SĂ VEDEM O LEGĂTURĂ
Chen, Yang Su-yuan este oarbă din 1981, când a suferit complicaţii după o operaţie de cataractă. Dar pierderea vederii a ajutat-o să găsească Evanghelia şi, în cele din urmă, a ajutat-o să vadă importanţa muncii din templu şi a muncii pentru istoria familiei.
Fiind oarbă de curând, sora Chen nu a înţeles că cele două tinere doamne de la uşa ei, care îi cereau un pahar cu apă, erau misionare. Faptul că le-a invitat înăuntru a schimbat viaţa ei.
„Mulţi oameni m-au considerat nefolositoare pentru că eram oarbă”, spune sora Chen. „Dar nu aceasta era ceea ce voia Dumnezeu să-mi spună. Mi-a trimis misionarii după ce mi-am pierdut vederea, ca să mă înveţe că noi toţi suntem copiii lui Dumnezeu şi că El ne-a răscumpărat cu un preţ mare. Mi-am aflat valoarea datorită preţului pe care l-a plătit Isus. Sunt de nepreţuit”.
De atunci, sora Chen a slujit în multe chemări în prima episcopie Chung Li, ţăruşul Tao Yuan, Taiwan, precum şi în templu, din 1992.
Dar pierderea vederii nu era singura încercare pe care trebuia s-o înfrunte sora Chen. În 1987 ea aproape a murit după ce i-a apărut un chist mare care a necesitat înlăturarea unei coaste. A supravieţuit, dar cheltuielile medicale i-au terminat economiile de-o viaţă. Ea s-a întrebat de ce Dumnezeu n-a luat-o de tot.
Ea a spus că răspunsul Lui a fost: „Ţi-au mai rămas multe lucruri de făcut”.
Nu mult după aceea, a simţit chemarea să facă istoria familiei.
„M-am întrebat, cum am să fac munca genealogică dacă nu pot să văd?”, spune ea. „Dar sentimentul nu m-a părăsit”.
Cu ajutorul unui prieten drag, ea a cercetat 22 de generaţii din descendenţa principală a familiei ei şi a îndeplinit ea însăşi toate rânduielile pentru femei. Ea lucrează acum la alte ramuri ale arborelui ei genealogic. De-a lungul drumului, a ajuns să aprecieze legătura inseparabilă dintre munca din templu şi istoria familiei.
„Există multe rânduieli pe care le primim în templu şi ele toate sunt importante”, spune sora Chen. „Dar trebuie să facem istoria familiei noastre. Nu putem să facem aceste rânduieli pentru strămoşii noştri fără să ne facem genealogia”.
„Istoria familiei şi munca din templu sunt o singură lucrare”, a spus vârstnicul Dennis B. Neuenschwander din Cei Şaptezeci. „Cercetarea referitoare la istoria familiei trebuie să fie prima sursă de nume pentru rânduielile din templu, iar rânduielile templului sunt motivele de bază pentru cercetarea referitoare la istoria familiei”.1
Sora Chen se luptă acum cu o nouă boală şi cu efectele de după un atac minor de cord. La douăzeci de ani după ce l-a întrebat prima dată pe Dumnezeu de ce a lăsat-o să trăiască, ea s-a găsit în poziţia să pună aceeaşi întrebare – şi să primească acelaşi răspuns. „Nu ţi-am spus deja?”, a simţit că i-a spus El. „Încă mai ai de făcut muncă în templu”.
Astfel, sora Chen continuă să petreacă o săptămână pe lună în templu.
„Acestea sunt lucruri pe care trebuie să le facem pentru strămoşii noştri, care nu pot să le facă pentru ei înşişi”, spune ea. „În situaţia mea, nu am programul încărcat pe care îl au alţii care muncesc. Eu trebuie să lucrez din greu acum, cât mai pot”.