Vreţi să fiţi făcuţi întregi?
Vârstnicul Timothy J. Dyches
din Cei Şaptezeci
Pe măsură ce ne pocăim şi ne convertim la Domnul, suntem făcuţi întregi şi vina noastră este ştearsă.
În timpul unei perioade de mare sărbătoare în Ierusalim, Salvatorul a plecat din rândul mulţimii pentru a-i căuta pe cei nevoiaşi. El i-a găsit la Betesda, scăldătoarea cu cinci pridvoare de lângă Poarta Oilor, renumită pentru faptul că acolo se adunau cei bolnavi.
Evanghelia după Ioan ne relatează că, lângă scăldătoare, „zăceau o mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, care aşteptau mişcarea apei.
Căci un înger al Domnului se pogora, din când în când, în scăldătoare, şi tulbura apa. Şi cel dintâi, care se pogora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut” (Ioan 5:3–4).
Vizita Salvatorului este ilustrată într-o frumoasă pictură a lui Carl Bloch, numită Hristos vindecându-i pe cei bolnavi la Betesda. Bloch îl ilustrează pe Isus ridicând cu blândeţe un baldachin temporar sub care se afla un om „[bolnav]” (Ioan 5:7) care stătea lângă scăldătoare, aşteptând. Aici, cuvântul [bolnav] se referă la cineva care este lipsit de putere şi subliniază mila şi harul Salvatorului, care a venit, umil, să slujească celor care nu se puteau ajuta singuri.
În această pictură, omul bolnav este reprezentat ghemuindu-se pe jos, la umbră, epuizat şi demoralizat după ce a trebuit să-şi îndure boala vreme de 38 de ani.
În timp ce Salvatorul ridică marginea pânzei cu o mână, face un semn cu cealaltă şi adresează o întrebare profundă: „Vrei să te faci sănătos?”.
Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; şi, până să mă duc eu, se pogoară altul înaintea mea” (Ioan 5:6–7).
La rugămintea aparent imposibilă a bolnavului, Isus oferă un răspuns profund şi neaşteptat:
„Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă.
Îndată omul acela s-a făcut sănătos, şi-a luat patul, şi umbla” (Ioan 5:8–9).
Luca ne povesteşte o altă întâmplare marcată de grija tandră a Salvatorului, care, în timp ce călătorea spre Ierusalim, a întâlnit 10 leproşi. Din cauza bolii lor, ei „au stătut departe” (Luca 17:12). Ei erau nişte proscrişi – necuraţi şi nedoriţi.
„Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi”, au implorat ei (Luca 17:13) – cu alte cuvinte, s-au rugat insistent: „Nu poţi face ceva pentru noi?”.
Marele Tămăduitor, plin de compasiune, ştia că, înainte de toate, credinţa trebuie să preceadă miracolul şi, drept urmare, le-a spus: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” (Luca 17:14).
Pentru că au mers cu credinţă, miracolul s-a întâmplat. Puteţi să vă imaginaţi bucuria copleşitoare pe care o simţeau cu fiecare pas, pe măsură ce au observat, în timp real, cum trupurile lor erau curăţate, vindecate şi făcute sănătoase chiar în faţa propriilor ochi?
„Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele [Învăţătorului], şi I-a mulţumit …
Apoi [Isus] i-a zis: «Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit»” (Luca 17:15–16, 19).
În calitatea mea de medic şi chirurg, m-am concentrat asupra reparării şi vindecării trupului fizic. Isus Hristos vindecă trupul, mintea şi spiritul şi vindecarea Sa începe cu credinţa.
Vă amintiţi când v-aţi simţit plini de bucurie şi credinţă? Vă amintiţi momentul când v-aţi dobândit mărturia sau când Dumnezeu v-a confirmat faptul că sunteţi fiul Său sau fiica Sa şi că El vă iubeşte foarte mult – şi v-aţi simţit întregi? Dacă aţi uitat acele momente, atunci vi le puteţi aminti.
Salvatorul ne sfătuieşte ce să facem pentru a fi făcuţi sănătoşi – pentru a fi întregiţi sau pentru a fi vindecaţi:
„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28–30).
Îndemnul „[Veniţi şi urmaţi-Mă]” (Luca 18:22) ne invită să lăsăm în urmă vechea viaţă şi dorinţele lumeşti şi să devenim o făptură nouă pentru care „cele vechi s-au dus [şi] toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17), având chiar şi o inimă nouă, plină de credinţă. Şi suntem făcuţi întregi din nou.
„Apropiaţi-vă de Mine şi am să Mă apropii de voi; căutaţi-mă cu toată sârguinţa şi Mă veţi găsi; cereţi şi veţi primi; bateţi şi vi se va deschide” (D&L 88:63).
Pe măsură ce ne apropiem de El, ne dăm seama că viaţa muritoare este menită să fie dificilă şi că „o opoziţie în toate lucrurile” (2 Nefi 2:11) nu reprezintă un cusur al planului salvării. Opoziţia este, mai degrabă, elementul indispensabil al vieţii muritoare şi ne întăreşte voinţa şi ne perfecţionează alegerile. Vicisitudinile vieţii ne ajută să dezvoltăm o relaţie veşnică cu Dumnezeu – şi să ne imprimăm imaginea Sa pe înfăţişarea noastră, pe măsură ce Îi oferim inimile noastre (vezi Alma 5:19).
„Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea” (Luca 22:19) este ceea ce Salvatorul ne-a cerut să facem atunci când a instituit ceea ce numim împărtăşanie. Această rânduială, realizată cu ajutorul pâinii şi a apei, ne reînnoieşte legămintele sacre pe care le-am făcut cu Dumnezeu şi invită puterea ispăşirii în vieţile noastre. Suntem vindecaţi cu condiţia abandonării obiceiurilor şi stilurilor de viaţă care împietresc inimi şi duc la îndărătnicie. Când punem jos „armele răzvrătirii [noastre]” (Alma 23:7), noi acţionăm cu adevărat „prin [noi înşine]” (D&L 58:28), fără să mai fim orbiţi de sofismele lui Satana sau asurziţi de zgomotul discordant al lumii laice.
Pe măsură ce ne pocăim şi ne convertim la Domnul, suntem făcuţi întregi şi vina noastră este ştearsă. Totuşi, s-ar putea să ne întrebăm, ca şi Enos: „Cum se face asta?”. Domnul răspunde: „Datorită credinţei tale în Hristos … prin urmare, du-te; credinţa ta te-a făcut întreg” (Enos 1:7, 8).
Corrie ten Boom, o creştină devotată, de origine olandeză, a avut parte de o astfel de vindecare, în pofida faptului că a fost captivă în lagăre de concentrare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ea a suferit foarte mult, dar, spre deosebire de iubita ei soră, Betsie, care a pierit în unul dintre lagăre, Corrie a supravieţuit.
După război, ea a vorbit deseori în public despre experienţele ei şi despre vindecare şi iertare. La un moment dat, un fost paznic nazist, care luase parte la groaznica încarcerare a lui Corrie în lagărul Ravensbrück, Germania, a venit la ea, bucurându-se de mesajul ei despre iertarea şi dragostea lui Hristos.
„«Cât de recunoscător sunt pentru mesajul dumneavoastră, Fraulein», a spus el. «La gândul că, aşa cum spuneţi dumneavoastră, El a luat asupra Lui păcatele mele!»
A dorit să dea mâna cu mine”, a spus Corrie. „Şi eu, care am propovăduit atât de des … nevoia de a ierta, nu am putut să-i întind mâna.
Chiar dacă gândurile răzbunătoare şi pline de furie deveneau mai puternice, ştiam că ele mă fac să comit un păcat … Doamne Isuse, m-am rugat, iartă-mă şi ajută-mă să-l iert.
Am încercat să zâmbesc [şi] am încercat să îi întind mâna. Nu am putut. Nu am putut să simt nimic, nici cea mai mică scânteie de căldură sau caritate. Aşa că am rostit din nou o rugăciune în gând. Isus, nu pot să-l iert. Oferă-mi iertarea Ta.
Când am dat mâna cu el, ceva incredibil s-a întâmplat. Din umăr, de-a lungul braţului meu şi până în mâna mea părea că trece un curent din mine spre el, în timp ce în inima mea răsărise o dragoste pentru acest străin ce aproape că m-a copleşit.
Şi, astfel, am aflat că nu de puterea noastră de iertare sau de bunătatea noastră depinde vindecarea oamenilor, ci de a Lui. Când El ne spune să ne iubim duşmanii, El ne oferă, împreună cu această poruncă, însăşi dragostea”1.
Corrie ten Boom a fost făcută sănătoasă.
Preşedintele Thomas S. Monson a spus: „Există doar o singură viaţă care îi sprijină pe cei care sunt tulburaţi sau copleşiţi de durere şi necaz – chiar Domnul Isus Hristos”2.
Dacă vă simţit necuraţi, neiubiţi, nefericiţi, nedemni, bolnavi sau incompleţi, amintiţi-vă că „tot ce este nedrept în viaţă poate fi îndreptat prin ispăşirea lui Hristos.”3 Aveţi credinţă şi răbdare în scopurile Salvatorului pentru dumneavoastră, care se vor îndeplini la timpul ales de El. „Nu [vă temeţi], [credeţi] numai” (Marcu 5:36).
Fiţi siguri că Salvatorul încă doreşte să ne vindece sufletele şi să ne oblojească inimile. El stă la uşă şi bate. Fie ca noi să Îi răspundem începând din nou să ne rugăm, să ne pocăim, să iertăm şi să uităm! Fie ca noi să-L iubim pe Dumnezeu, să ne slujim aproapele şi să stăm în locurile sfinte, având o viaţă curată! Omul bolnav de la scăldătoarea din Betesda, leproşii care călătoreau spre Ierusalim şi Corrie ten Boom au fost făcuţi sănătoşi. „Vreţi să vă faceţi sănătoşi? Ridicaţi-vă şi umblaţi! „Harul [Său] [vă] este de ajuns” (2 Corinteni 12:9) şi nu veţi merge singuri.
Am ajuns să ştiu că Dumnezeu trăieşte. Eu ştiu că noi, toţi, suntem copiii Săi şi că El ne iubeşte pentru cine suntem şi pentru cine putem deveni. Ştiu că Şi-a trimis Fiul în lume pentru a fi sacrificiul ispăşitor pentru toată omenirea şi ştiu că cei care acceptă Evanghelia Sa şi Îl vor urma, vor fi făcuţi sănătoşi şi întregi – „la timpul ales de El şi în felul Lui şi potrivit voinţei Sale” (D&L 88:68), prin intermediul îndurării Sale blânde. Aceasta este mărturia mea către dumneavoastră, în numele lui Isus Hristos, amin.