Priviţi în sus
Astăzi este timpul să privim în sus la Sursa adevărului şi să ne asigurăm că mărturiile noastre sunt puternice.
Când aveam opt ani, am fost trimis împreună cu doi veri într-un oraş din vecinătate să cumpărăm alimente pentru următoarele 15 zile. Când mă gândesc la această experienţă, sunt uimit de cât de multă încredere au avut în noi bunica mea, mătuşa mea şi unchiul meu. În acea dimineaţă cerul era senin când am plecat cu micul nostru grup de trei cai.
În mijlocul câmpului, ne-a venit o idee strălucită de a descăleca şi de a juca marbles (joc cu bile), şi am făcut acest lucru timp îndelungat. Eram atât de acaparaţi de jocul nostru, încât nu am observat „semnele vremurilor” de deasupra noastră în timp ce nori întunecaţi au acoperit cerul. Când ne-am dat seama ce se întâmpla, nu am avut timp nici măcar să încălecăm. Picăturile mari de apă ne loveau cu putere, şi grindina ne lovea în faţă aşa încât nu ne-am putut gândi la altceva decât să dăm jos şeile de pe cai şi să ne adăpostim sub păturile mici de sub ele.
Fără cai, uzi şi pătrunşi de frig, ne-am continuat drumul, încercând să mergem cât de repede puteam. În timp ce ne apropiam de destinaţia noastră, am observat că strada largă care dădea în oraş fusese inundată şi semăna cu un râu care se îndrepta înspre noi. Singura opţiune pe care o aveam acum era să aruncăm păturile şi să ne căţărăm pe gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia oraşul. Era noaptea târziu când, obosiţi, sleiţi de puteri şi uzi leoarcă, am căutat adăpost în prima casă pe care am zărit-o la intrarea în oraş. Familia tânără şi amabilă care locuia acolo ne-a ajutat să ne uscăm, ne-a hrănit cu delicioase buritos cu fasole, şi pe urmă ne-a oferit un pat în care să dormim, într-o cameră separată. Curând, ne-am dat seama că podeaua era din pământ nivelat, aşa că ne-a venit o altă idee strălucită. Am făcut un cerc pe podea şi am continuat să ne jucăm jocul cu bile până când am adormit pe podea.
Copii fiind, nu ne gândeam decât la noi. Nu ne-am gândit deloc la cei dragi de acasă care ne căutau cu disperare – dacă ne-am fi gândit la ei, niciodată nu am fi amânat călătoria din cauza unei preocupări inutile. Şi, dacă am fi fost mai înţelepţi, am fi observat formarea norilor şi am fi grăbit pasul pentru ca furtuna să nu ne ajungă din urmă. Acum, pentru că am ceva mai multă experienţă, întotdeauna îmi reamintesc: „Nu uita să priveşti în sus!”.
Experienţa trăită alături de verii mei m-a învăţat că trebuie să fiu atent la semnele vremurilor noastre. Trăim în vremurile furtunoase şi primejdioase pe care le-a descris Pavel: „Căci oamenii vor fi iubitori de sine… neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie… clevetitori, neînfrânaţi… iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu” (2 Timotei 3:2–4).
Făcând referire la aceste vremuri, vârstnicul Dallin H. Oaks a spus: „Trebuie să facem atât pregătiri temporale, cât şi spirituale… Iar pregătirea care va fi cel mai probabil neglijată este cea mai puţin vizibilă şi cea mai dificilă – cea spirituală” („Pregătirea pentru A Doua Venire”, Liahona, mai 2004, p. 9). Cu alte cuvinte, nu neglijaţi faptul de a privi în sus.
Având în vedere nevoia urgentă de a fi pregătiţi spiritual în aceste vremuri periculoase, doresc să vă avertizez cu privire la unul dintre cele mai puternice semne ale acestor vremuri. Ca urmare a pregătirii mele profesionale, am intrat în contact direct cu domeniul tehnic, aşa că apreciez valoarea pe care o are, în special în domeniul comunicării. Majoritatea informaţiei cunoscută de om este acum foarte uşor de accesat. Cu toate acestea, Internetul este plin de lucruri obscene şi înşelătoare. Tehnologia ne-a intensificat libertatea de exprimare, dar, de asemenea, oferă credibilitate nejustificată unei persoane neautorizate care a scris ceva pe Internet datorită faptului că a fost citit de multe persoane. Acesta este motivul pentru care acum, mai mult decât oricând, trebuie să ne amintim acest principiu veşnic: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20).
În special, vă avertizez să nu priviţi imagini obscene sau să daţi ascultare celor care îi acuză în mod fals pe Hristos şi pe profetul Joseph Smith. Ambele acţiuni au acelaşi efect: pierderea Duhului Sfânt şi a puterii Sale care ne protejează şi sprijină. Păcatul şi nefericirea însoţesc întotdeauna aceste lucruri.
Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, dacă vreodată vă confruntaţi cu ceva care vă face să vă îndoiţi de mărturia voastră despre Evanghelie, vă implor să priviţi în sus. Priviţi către Sursa înţelepciunii şi a adevărului. Întăriţi-vă credinţa şi mărturia prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu. În lume, există oameni care caută să vă submineze credinţa amestecând minciuni cu jumătăţi de adevăruri. Acesta este motivul pentru care este foarte important să fiţi întotdeauna demni de a avea Spiritul. Tovărăşia Duhului Sfânt nu este doar un lucru bun de avut – este necesară supravieţuirii voastre spirituale. Dacă nu veţi păstra ca pe o comoară cuvintele lui Hristos şi dacă nu veţi asculta cu atenţie îndrumările Spiritului, veţi fi înşelaţi (vezi Joseph Smith – Matei 1:37). Noi trebuie să facem aceste lucruri.
Atât Isus Hristos, care a fost perfect, cât şi Joseph Smith, care a recunoscut că el însuşi nu a fost, au fost ucişi de clevetitori care nu au vrut să accepte mărturia lor. Cum putem şti că mărturia lor este adevărată – că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi că Joseph Smith este un profet adevărat?
„După roadele lor îi veţi cunoaşte.” Poate un fruct bun să crească într-un copac rău? Eu ştiu că Răscumpărătorul meu mi-a iertat păcatele şi m-a eliberat de jugul personal, conducându-mă către o stare de fericire despre care nu ştiam că există. Şi ştiu că Joseph Smith a fost profet deoarece am pus în practică promisiunea simplă din Cartea lui Mormon: „Întrebaţi pe Dumnezeu, Tatăl Veşnic, în Numele lui Hristos… (Moroni 10:4). Pe scurt: priviţi în sus.
Există unii oameni care pot sugera că trebuie să aveţi dovezi fizice pentru a crede în învierea lui Hristos sau în veridicitatea Evangheliei Sale restaurate. Pentru ei citez cuvintele lui Alma către Corihor, care încerca să-i convingă pe alţii să nu creadă: „Tu ai avut destule semne; ai de gând să-L ispiteşti pe Dumnezeul tău? Ai tu de gând să spui: Arată-mi un semn, atunci când tu ai mărturia tuturor acestor fraţi ai tăi, precum şi aceea a profeţilor celor sfinţi? Scripturile sunt aşezate în faţa ta” (Alma 30:44).
Dumneavoastră şi cu mine suntem dovezi vii ale puterii de mântuire a Salvatorului. Noi suntem dovezi vii ale slujirii profetului Joseph Smith şi ale credinţei acelor sfinţi pionieri care au rămas neclintiţi în mărturia lor. Biserica lui Isus Hristos s-a extins acum în toată lumea şi creşte mai mult ca niciodată – fiind acceptată, la fel ca în vremurile lui Hristos, de către oameni umili care nu au nevoie să vadă şi să atingă pentru a crede.
Nimeni nu ştie când Domnul va veni din nou. Însă noi trăim acum vremuri periculoase. Astăzi este timpul să privim către Sursa adevărului şi să ne asigurăm că mărturiile noastre sunt puternice.
Întorcându-mă la relatarea mea, verii mei şi cu mine ne-am trezit dimineaţa iar soarele strălucea pe cerul senin. Un bărbat a bătut la uşă căutându-i pe cei trei băieţi pierduţi. El ne-a pus pe cai şi am pornit înapoi spre casă de-a lungul aceluiaşi câmp. Nu voi uita niciodată ce am văzut pe drumul spre casă – o mulţime de oameni care ne căutaseră toată noaptea, tractoarele şi camionetele lor împotmolite în noroi. Ei găsiseră aici o şa, acolo un cal şi când ne-au văzut întorcându-ne acasă, am putut simţi uşurarea şi dragostea lor. La intrarea în oraş, ne aşteptau mulţi oameni, iar în faţa lor se aflau iubita mea bunică şi unchiul meu şi mătuşa mea. Ne-au îmbrăţişat şi au plâns, copleşiţi de bucurie că şi-au găsit copiii pierduţi. Acest lucru m-a ajutat foarte mult să-mi amintesc că Tatăl nostru Ceresc iubitor Îşi aminteşte de noi. El aşteaptă cu nerăbdare întoarcerea noastră acasă.
Da, există semne ale furtunilor care se formează peste tot în jurul nostru. Haideţi să privim în sus şi să ne pregătim! Există siguranţă într-o mărturie puternică. Haideţi să ne preţuim şi să ne întărim mărturiile în fiecare zi.
Ştiu că putem trăi împreună ca familii pentru veşnicie, că Tatăl nostru Ceresc iubitor ne aşteaptă pe noi, copiii Săi, cu braţele Sale întinse. Ştiu că Isus Hristos, Salvatorul nostru, trăieşte. Asemenea lui Petru, nu carnea şi sângele mi-au făcut aceste lucruri cunoscute, ci Tatăl meu care este în ceruri (vezi Matei 16:15–19). În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.