Fii blând şi cu inima smerită

Vârstnicul Ulisses Soares

din Preşedinţia celor Şaptezeci

A fi blând nu înseamnă să dai dovadă de slăbiciune, ci înseamnă să te comporţi cu bunătate şi amabilitate.

În unele dintre ultimele sale cuvinte consemnate, Mormon ne-a învăţat că un om „nu poate să aibă credinţă şi nădejde dacă nu are blândeţe şi inima smerită”¹. El a adăugat că, fără asemenea însuşiri, „credinţa şi nădejdea lui sunt zadarnice, [pentru că] niciunul nu este primit înaintea lui Dumnezeu în afară de cel blând şi cu inima smerită”².

Blândeţea este calitatea celor care sunt „cu frică de Dumnezeu, [drepţi, umili, ascultători şi răbdători] în suferinţă”³. Cei care au această însuşire sunt dornici să-L urmeze pe Isus Hristos şi sunt calmi, docili, toleranţi şi supuşi.

Apostolul Pavel ne-a învăţat că blândeţea este roada Duhului Sfânt.⁴ De aceea, ea poate fi dobândită mult mai uşor dacă noi „trăim prin [Duh]”⁵. Pentru a trăi prin Duh, stilul nostru de viaţă trebuie să reflecte neprihănire înaintea Domnului.

Când luăm asupra noastră numele lui Hristos, este de aşteptat să ne străduim să dobândim însuşirile Sale şi să ne schimbăm caracterul pentru a deveni, în fiecare zi, mai asemănători Lui. Salvatorul, sfătuindu-Şi ucenicii, a spus: „Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru Cel Ceresc este desăvârşit”⁶. Dacă „venim la Hristos… [ne lepădăm] de orice necredinţă [şi-L iubim] pe Dumnezeu”, atunci, prin harul lui Hristos, va veni ziua în care vom putea să fim perfecţi în El.⁷

„Însuşirile asemănătoare cu cele ale lui Hristos sunt daruri de la Dumnezeu. [Aceste însuşiri] vin când [ne folosim] libertatea de a alege în mod drept. Având dorinţa de a fi [plăcuţi] lui Dumnezeu, [trebuie să ne recunoaştem] slăbiciunile pe care le [avem] şi [să fim] doritori şi nerăbdători să [ne] perfecţionăm”⁸.

Blândeţea ne este esenţială pentru a deveni mai asemănători lui Hristos. Fără blândeţe nu vom putea să dezvoltăm alte virtuţi importante. A fi blând nu înseamnă să dai dovadă de slăbiciune, ci înseamnă să te comporţi cu bunătate şi amabilitate, dând dovadă de tărie, calm, respect de sine corespunzător şi autocontrol.

Blândeţea a fost una dintre însuşirile demonstrate cel mai mult în viaţa Salvatorului. El Însuşi a propovăduit ucenicilor Săi: „Învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima”⁹.

Noi suntem binecuvântaţi să fim născuţi cu sămânţa blândeţii în inimile noastre. Noi trebuie să înţelegem că nu este posibil să creştem şi să dezvoltăm acea sămânţă într-o clipă, ci de-a lungul timpului. Hristos ne cere să „[ne luăm] crucea în fiecare zi”¹⁰, înţelegând prin aceasta că acest proces trebuie să fie un obiectiv şi o dorinţă constante.

Preşedintele Lorenzo Snow, al cincilea profet al dispensaţiei noastre, ne-a învăţat: „Avem responsabilitatea de a încerca să fim perfecţi… de a ne îmbunătăţi în fiecare zi şi de a examina lucrurile pe care le-am făcut săptămâna trecută pentru a le face mai bine în această săptămână; de a face astăzi lucruri mai bine decât le-am făcut ieri”¹¹. Deci, primul pas pentru a deveni blând este acela de a ne îmbunătăţi zi de zi. În fiecare zi, în timp ce avansăm pas cu pas în acest proces, trebuie să încercăm să fim mai buni decât în ziua precedentă.

Preşedintele Snow a adăugat:

„Cu toţii facem mici greşeli şi avem slăbiciunile noastre; trebuie să încercăm să le depăşim cât de repede putem şi să cultivăm acest sentiment în inimile copiilor noştri… ca ei să înveţe să se comporte cum se cuvine înaintea Sa în toate împrejurările.

Dacă soţul poate trăi o zi alături de soţia sa fără să se certe, să se poarte rău cu cineva sau să rănească Spiritul lui Dumnezeu… în această privinţă, el este desăvârşit. Apoi, el trebuie să încerce să fie la fel în următoarea zi. Dar, presupunând că încercarea lui din ziua următoare ar da greş, nu este niciun motiv pentru care el să nu reuşească să facă la fel în a treia zi”¹².

După ce ne dovedim devotamentul şi perseverenţa, Domnul ne va da ceea ce noi nu putem dobândi din cauza imperfecţiunilor şi slăbiciunilor noastre umane.

Un alt pas important pentru a deveni blânzi este acela de a învăţa cum să ne controlăm temperamentul. Pentru că omul firesc există în fiecare dintre noi şi, din cauză că trăim într-o lume plină de tensiune, abilitatea de a ne controla temperamentul poate deveni una dintre încercările din vieţile noastre. Gândiţi-vă câteva secunde cum reacţionaţi când cineva nu este de acord cu dorinţele dumneavoastră în momentul în care le manifestaţi. Dar atunci când oamenii nu sunt de acord cu ideile dumneavoastră, cu toate că sunteţi absolut siguri că ele reprezintă soluţia corectă a unei probleme? Cum reacţionaţi când cineva vă jigneşte, vă critică eforturile sau este pur şi simplu nepoliticos pentru că nu este într-o bună dispoziţie? În aceste momente şi în alte situaţii grele, trebuie să învăţăm să ne controlăm temperamentul, să ne exprimăm sentimentele cu răbdare şi să convingem cu blândeţe. Acest lucru este cel mai important în cadrul căminelor noastre şi în cadrul relaţiilor noastre cu partenerele noastre eterne. În timpul celor 31 de ani în care am fost căsătorit cu iubita mea soţie, deseori, ea mi-a amintit acest lucru cu gingăşie, când am trecut prin încercările tulburătoare ale vieţii.

Printre instrucţiunile oferite în cea de-a doua sa epistolă către Timotei, apostolul Pavel a spus:

„Şi robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu toţi, în stare să înveţe pe toţi, plin de îngăduinţă răbdătoare,

să îndrepte cu blândeţe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungă la cunoştinţa adevărului;

şi, [să-şi vină în fire]”¹³.

Controlându-ne reacţiile, fiind calmi, temperaţi şi evitând cearta, începem să devenim demni de darul blândeţii. Preşedintele Henry B. Eyring a spus odată: „Când ne controlăm temperamentul cu credinţă şi ne învingem mândria, Duhul Sfânt ne dă acordul Său, iar promisiunile şi legămintele sacre devin o certitudine”¹⁴.

Un alt pas pentru a reuşi să avem blândeţe este acela de a deveni umili. Domnul l-a instruit pe Thomas B. Marsh prin intermediul profetului Joseph Smith, spunând: „Fii umil; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână şi îţi va răspunde la rugăciunile tale”¹⁵.

Eu cred, dragi fraţi şi surori, că doar cei care sunt umili pot să recunoască şi să înţeleagă răspunsurile Domnului la rugăciunile lor. Cei umili sunt docili, recunoscând cât sunt de dependenţi de Dumnezeu şi dorind să se supună voinţei Sale. Cei umili sunt blânzi şi au capacitatea de a-i influenţa pe alţii să fie la fel. Dumnezeu le promite celor umili că El îi va conduce de mână. Eu cred cu adevărat că noi vom evita abaterile de la calea Domnului şi tristeţea în vieţile noastre atât timp cât Îl vom ţine de mână pe Domnul.

Unul dintre cele mai frumoase exemple de blândeţe din timpurile noastre pe care-l cunosc este acela al convertirii fratelui Moses Mahlangu. Convertirea lui a început în anul 1964 când a primit un exemplar al Cărţii lui Mormon. El a fost fascinat când a citit această carte, dar de abia la începutul anilor 1970, când mergea pe o stradă, a văzut, pe o clădire, o placă pe care era scris numele Bisericii SZU. Fratele Mahlangu a fost curios şi a intrat în clădire pentru a afla mai multe despre Biserică. I s-a spus cu amabilitate că nu putea să participe la slujbe sau să fie botezat deoarece legile ţării nu permiteau aceste lucruri, la acea vreme.

Fratele Mahlangu a acceptat decizia cu blândeţe, umilinţă şi fără resentimente, dar a continuat să aibă o puternică dorinţă de a afla mai multe despre Biserică. El i-a întrebat pe conducătorii Bisericii dacă puteau să lase deschisă una dintre ferestrele casei de întruniri în timpul adunării de duminica, astfel încât să poată sta afară şi să asculte. Timp de mai mulţi ani, fratele Mahlangu, familia şi prietenii lui au participat cu regularitate la adunările Bisericii, „prin fereastră”. Într-o zi, în anul 1980, li s-a spus că puteau veni la Biserică şi că, de asemenea, puteau fi botezaţi. Ce zi glorioasă a fost pentru fratele Mahlangu!

Mai târziu, Biserica a organizat o ramură în apropiere de locuinţa lui, la Soweto. Acest lucru a fost posibil datorită hotărârii, curajului şi credinţei unor oameni precum fratele Mahlangu, care a rămas credincios mulţi ani în condiţii grele.

Unul dintre prietenii fratelui Mahlangu, care s-a alăturat Bisericii în acelaşi timp, mi-a relatat această povestire când am vizitat ţăruşul Soweto. La sfârşitul conversaţiei noastre, m-a îmbrăţişat. În acel moment, dragi fraţi şi surori, am avut sentimentul că eram îmbrăţişat în braţele dragostei Salvatorului. Blândeţea emana din ochii acestui frate bun. Cu o inimă plină de bunătate şi recunoştinţă profundă, m-a întrebat dacă aş putea să-i transmit preşedintelui Thomas S. Monson cât sunt de recunoscători şi binecuvântaţi, el şi mulţi alţii, pentru că au adevărata Evanghelie în vieţile lor. Exemplul de blândeţe al fratelui Mahlangu şi al prietenului său au influenţat, cu adevărat, în bine multe vieţi – îndeosebi propria-mi viaţă.

Dragi fraţi şi surori, eu cred că Salvatorul Isus Hristos este exemplul suprem de blândeţe. Chiar în ultimele momente ale vieţii Sale muritoare, fiind acuzat şi condamnat pe nedrept, purtându-Şi crucea cu suferinţă sus pe Golgota, fiind batjocorit şi înjurat de către duşmanii Lui, fiind abandonat de mulţi care-L cunoşteau şi fuseseră martori la miracolele Sale, El a fost pironit pe cruce.

Chiar şi după cea mai intensă suferinţă fizică, Domnul S-a întors spre Tatăl Său şi I-a vorbit din adâncul inimii Sale blânde şi umile: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”¹⁶. Hristos a trecut printr-o suferinţă fizică şi psihică extremă şi ne-a dat ocazia să ne schimbăm caracterul din punct de vedere spiritual şi să devenim blânzi ca El.

Îmi depun mărturia că Isus Hristos este Salvatorul nostru. Vă depun mărturie că, datorită dragostei Sale, ne putem schimba. Putem să lăsăm în urmă slăbiciunile noastre. Putem să respingem influenţele malefice din viaţa noastră, să ne controlăm mânia, să devenim blânzi şi să dezvoltăm însuşirile Salvatorului nostru. El ne-a arătat calea. El ne-a dat exemplul perfect şi ne-a poruncit fiecăruia dintre noi să devenim cum este El. Invitaţia Sa către noi este aceea de a-L urma, de a urma exemplul Său şi de a deveni ca El. Despre aceste adevăruri, îmi depun mărturia, în numele Său sacru, chiar în numele lui Isus Hristos, amin.