O mărturie despre profeţi
Când aveam 12 ani, i-am prezentat pe misionari familiei mele. Îi întâlnisem pe stradă şi erau foarte prietenoşi cu mine. Ajutau biserica să construiască o capelă în oraşul meu din Brazilia şi m-au invitat să-i ajut, ceea ce am început să fac în timpul meu liber. Nu auzisem niciodată de tineri băieţi care să fi ales să-şi petreacă timpul construind o biserică.
Am fost atât de impresionat de ei, încât am decis să-i prezint părinţilor mei şi i-am invitat să vină la noi acasă. Misionarii au ţinut prima discuţie cu familia mea. Nu fumaserăm niciodată, aşa că familia noastră era pregătită să ţină acea parte din Cuvântul de Înţelepciune şi ţineam seara de familie în fiecare seară în casa noastră. Nu le-am numit seri de familie, dar asta era ceea ce făceam. Eram catolici şi mergeam regulat la biserica noastră, aşa că tatăl meu le-a spus că ne plăcea religia noastră.
Misionarii au plecat, dar au scris despre familia noastră în cartea misionarilor cu informaţii despre zona în care lucrau, care a rămas în apartamentul misionarilor, incluzând impresia lor că noi urma să ne alăturăm Bisericii.
Să învăţăm despre familiile eterne
Zece ani mai târziu, locuiam în alt oraş, când au sosit noi misionari în zona unde locuia familia mea. Ei nu aveau nici o persoană pe care s-o înveţe şi au decis să se uite în cartea zonei. Au găsit numele părinţilor mei şi au decis să-i viziteze. Misionarii s-au rugat înainte de a merge la ei şi Domnul i-a inspirat. În ciuda faptului că era devotat religiei lui, tatăl meu avea o întrebare. El nu putea să creadă că după moarte soţia lui n-ar mai fi rămas soţia lui. El credea cu adevărat că legăturile de familie trebuiau să continue după moarte. Întrebase preoţi de la diferite biserici despre aceasta şi fiecare i-a explicat: „Nu, după moarte soţia dumneavoastră vă va fi la fel ca o soră, iar fiul dumneavoastră ca un frate”.
Când aceşti misionari au bătut la uşa părinţilor mei, tatăl meu le-a deschis-o şi le-a spus că auzise mai înainte mesajul lor şi nu era interesat. Dar misionarii i-au spus: „Avem un alt mesaj pentru dumneavoastră”. Ştiţi că familia dumneavoastră poate fi împreună pentru totdeauna? Aceste cuvinte l-au inspirat. Tatăl meu i-a invitat să intre şi să-l înveţe. Îndrumaţi de Spirit, misionarii au vorbit familiei mele despre căsătoria eternă şi despre familiile eterne. Cu această introducere la Evanghelie, familia mea a continuat să se întâlnească cu misionarii până când au obţinut o mărturie şi au decis să fie botezaţi şi confirmaţi.
Obţinerea mărturiei mele
Cinci ani mai târziu – aveam 27 de ani atunci – m-am întors pentru o vreme la casa tatălui meu. Tatăl meu era conducătorul misiunii de ramură şi surorile misionare învăţau pe altcineva în casa mea. Le-am auzit din întâmplare predând despre Cartea lui Mormon şi despre Joseph Smith şi am decis să mă rog în legătură cu aceasta. Mi s-a părut firesc că Joseph Smith a fost profet, că era adevărată Cartea lui Mormon şi că Biserica era adevărată.
În acea noapte am început să citesc istoria lui Joseph Smith şi despre viziunea sa din dumbrava sfântă. Apoi m-am oprit şi m-am rugat la Domnul. Am petrecut întreaga noapte în acest fel, citind şi rugându-mă ca să ştiu adevărul despre fiecare paragraf. Mi-a luat 14 ore. Ceva mi s-a întâmplat când am început să mă gândesc. Parcă eram în dumbravă cu Joseph. A fost o experienţă foarte clară şi reală. Parcă am putut să văd ce s-a întâmplat. Când am terminat rugăciunea în dimineaţa următoare, ştiam că Joseph Smith a fost profet.
Am plecat imediat să-i caut pe misionari. La prânz, când surorile misionare au venit acasă la masă, stăteam în faţa uşii lor, aşteptându-le. Le-am rugat să-mi predea discuţiile. După ce m-au învăţat cele şapte discuţii într-o perioadă scurtă de timp, am fost botezat şi confirmat membru al Bisericii.
Urmându-l pe profet
La o lună după ce m-am alăturat Bisericii, am întâlnit-o pe soţia mea, Magareth, iar un an mai târziu ne-am căsătorit. În perioada când ne curtam, i-am spus că, deoarece ştiam că Joseph Smith a fost un profet, am dorit să ne clădim familia pe cuvintele şi învăţăturile profeţilor. De exemplu, preşedintele Spencer W. Kimball (1895-1985) era profetul la vremea aceea şi el i-a sfătuit pe membrii Bisericii să nu facă datorii. După aproape 29 de ani de căsătorie, soţia mea şi cu mine nu am plătit niciodată nici un ban dobândă. Niciodată.
De când mi-am dobândit mărturia despre Joseph Smith, am acordat atenţie fiecărui cuvânt al Primei Preşedinţii şi al Celor Doisprezece Apostoli şi am pus în practică ceea ce ne învaţă ei. Deoarece ştiu că Joseph Smith a fost profet, nu mi-a fost greu niciodată să-i urmez pe Fraţi. Pot să-mi ceară să fac orice şi eu voi face, pentru că ştiu că sunt profeţi, văzători şi revelatori.
Dacă vă străduiţi să aveţi o mărturie despre profeţi, veţi fi mai puternici. Aceasta este una dintre cheile spre fericire. Când îi auziţi pe profeţi şi faceţi ceea ce vă sfătuiesc să faceţi, veţi fi fericiţi să vă supuneţi.