Ferestrele cerurilor

Vârstnicul David A. Bednar

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Primim binecuvântări spirituale şi temporale dacă trăim conform legii zeciuielii.

Doresc să descriu două lecţii importante pe care le-am învăţat cu privire la legea zeciuielii. Prima lecţie se concentrează asupra binecuvântărilor pe care le primesc oamenii individual şi familiile când se supun cu credinţă acestei porunci. A doua lecţie subliniază importanţa zeciuielii în creşterea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în lumea întreagă. Mă rog ca Duhul Sfânt să confirme fiecăruia dintre noi adevărul principiilor pe care le abordez.

Lecţia numărul 1 − Binecuvântări semnificative, dar discrete

Mama surorii Bednar este o femeie credincioasă şi o casnică inspirată. Încă de la începuturile propriei căsnicii, ea a ţinut cu mare grijă evidenţele contabile ale gospodăriei. Decenii întregi, ea a ţinut, în mod conştiincios, evidenţa contabilă privind venitul şi cheltuielile familiei folosind registre foarte simple. Informaţiile pe care le-a adunat de-a lungul anilor sunt vaste şi instructive.

Când sora Bednar era tânără fată, mama ei a folosit informaţiile din registre pentru a accentua principii de bază ale vieţii cumpătate şi ale gestionării atente a căminului. Într-o zi, în timp ce treceau în revistă împreună diferite categorii de cheltuieli, mama ei a remarcat un tipar interesant. Cheltuielile privind consultaţiile medicale şi medicamentele pentru membrii familiei lor erau mult mai mici decât ar fi fost normal. Ea a făcut, atunci, legătura între această constatare şi Evanghelia lui Isus Hristos şi i-a explicat fiicei sale un adevăr foarte profund: când trăim potrivit legii zeciuielii, primim adesea binecuvântări semnificative, dar discrete care nu sunt întotdeauna ceea ce ne aşteptăm şi care pot fi, cu uşurinţă, trecute cu vederea. Familia nu primise nicio suplimentare neaşteptată sau evidentă a venitului gospodăriei. În schimb, Tatăl Ceresc iubitor revărsase binecuvântări simple în moduri aparent obişnuite. Sora Bednar şi-a amintit întotdeauna această lecţie importantă, învăţată de la mama ei, despre ajutorul pe care-l primim prin deschiderea ferestrelor cerurilor, aşa cum ne-a fost promis de către Maleahi în Vechiul Testament (vezi Maleahi 3:10).

Deseori, când predicăm şi depunem mărturie despre legea zeciuielii, punem accent pe binecuvântările temporale imediate, spectaculoase şi uşor de recunoscut pe care le primim. Într-adevăr, astfel de binecuvântări ne sunt oferite! Totuşi, unele dintre diferitele binecuvântări pe care le primim când ne supunem acestei porunci sunt semnificative, dar discrete. Astfel de binecuvântări pot fi observate numai dacă suntem atenţi şi dacă avem spirit de observaţie în ceea ce priveşte lucrurile spirituale (vezi 1 Corinteni 2:14).

Metafora privind „ferestrele” cerurilor folosită de Maleahi este foarte instructivă. Ferestrele permit luminii naturale să intre în încăpere. În acelaşi fel, iluminarea şi perspectiva spirituale sunt revărsate prin ferestrele cerurilor în viaţa noastră, dacă trăim conform legii zeciuielii.

De exemplu, o binecuvântare discretă, dar semnificativă pe care o primim este darul spiritual de a fi recunoscători, care permite aprecierii noastre faţă de lucrurile pe care le avem să limiteze dorinţele cu privire la ceea ce ne dorim. Persoana recunoscătoare este pe deplin mulţumită. Persoana nerecunoscătoare este întotdeauna nemulţumită (vezi Luca 12:15).

Este posibil să avem nevoie de ajutor şi să ne rugăm să-l primim în vederea găsirii unui loc de muncă potrivit. Însă tot avem nevoie de ochii şi urechile credinţei (vezi Eter 12:19) pentru a recunoaşte darul spiritual ce constă în discernământul sporit care ne poate ajuta să identificăm posibile locuri de muncă pe care mulţi alţi oameni le-ar putea trece cu vederea − sau binecuvântarea de a avea o determinare personală, pe care ceilalţi oameni ar putea sau nu să o aibă, de a căuta mai bine şi mai mult un loc de muncă. Poate că ne dorim şi ne aşteptăm să obţinem un loc de muncă, însă binecuvântarea pe care o primim datorită deschiderii ferestrelor cereşti poate fi capacitatea sporită de a acţiona şi de a ne schimba împrejurările în care ne aflăm în loc să aşteptăm ca împrejurările în care ne aflăm să fie schimbate de către altcineva sau de către altceva.

Ne putem dori şi putem depune eforturi, pe bună dreptate, să primim o mărire de salariu pentru a ne satisface mai bine nevoile vieţii. Însă tot avem nevoie de ochii şi urechile credinţei pentru a remarca în noi înşine o capacitate spirituală şi temporală sporită (vezi Luca 2:52) de a face mai multe cu mai puţin, o abilitate mărită de a ordona şi simplifica şi o abilitate sporită de a ne îngriji corespunzător de bunurile materiale pe care le-am acumulat deja. Poate că ne dorim şi ne aşteptăm să avem un salariu mai mare, însă binecuvântarea pe care o primim datorită deschiderii ferestrelor cereşti poate fi capacitatea sporită de a ne schimba împrejurările în care ne aflăm în loc să aşteptăm ca împrejurările în care ne aflăm să fie schimbate de către altcineva sau de către altceva.

Soldaţii tineri din Cartea lui Mormon (vezi Alma 53; 56–58) s-au rugat cu ardoare ca Dumnezeu să-i întărească şi să-i elibereze din mâinile propriilor duşmani. Ei bine, răspunsurile la aceste rugăciuni nu au oferit mai multe arme şi nici nu au mărit numărul de soldaţi. În schimb, Dumnezeu i-a asigurat pe aceşti soldaţi credincioşi că El avea să-i elibereze, le-a liniştit sufletul şi le-a adus multă credinţă şi nădejde că aveau să fie eliberaţi de către El (vezi Alma 58:11). Astfel, fiii lui Helaman au dobândit curaj şi, având determinarea de a învinge, s-au dus cu toată puterea lor împotriva lamaniţilor (vezi Alma 58:12–13). Asigurarea, pacea, credinţa şi speranţa pot, iniţial, să nu pară binecuvântările pe care soldaţii şi le-ar fi dorit în mijlocul luptei, însă ele au fost exact binecuvântările de care au avut nevoie acei tineri curajoşi pentru a înainta şi a învinge fizic şi spiritual.

Uneori, Îl putem ruga pe Dumnezeu să ne ajute să avem succes, iar El ne oferă tărie fizică şi psihică. Îl putem implora să ne ajute să prosperăm şi dobândim o perspectivă lărgită şi mai multă răbdare, sau Îi cerem să progresăm spiritual şi suntem binecuvântaţi cu har. El poate să reverse asupra noastră convingere şi încredere când ne străduim să îndeplinim obiective neprihănite. Şi, când ne rugăm pentru a avea parte de alinare când întâmpinăm greutăţi fizice, psihice şi spirituale, El ne poate spori determinarea şi rezistenţa.

Vă promit că, dacă dumneavoastră şi cu mine respectăm şi ţinem legea zeciuielii, ferestrele cerurilor vor fi deschise în mod sigur, iar binecuvântări spirituale şi materiale vor fi revărsate din belşug (vezi Maleahi 3:10). De asemenea, ne vom aminti de următoarea declaraţie a Domnului:

„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.

Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” (Isaia 55:8–9).

Eu depun mărturie că, dacă suntem atenţi şi dacă avem spirit de observaţie în ceea ce priveşte lucrurile spirituale, vom fi binecuvântaţi cu ochi care văd mai limpede, cu urechi care aud mai clar şi cu o inimă care înţelege mai pe deplin semnificaţia şi discreţia căilor Sale, gândurilor Sale şi a binecuvântărilor Sale în viaţa noastră.

Lecţia numărul 2 − Simplitatea căii Domnului

Înainte de a fi chemat să slujesc în calitate de membru al Cvorumului Celor Doisprezece, am citit de nenumărate ori, în Doctrină şi legăminte, despre consiliul desemnat să supravegheze şi să gestioneze zeciuiala sacră. Consiliul pentru folosirea zeciuielii a fost întemeiat prin revelaţie şi este format din membrii Primei Preşedinţii, din cei ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli şi din cei ai Episcopatului care prezidează (vezi D&L 120). În luna decembrie a anului 2004, când mă pregăteam să particip la prima mea adunare a acestui consiliu, vedeam în aceasta o extraordinară ocazie de a învăţa.

Încă îmi aduc aminte de ceea ce am văzut şi am simţit în cadrul acelui consiliu. Am dobândit o apreciere şi un respect mai mari faţă de legile financiare ale Domnului, valabile pentru oameni individuali, pentru familii şi pentru Biserica Sa. Programul financiar fundamental al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă − atât în ceea ce priveşte venitul, cât şi cheltuielile − este definit în secţiunile 119 şi 120 din Doctrină şi legăminte. Două declaraţii din aceste revelaţii reprezintă temelia aspectelor financiare ale Bisericii.

În secţiunea 119 se afirmă, pur şi simplu, că toţi membrii „vor plăti a zecea parte din tot venitul lor anual; şi aceasta va fi pentru ei o lege permanentă… spune Domnul” (versetul 4).

Apoi, cu privire la folosirea autorizată a zeciuielilor, Domnul a spus: „Se va decide asupra lor printr-un consiliu compus din Prima Preşedinţie a Bisericii Mele şi din episcop şi din consiliul lui şi din înaltul Meu consiliu; şi prin propriul Meu glas către ei, spune Domnul” (D&L 120:1). „[Episcopul] şi consiliul său” şi „înaltul Meu consiliu” la care se face referire în această revelaţie sunt cunoscute, astăzi, sub denumirea de Episcopatul care prezidează, respectiv de Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Aceste fonduri sacre sunt folosite într-o Biserică ce creşte rapid pentru a binecuvânta spiritual persoane individuale şi familii construind şi întreţinând temple şi case de preaslăvire, susţinând munca misionară, traducând şi publicând scripturi, promovând munca genealogică, finanţând şcoli şi educaţie religioasă şi îndeplinind multe alte scopuri ale Bisericii aşa cum îndrumă slujitorii rânduiţi ai Domnului.

Mă minunez de claritatea şi concizia acestor două revelaţii în comparaţie cu îndrumările financiare şi procedurile administrative complicate folosite de atât de multe organizaţii şi guverne din întreaga lume. Cum pot aspectele temporale ale unei organizaţii atât de mari cum este Biserica restaurată a lui Isus Hristos să funcţioneze în lumea întreagă bazându-se pe instrucţiuni atât de succinte? În ceea ce mă priveşte, răspunsul este foarte clar: aceasta este lucrarea Domnului, El poate să înfăptuiască propria Sa lucrare (vezi 2 Nefi 27:20) şi Salvatorul îi inspiră şi îi îndrumă pe slujitorii Săi când ei pun în practică îndrumările Sale şi slujesc cauzei Sale.

În acea primă adunare a consiliului, am fost impresionat de simplitatea principiilor care au guvernat deliberările şi deciziile noastre. În operaţiunile financiare ale Bisericii, se observă două principii fundamentale şi fixe. Primul, Biserica se bazează pe propriile resurse şi nu cheltuieşte mai mult decât primeşte. Al doilea, o parte din venitul anual este pus deoparte ca rezervă pentru situaţii de urgenţă şi nevoi neprevăzute. Timp de decenii, Biserica şi-a învăţat membrii principiul de a-şi face rezerve de alimente, combustibil şi de a economisi bani pentru a putea face faţă urgenţelor neprevăzute. Biserica, în calitate de instituţie, urmează, pur şi simplu, aceleaşi principii pe care îi învaţă, în mod repetat, pe membri.

În timp ce adunarea continua să se desfăşoare, îmi doream ca toţi membrii Bisericii să fi putut observa simplitatea, claritatea, ordinea, caracterul caritabil şi puterea felului propriu al Domnului (vezi D&L 104:16) de a conduce desfăşurarea acţiunilor temporale ale Bisericii Sale. Acum, au trecut mulţi ani de când fac parte din Consiliul pentru folosirea zeciuielii. Recunoştinţa şi respectul meu faţă de tiparul Domnului au crescut în fiecare an, iar lecţiile învăţate au devenit şi mai profunde.

Inima îmi este plină de dragoste şi admiraţie pentru membrii credincioşi şi supuşi ai acestei Biserici din fiecare naţiune, neam, limbă şi popor. Când călătoresc în întreaga lume, aflu despre speranţele şi visurile dumneavoastră, despre diferitele dumneavoastră condiţii de trai, despre împrejurările în care vă aflaţi, precum şi despre greutăţile dumneavoastră. Am participat alături de dumneavoastră la adunările Bisericii şi, pe unii dintre dumneavoastră, v-am vizitat acasă. Credinţa dumneavoastră îmi întăreşte credinţa. Devotamentul dumneavoastră mă determină să fiu mai devotat. Iar bunătatea şi supunerea dumneavoastră de bunăvoie faţă de legea zeciuielii mă inspiră să fiu un om mai bun, un soţ mai bun, un tată mai bun şi un conducător al Bisericii mai bun. Îmi aduc aminte şi mă gândesc la dumneavoastră de fiecare dată când iau parte la Consiliul pentru folosirea zeciuielii. Vă mulţumesc pentru bunătatea şi credinţa dumneavoastră în ţinerea legămintelor pe care le-aţi făcut!

Conducătorii Bisericii restaurate a Domnului simt responsabilitatea uriaşă de a gestiona în mod corespunzător donaţiile consacrate ale membrilor Bisericii. Suntem foarte conştienţi de natura sacră a bănuţilor văduvei.

„Isus şedea jos în faţa vistieriei templului şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult.

A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan.

Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: «Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie;

căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască»” (Marcu 12:41–44).

Eu ştiu din propria-mi experienţă că respectivul Consiliu pentru folosirea zeciuielii este vigilent în gestionarea bănuţilor văduvei. Îmi exprim aprecierea faţă de preşedintele Thomas S. Monson şi consilierii dânsului pentru conducerea dumnealor eficientă în îndeplinirea acestei administrări sfinte. Şi, recunosc glasul (vezi D&L 120:1) şi mâna Domnului care-i sprijină pe slujitorii Săi rânduiţi în îndeplinirea responsabilităţii de a-L reprezenta.

O invitaţie şi o mărturie

Plătirea cinstită a zeciuielii reprezintă mai mult decât o responsabilitate; reprezintă un pas important în procesul de sfinţire personală. Pe dumneavoastră, cei care vă plătiţi zeciuiala, vă felicit!

Pe cei care, în prezent, nu vă supuneţi legii zeciuielii, vă invit să vă uitaţi cu băgare de seamă la căile dumneavoastră şi să vă pocăiţi. Depun mărturie că, dacă vă supuneţi acestei legi a Domnului, ferestrele cerurilor se vor deschide pentru dumneavoastră. Vă rog să nu amânaţi ziua pocăinţei dumneavoastră.

Depun mărturie că primim binecuvântări spirituale şi temporale dacă trăim conform legii zeciuielii. Depun mărturie că astfel de binecuvântări sunt, adesea, semnificative, dar discrete. Afirm, de asemenea, că simplitatea căii Domnului, care este atât de evidentă în aspectele temporale ale Bisericii Sale, oferă tipare care ne pot îndruma ca persoane individuale şi ca familii. Mă rog ca fiecare dintre noi să poată învăţa din aceste lecţii importante şi ca acestea să-i fie utile, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.