul Lui în modul Său, aşa că a studiat cuvântul Său în scripturi, după care a studiat modul cum să predea cuvântul Lui, astfel încât copiii ei să poată fi pe deplin convertiţi. Modelul ei de a învăţa şi preda Evanghelia nu cred că s-a format dintr-o dată. Ea a luat o decizie de a face ceva. Şi, cu cât a făcut mai mult ceea ce ştia că trebuia să facă, cu atât mai mult a întărit-o Domnul să meargă pe calea Lui.

Uneori, calea către convertire poate fi lungă şi grea. Cumnatul meu a fost mai puţin activ în Biserică timp de 50 de ani. Abia când a avut peste 60 de ani a început să accepte invitaţia Salvatorului de a reveni. L-au ajutat mulţi de-a lungul drumului. Un învăţător de acasă i-a trimis o vedere în fiecare lună timp de 22 de ani. Dar el a trebuit să decidă dacă voia să revină. A trebuit să-şi exercite libertatea de a alege. A trebuit să facă acel prim pas – şi apoi încă unul şi încă unul. Acum, el şi soţia lui sunt pecetluiţi împreună, iar el slujeşte în episcopat.

De curând, i-am arătat nişte filme care au fost făcute pentru a-i ajuta pe conducători şi învăţători să implementeze noile materiale de predare. După ce a vizionat filmele, cumnatul meu s-a lăsat pe spate pe scaun şi a spus, oarecum emoţionat: „Poate că dacă aş fi avut acestea când eram tânăr, nu aş fi devenit inactiv”.

În urmă cu câteva săptămâni, m-am întâlnit cu un tânăr băiat îngândurat. L-am întrebat dacă este membru al Bisericii. Mi-a spus că este ateu, dar că mai timpuriu în viaţa lui cunoscuse Biserica. Când i-am spus despre chemarea mea la Şcoala de duminica şi că voi vorbi în cadrul conferinţei generale, el a spus: „Hei, dacă vorbiţi, voi viziona acea sesiune”. Sper că el se uită astăzi. Ştiu că dacă el se uită, va învăţa ceva. Acest Centru de conferinţe este un loc unic pentru învăţare şi predare în scopul convertirii.

Când trăim conform principiilor predate de cei pe care îi susţinem ca profeţi, văzători şi revelatori, noi învăţăm după modelul Salvatorului¹⁰. Facem un pas mai aproape de El. Pe măsură ce această conferinţă se apropie de sfârşit, îi invit pe toţi aceia care îmi aud glasul să facă acel pas. Asemenea nefiţilor din vechime, noi ne putem întoarce la „casele [noastre] şi [ne putem gândi] la lucrurile… care [au fost spuse]; şi [Îl putem întreba] pe Tatăl, în numele [lui Hristos], pentru ca [noi] să [putem] înţelege”¹¹.

Vrem ca fiecare persoană tânără să înţeleagă. Vrem ca ei să înveţe, să predea şi să trăiască în fiecare zi conform Evangheliei lui Isus Hristos. Acest lucru îl doreşte Domnul pentru toţi copiii Săi. Fie că sunteţi copil, tânăr sau adult, vă invit să veniţi şi să urmaţi paşii Lui. Vă mărturisesc că Domnul ne va întări cu fiecare pas pe care îl facem. El ne va ajuta să parcurgem restul drumului. Apoi, când apar obstacole, noi vom continua. Când apare îndoiala, noi vom continua. Nu ne vom întoarce nicicând. Nu ne vom rătăci nicicând.

Depun mărturie că Dumnezeu Tatăl şi Fiul Său, Isus Hristos, trăiesc. Depun mărturie că Salvatorul continuă să ne cheme să venim la El, aşa cum a făcut-o în vremuri de demult. Putem accepta cu toţii invitaţia Lui. Noi, toţi, putem învăţa, preda şi trăi conform cuvântului Său, în modul Lui, făcând un pas mai aproape de Salvator. Făcând astfel, vom deveni cu adevărat convertiţi. În numele lui Isus Hristos, amin.