Chemaţi de El să declarăm cuvântul Său
Vârstnicul Randy D. Funk
din Cei Şaptezeci
Dacă sunteţi umili, supuşi şi ascultaţi glasul Spiritului, veţi găsi multă fericire în slujirea voastră ca misionari.
În luna aprilie, când am fost susţinut ca autoritate generală, slujeam în calitate de preşedinte de misiune în India. Am constatat eu însumi ceea ce un alt fost preşedinte de misiune îmi spusese: „Misionarii acestei Biserici sunt pur şi simplu uimitori”1.
Unul dintre mulţii misionari extraordinari, cu care sora Funk şi cu mine am slujit, a fost vârstnicul Pokhrel din Nepal. La numai doi ani de când devenise membru al Bisericii, el a fost chemat să slujească în Misiunea Bangalore, India, o misiune în care se vorbeşte engleza. El v-ar spune că nu a fost bine pregătit. Acest lucru era de înţeles. El nu văzuse niciodată un misionar până când el însuşi nu a devenit unul, pentru că niciun tânăr misionar nu slujeşte în Nepal. El nu citea în limba engleză destul de bine pentru a înţelege instrucţiunile incluse în chemarea sa. Când s-a prezentat la Centrul de pregătire a misionarilor, în loc să-şi aducă pantaloni, cămăşi albe şi cravate, el a pus în bagaj, potrivit cuvintelor lui, „cinci perechi de blugi, două tricouri şi mult gel de păr”2.
Chiar şi după ce a primit îmbrăcămintea potrivită, el a spus că simţea în fiecare zi, în primele câteva săptămâni, că nu era potrivit pentru acea chemare. El a descris astfel acea perioadă a misiunii sale: „Nu numai că engleza era greu de învăţat, dar munca era la fel de grea… Şi pe lângă toate acestea, îmi era foame, eram obosit şi îmi era dor de acasă… Deşi condiţiile erau grele, eram hotărât să continui. Mă simţeam slab şi nepregătit. În acele momente, mă rugam ca Tatăl Ceresc să mă ajute. De fiecare dată când mă rugam, mă simţeam alinat”3.
Deşi munca misionară era ceva nou şi dificil pentru vârstnicul Pokhrel, el a slujit cu credinţă şi sârguinţă, căutând să înţeleagă şi să pună în practică ce învăţa din scripturi, din Predicaţi Evanghelia Mea şi de la conducătorii misiunii sale. A devenit un învăţător de Evanghelie inspirat – preda în limba engleză – şi un conducător excelent. După misiune şi după ce a stat o vreme în Nepal, el a revenit în India pentru a-şi continua educaţia. Din luna ianuarie, el slujeşte ca preşedinte de ramură în New Delhi. Datorită creşterii sale reale din perioada în care a fost misionar, el continuă să contribuie la creşterea reală a Bisericii în India.
Cum a devenit misionar cu o atât de mare tărie spirituală un tânăr care nu văzuse în viaţa sa un misionar? Cum veţi primi dumneavoastră putere spirituală să deschideţi uşile şi inimile celor din misiunile în care veţi sluji? Ca de obicei, răspunsurile se află în scripturi şi în cuvintele profeţilor şi apostolilor în viaţă.
Când Evanghelia a fost predicată prima dată în Anglia, în iulie 1837, Domnul a revelat: „Toţi pe care îi veţi trimite în numele Meu, prin glasul fraţilor voştri, Cei Doisprezece, recomandaţi şi autorizaţi legal de voi, vor avea puterea să deschidă uşa împărăţiei Mele oricărei naţiuni la care îi veţi trimite”4.
Oriunde sunteţi trimişi, în orice misiune sunteţi repartizaţi, să ştiţi că un membru al Celor Doisprezece a recomandat cum se cuvine acele repartizări şi sunteţi chemaţi de un profet al Domnului. Sunteţi chemaţi „prin profeţie şi prin aşezarea mâinilor”5.
Domnul a făcut apoi cunoscute condiţiile împlinirii acestei promisiuni. El a spus: „În măsura în care [însemnând că promisiunea va fi împlinită dacă] [misionarii care sunt trimişi] se [1] vor umili înaintea Mea şi [2] rămân în cuvântul Meu şi [3] ascultă glasul Spiritului Meu”6.
Promisiunile Domnului sunt clare. Pentru a avea puterea spirituală necesară pentru a deschide uşa împărăţiei lui Dumnezeu în naţiunea la care sunteţi trimişi, trebuie să fiţi umili, supuşi şi să aveţi capacitatea de a auzi şi urma Spiritul.
Aceste trei însuşiri sunt strâns corelate. Dacă sunteţi umili, veţi vrea să fiţi supuşi. Dacă sunteţi supuşi, veţi simţi Spiritul. Spiritul este esenţial, pentru că, aşa cum ne-a învăţat preşedintele Ezra Taft Benson, „fără Spirit nu veţi avea niciodată succes, indiferent de talentul şi aptitudinile dumneavoastră”7.
În calitate de preşedinte de misiune, am intervievat, uneori, misionari care se confruntau cu dificultăţi pentru că nu erau pe deplin demni. Ei trăiau sub potenţialul lor spiritual. Oricât de mult au lucrat sau cât de mult bine au făcut, nu au putut să simtă pacea şi să se bucure de prezenţa Duhului Sfânt până când nu s-au umilit, nu s-au pocăit pe deplin şi nu au avut parte de îndurarea şi harul Salvatorului.
Domnul îi învaţă pe slujitorii Săi să fie umili, pentru că procesul prin care suntem tămăduiţi spiritual începe cu o inimă frântă. Gândiţi-vă la binele care rezultă din lucrurile frânte sau sfărâmate: pământul este sfărâmat pentru a planta grâu. Grâul este sfărâmat pentru a face pâine. Pâinea este frântă pentru a deveni simbol al împărtăşaniei. Când cineva care se pocăieşte ia din împărtăşanie cu inima frântă şi spiritul smerit, acea persoană este tămăduită spiritual.8 Când ne pocăim şi suntem tămăduiţi prin ispăşirea lui Isus Hristos, avem mult mai multe de oferit Salvatorului în timp ce Îi slujim. „Da, veniţi la El şi oferiţi-I sufletele voastre întregi ca o jertfă pentru El.”9
Dacă sunteţi împovăraţi de păcat şi trebuie să vă pocăiţi, vă rog s-o faceţi imediat. Când Salvatorul i-a vindecat pe cei în suferinţă, El le-a spus deseori să se ridice. Scripturile consemnează că ei au făcut aceasta îndată sau imediat.10 Pentru a fi vindecaţi de suferinţele dumneavoastră spirituale, vă rog să acceptaţi invitaţia Sa de a vă ridica. Vorbiţi fără întârziere cu episcopul dumneavoastră, preşedintele de ramură sau preşedintele de misiune şi începeţi procesul pocăinţei acum.
Puterea de vindecare a ispăşirii va aduce pace în sufletele dumneavoastră şi vă va face capabili să simţiţi Spiritul Sfânt. Sacrificiul Salvatorului este incomensurabil, dar păcatele noastre, deşi multe şi grave, pot fi numărate şi recunoscute, abandonate şi iertate. „Şi ce mare este bucuria Sa pentru sufletul care se pocăieşte!”11
Promisiunea cuprinsă în Doctrină şi legăminte este impresionantă: „Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu”12. Pe măsură ce veţi trăi o viaţă virtuoasă, veţi şti cu siguranţă că sunteţi demni în faţa lui Dumnezeu şi veţi avea puterea Spiritului cu dumneavoastră.13
Unii membri mai noi ai Bisericii sau care au redevenit activi de curând ar putea spune: „Acum, sunt demn şi am dorinţa de a sluji, dar nu ştiu dacă am destulă cunoaştere”. În luna aprilie, preşedintele Thomas S. Monson ne-a învăţat: „Când ne supunem poruncilor lui Dumnezeu, primim o cunoaştere a adevărului şi răspunsuri la întrebările noastre cele mai importante”14. Cât de încrezători devenim când ştim că prin supunerea noastră dobândim cunoaştere!
Unii ar putea considera că au talente, aptitudini sau experienţă limitate. Dacă aveţi astfel de temeri, amintiţi-vă experienţa vârstnicului Pokhrel. Pregătiţi-vă cât de bine puteţi şi să ştiţi că Tatăl nostru Ceresc vă va întări în eforturile dumneavoastră când sunteţi umili şi supuşi. Vârstnicul Richard G. Scott a oferit acest sfat încurajator: „Când ne supunem poruncilor Domnului şi slujim în mod altruist copiilor Săi, consecinţa firească este puterea de la Dumnezeu – puterea de a face mai mult decât am putea face singuri. Capacitatea noastră de a înţelege, talentele şi abilităţile noastre se dezvoltă deoarece primim tărie şi putere de la Domnul”15.
Când vă încredeţi în Domnul şi în bunătatea Sa, Dumnezeul Atotputernic îi va binecuvânta pe copiii Săi prin dumneavoastră.16 Vârstnicul Hollings din Nevada a aflat acest lucru la începutul misiunii sale. La o zi după ce a sosit în India, el a călătorit cu sora Funk şi cu mine spre Rajahmundry, prima sa zonă. În acea după-amiază, vârstnicul Hollings şi vârstnicul Ganaparam au vizitat o membră a Bisericii şi pe mama ei. Mama dorea să afle mai multe despre Biserică, pentru că văzuse cum Evanghelia a binecuvântat viaţa fiicei sale. Sora Funk li s-a alăturat pentru a se putea împrieteni cu ea. Pentru că lecţia urma să fie predată în engleză şi mama vorbea numai telugu, un frate din ramură a fost prezent pentru a traduce.
Însărcinarea vârstnicului Hollings, la prima sa lecţie, a fost să predea Prima Viziune folosind cuvintele profetului Joseph. În acel moment din lecţie, el s-a întors către sora Funk şi a întrebat: „Să spun fiecare cuvânt al acesteia?”, ştiind că totul urma să fie tradus.
Sora Funk a răspuns: „Spune fiecare cuvânt pentru ca Spiritul să poată depune mărturie despre ceea ce spui”.
După ce acest misionar a predat cu sinceritate Prima Viziune, folosind cuvintele profetului, chipul acelei surori dragi s-a schimbat. I-au dat lacrimile. În timp ce vârstnicul Hollings încheia acel mesaj glorios şi înainte ca ceea ce spunea să fie tradus, ea a întrebat printre lacrimi în limba natală: „Pot fi botezată? Şi vei propovădui fiului meu?”.
Tinerii mei tovarăşi în slujire, uşi şi inimi se deschid în fiecare zi pentru a primi mesajul Evangheliei – un mesaj care aduce speranţă, pace şi bucurie copiilor lui Dumnezeu din întreaga lume. Dacă sunteţi umili, supuşi şi ascultaţi glasul Spiritului, veţi găsi multă fericire în slujirea voastră ca misionari.17 Este o perioadă minunată să fiţi misionari ‒ o perioadă în care Domnul grăbeşte lucrarea Sa!
Depun mărturie despre Salvatorul nostru, Isus Hristos, şi despre această „poruncă divină”18 a Sa: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile”19. Aceasta este Biserica Sa. El o conduce prin profeţi şi apostoli în viaţă. În următoarea oră, ne va învăţa Prima Preşedinţie. Fie ca noi să fim „iuţi în a observa”20, aşa cum a fost Mormon, astfel încât, atunci când va veni chemarea, să fim demni şi să putem declara cu puterea Spiritului: „Iată, eu sunt un ucenic al lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Am fost chemat de către El să duc printre oameni cuvântul Lui, ca să afle despre viaţa veşnică”21. În numele lui Isus Hristos, amin.