Ştim ce avem?
Carole M. Stephens
prima consilieră în Preşedinţia generală a Societăţii de Alinare
[Rânduielile şi legămintele] preoţiei fac posibilă obţinerea plenitudinii binecuvântărilor promise nouă de Dumnezeu, care sunt posibile prin ispăşirea Salvatorului.
În „Familia: o declaraţie oficială către lume”, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli declară: „Toate fiinţele umane – bărbaţi şi femei – sunt făcute după chipul lui Dumnezeu. Fiecare este în spirit un fiu sau o fiică iubită ai unor părinţi cereşti şi, datorită acestui lucru, fiecare are o natură şi un destin divin”1. Pentru a-şi atinge acest destin divin, fiecare fiu şi fiică a lui Dumnezeu are nevoie de rânduieli şi legăminte ale preoţiei.
Avem nevoie de botez. Când suntem scufundaţi în apele botezului, facem legământ să luăm asupra noastră numele lui Hristos, să ne amintim totdeauna de El, să ţinem poruncile Sale şi să-L slujim până la sfârşit pentru a putea avea totdeauna Spiritul Său cu noi.2
Avem nevoie darul Duhului Sfânt. Prin acea rânduială, putem avea acces la tovărăşia permanentă a Spiritului. Preşedintele Wilford Woodruff ne-a învăţat: „Fiecare bărbat sau femeie care s-a alăturat Bisericii lui Dumnezeu şi a fost botezat pentru iertarea păcatelor are dreptul la revelaţie, dreptul la Spiritul lui Dumnezeu, pentru a primi ajutor în munca sa, în educarea copiilor săi, în îndrumarea pe care o oferă copiilor săi şi tuturor celor asupra cărora este chemat să prezideze. Nu doar bărbaţii, apostolii sau profeţii au dreptul la prezenţa Duhului Sfânt; acesta aparţine tuturor bărbaţilor şi femeilor credincioase şi fiecărui copil care este suficient de mare să primească Evanghelia lui Hristos”3.
Trebuie să primim înzestrarea în templu. Vârstnicul M. Russell Ballard a spus: „Atât bărbaţii, cât şi femeile care merg la templu sunt înzestraţi cu aceeaşi putere care, prin definiţie, este puterea preoţiei… Înzestrarea este literalmente o putere oferită în dar”4.
Avem nevoie de rânduiala pecetluirii care ne conduce spre viaţa veşnică, „cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu”5. Această rânduială a preoţiei se primeşte doar de către un bărbat şi o femeie căsătoriţi legal. Vârstnicul Russell M. Nelson ne-a învăţat: „Autoritatea preoţiei a fost restaurată astfel încât familiile să poată fi pecetluite pentru veşnicie”6.
Avem nevoie de ocazia de a ne reînnoi legămintele în fiecare săptămână, în timp ce luăm din împărtăşanie. Profeţii şi apostolii din zilele din urmă ne-au învăţat că, atunci când luăm din împărtăşanie în mod demn, ne putem reînnoi nu doar legământul făcut la botez, ci „toate legămintele încheiate cu Domnul”7.
Aceste rânduieli şi legăminte ale preoţiei fac posibilă obţinerea plenitudinii binecuvântărilor promise nouă de Dumnezeu, care sunt posibile prin ispăşirea Salvatorului. Ele înarmează fiii şi fiicele lui Dumnezeu cu putere, puterea lui Dumnezeu8 şi ne oferă mijlocul prin care putem primi viaţă veşnică – să ne întoarcem în prezenţa lui Dumnezeu şi să trăim alături de El în familia Sa eternă.
Recent am fost alături de conducătorii preoţiei să vizităm căminele a patru femei din Honduras. Aceste surori şi familiile lor aveau nevoie de autoritatea şi cheile preoţiei, de rânduielile şi legămintele preoţiei şi de puterea şi binecuvântările preoţiei.
Am vizitat o soră dragă, căsătorită, care are doi copii minunaţi. Ea este credincioasă şi activă în Biserică şi îşi învaţă copiii să aleagă ce-i drept. Soţul ei o susţine în activităţile din cadrul Bisericii, dar el nu e membru. Familia lor este puternică, dar pentru a se bucura de o mai mare tărie, au nevoie de binecuvântări suplimentare ale preoţiei. Au nevoie ca tatăl să primească rânduiala botezului şi a darului Duhului Sfânt şi să i se confere preoţia. Au nevoie de puterea preoţiei care se obţine prin rânduiala înzestrării şi a pecetluirii.
A doua noastră vizită a fost în căminul a două surori necăsătorite, femei de mare credinţă. Una dintre surori are un fiu care se pregăteşte pentru misiune. Cealaltă soră urmează un tratament, având cancer. În momente de descurajare şi deznădejde, ele îşi amintesc de ispăşirea Salvatorului şi aceasta le umple de credinţă şi speranţă. Ambele au nevoie de binecuvântări şi putere suplimentare, disponibile prin intermediul rânduielilor din templu. Le-am încurajat să i se alăture viitorului misionar din căminul lor pentru a se pregăti să primească acele rânduieli.
Ultima vizită am făcut-o la casa unei surori al cărei soţ a murit recent într-un accident tragic. Fiind recent convertită în Biserică, ea nu înţelesese că îşi poate primi înzestrarea şi poate fi pecetluită cu soţul ei. Când i-am spus că aceste binecuvântări pot fi ale ei şi ale soţului decedat, a căpătat speranţă. Ştiind că, prin intermediul rânduielilor şi legămintelor din templu, familia ei poate fi pecetluită împreună, ea are credinţă şi este hotărâtă să facă faţă încercărilor viitoare.
Fiul acestei văduve se pregăteşte să primească Preoţia aaronică. Rânduirea lui va fi o binecuvântare minunată pentru ea şi familia ei. În căminul lor vor avea un deţinător al preoţiei.
Când am întâlnit aceste femei credincioase din Honduras, am putut vedea că se străduiau să-şi păstreze familiile active în Evanghelie. Şi-au exprimat recunoştinţa pentru membrii din episcopie fideli legămintelor lor, care le-au purtat de grijă cu blândeţe şi au venit în întâmpinarea nevoilor lor temporale şi spirituale. Totuşi, fiecare dintre aceste surori a avut nevoi care nu au fost împlinite pe deplin.
În fiecare dintre cele trei cămine pe care le-am vizitat, un conducător înţelept al preoţiei a întrebat fiecare soră dacă a primit o binecuvântare din partea deţinătorilor preoţiei. De fiecare dată răspunsul a fost nu. Fiecare soră a cerut şi a primit o binecuvântare din partea deţinătorilor preoţiei în acea zi. Fiecare a plâns în timp ce îşi exprima recunoştinţa pentru alinarea, îndrumarea, încurajarea şi inspiraţia care au venit de la Tatăl său Ceresc prin intermediul unui deţinător demn al preoţiei.
Aceste surori m-au inspirat. Au dat dovadă de pioşenie faţă de Dumnezeu şi faţă de puterea şi autoritatea Sa. Am fost, de asemenea, recunoscătoare pentru deţinătorii preoţiei care au vizitat aceste cămine împreună cu mine. După ce am plecat din fiecare casă, ne-am sfătuit împreună despre cum să ajutăm aceste familii să primească rânduielile de care aveau nevoie pentru a continua să-şi păstreze legămintele în viitor şi să-şi întărească căminele.
Este foarte mare nevoie în aceste zile ca bărbaţii şi femeile să cultive respectul reciproc ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu şi sentimentul de pioşenia faţă de Tatăl nostru din Cer şi de preoţia Sa – puterea şi autoritatea Sa.
El are un plan pentru noi şi, când dăm dovadă de credinţă şi avem încredere în planul Său, sentimentul nostru de pioşenie faţă de El şi de puterea şi autoritatea preoţiei Sale va deveni mai puternic.
În cadrul adunării de pregătire a conducătorilor din întreaga lume intitulată Strengthening the Family and the Church through the Priesthood (Să întărim familia şi Biserica prin intermediul preoţiei), am fost învăţaţi că surorile care nu au deţinători ai preoţiei în căminele lor nu trebuie să se simtă niciodată singure. Ele sunt binecuvântate şi întărite prin intermediul rânduielilor pe care le-au primit şi al legămintelor pe care le onorează. Ele nu trebuie să ezite să ceară o mână de ajutor atunci când este nevoie. Vârstnicul Russell M. Ballard ne-a învăţat că fiecare femeie din Biserică trebuie să ştie că are un episcop, un preşedinte al cvorumului vârstnicilor, un învăţător de acasă şi alţi deţinători demni ai preoţiei pe care se poate baza să vină în căminul ei şi să o ajute şi, aşa cum a adăugat sora Rosemary M. Wixom, să „dea o binecuvântare”9.
Vârstnicul Ballard ne-a învăţat, de asemenea: „Tatăl nostru din Cer este generos în ceea ce priveşte puterea Lui. Toţi bărbaţii şi toate femeile au acces la puterea Sa pentru a primi ajutor în vieţile lor. Toţi care au făcut legăminte sacre cu Domnul şi care cinstesc acele legăminte sunt demni să primească revelaţie personală, să fie binecuvântaţi prin intermediul slujirii îngerilor [şi] să fie în comuniune cu Dumnezeu”10.
Avem nevoie unii de alţii. Fiii lui Dumnezeu au nevoie de fiicele lui Dumnezeu, iar fiicele lui Dumnezeu au nevoie de fiii lui Dumnezeu.
Avem daruri diferite şi puncte forte diferite. Capitolul 12 din 1 Corinteni subliniază necesitatea ca fiii şi fiicele lui Dumnezeu, fiecare dintre noi, să-şi îndeplinească rolurile şi responsabilităţile lor individuale în acord cu planul Domnului, pentru ca ele să fie în folosul tuturor.11
Fii ai lui Dumnezeu, ştiţi cine sunteţi? Ştiţi ce aveţi? Sunteţi demni să exercitaţi preoţia şi să primiţi puterea şi binecuvântările preoţiei? Vă acceptaţi rolurile şi responsabilităţile de a întări căminele în calitate de taţi, bunici, fii, fraţi şi unchi? Daţi dovadă de respect faţă de femei, faţă de calitatea de femeie şi de mamă?
Fiice ale lui Dumnezeu, ştim cine suntem? Ştim ce avem? Suntem demne să primim puterea şi binecuvântările preoţiei? Primim cu recunoştinţă, cinste şi demnitate darurile care ni se oferă? Ne acceptăm rolurile şi responsabilităţile de a întări căminele în calitate de mame, bunice, fiice, surori şi mătuşi? Dăm dovadă de respect faţă de bărbaţi, faţă de calitatea de bărbat şi de tată?
Ca fii şi fiice ale legământului, avem credinţă în Tatăl nostru Ceresc şi în planul Său etern pentru noi? Avem credinţă în Isus Hristos şi în ispăşirea Lui? Credem că avem o natură şi un destin divine? Şi, în eforturile noastre de a împlini acest destin şi de a primi tot ceea ce are Tatăl12, înţelegem importanţa de a primi rânduieli ale preoţiei şi de a face, a ţine şi a ne reînnoi legămintele cu Domnul?
Suntem în spirit fii şi fiice iubite ai unor părinţi cereşti, cu o natură şi un destin divine. Salvatorul nostru, Isus Hristos, ne-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru noi. Ispăşirea Sa ne oferă modalitatea de a înainta pe cărarea spre căminul nostru ceresc, prin rânduieli şi legăminte sacre ale preoţiei.
Aceste rânduieli şi legăminte ale preoţiei au fost restaurate pe pământ prin profetul Joseph Smith iar, în aceste zile, preşedintele Thomas S. Monson deţine toate cheile preoţiei de pe pământ.
Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a învăţat: „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este locul în care se găseşte autoritatea preoţiei pentru administrarea rânduielilor prin care putem face legăminte cu Tatăl nostru Ceresc în numele Fiului Său Sfânt… Dumnezeu Îşi va ţine promisiunile pe care vi le-a făcut dacă dumneavoastră cinstiţi legămintele făcute cu El”13.
Mărturisesc despre aceste lucruri în numele lui Isus Hristos, amin.