Ştiinţa de carte îmbunătăţeşte vieţile

Doi sfinţi din zilele din urmă împărtăşesc cum faptul că a citi şi a scrie schimbă vieţile.

Peste tot în lume, oamenii îşi îmbunătăţesc propriile vieţi şi vieţile celorlalţi, învăţând deprinderile de bază ale ştiinţei de carte.

Dragostea de a învăţa

Shirley Florence Sainz, care s-a născut în Mexic, spune povestirea despre cum străduinţa mamei sale de a deveni educată a devenit o binecuvântare pentru alţii.

„Când mama mea, Anita Valenzuela Mendoza, avea doi ani, bunicul meu a murit într-un accident în mină, lăsând-o pe bunica mea cu cei opt copii ai lor şi cu puţine mijloace de întreţinere pentru ei. Bunica mea nu putea citi, scrie sau înţelege numerele.

Când mama mea avea şase ani, a avut privilegiul de a merge la şcoală, cu toate că nu avea creioane, hârtie sau cărţi. Totuşi, i-a plăcut să înveţe, aşa că a brodat şerveţele, a măturat clasa şi a adus lemne de foc pentru a primi hârtie de scris. Acasă, bunica mea a cusut coli din hârtie de ziar pentru a alcătui un caiet pentru mama mea.

Profesorii au apreciat zelul mamei mele. Trecând cu vederea hainele ei uzate şi părul nearanjat, i-au hrănit foamea de cunoaştere. La sfârşitul anilor de şcoală elementară, familia unuia dintre profesorii de la şcoală i-a oferit mamei mele ocazia de a învăţa mai mult. Totuşi, ea nu a fost în stare să continue şcoala şi educaţia ei oficială a luat sfârşit.

După ani de zile, când mama mea avea 27 de ani, educaţia ei s-a îmbunătăţit, când l-a întâlnit pe tatăl meu şi el i-a făcut cunoscută Evanghelia. Ei i-a plăcut să înveţe citind din scripturi. Societatea de Alinare, de asemenea, i-a oferit multe ocazii de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele.

Mama mi-a inoculat dragostea pentru învăţătură, iar eu am absolvit colegiul şi sunt, eu însămi, profesoară la o şcoală elementară. De-a lungul a două generaţii, familia noastră a fost foarte binecuvântată datorită faptului că, încă de când era mică, mama mea a învăţat să citească şi să scrie. Îndemânarea ei de a învăţa i-a deschis uşa pentru a înţelege şi a îmbrăţişa Evanghelia lui Isus Hristos. Drept rezultat, toţi urmaşii mamei mele au fost binecuvântaţi.”

O clasă pentru studierea Evangheliei

Povestirea sorei Sainz nu este unică. Când oamenii învaţă să citească şi să scrie, ei pot înţelege mai bine Evanghelia şi pot binecuvânta vieţile celorlalţi. Deprinderea îndemânării de a învăţa l-a ajutat pe Paul Imietehe din Nigeria, convertit la Biserică, să înţeleagă şi să împărtăşească mai bine Evanghelia. El îşi aminteşte:

„M-am alăturat Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în Warri, Nigeria. Calitatea mea de membru al Bisericii m-a făcut să înţeleg nevoia de a învăţa să citesc şi să scriu. Când conducătorul preoţiei mi-a dat chemarea de a ţine cuvântări şi de a spune rugăciuni, îmi venea să nu mai merg la Biserică. Era aşa de ruşinos pentru mine.

Când m-am mutat la Abuja, am văzut cărţile şi revistele Bisericii şi am simţit foarte tare nevoia de a şti cum să citesc şi să scriu. Doream să citesc aceste publicaţii pe care alţi membri le citiseră şi erau fericiţi. Majoritatea membrilor Bisericii se exprimau cu bucurie, îşi împărtăşeau mărturiile despre Evanghelie, iar eu voiam să fiu în stare să-mi exprim sentimentele puternice pe care le aveam despre veridicitatea Evangheliei. Am ştiut atunci că trebuia să învăţ să citesc şi să scriu.

Într-o duminică am decis să particip la cursurile Şcolii de duminică de învăţare a Evangheliei. În prima mea zi în clasă, am văzut că ceilalţi studenţi erau în principal surori şi băieţi tineri. Eram singurul bărbat adult din clasă. Am fost tentat să plec, dar dorinţa mea puternică de a învăţa m-a reţinut acolo. Învăţătorul nostru ne- a încurajat pe fiecare să participăm, citind din manualul pentru studiul Evangheliei şi din scripturi.

Am depus mult efort pentru a învăţa să citesc. Am citit scripturile şi revistele Bisericii. Înţelegerea mea s-a îmbunătăţit când am fost chemat al doilea consilier în preşedinţia Şcolii de duminică din ramura Idu. La început, mă îndoiam de calităţile mele. Dar când am fost pus deoparte, preşedintele de ramură a pronunţat o binecuvântare despre faptul că voi avea capacitatea să-mi măresc chemarea. În timpul punerii deoparte, am avut un sentiment de încredere.

Două săptămâni mai târziu, am primit însărcinarea să predau la Şcoala de duminică a adulţilor. Deşi eram îngrijorat de calităţile mele, m-am pregătit de-a lungul întregii săptămâni când mă întorceam acasă de la lucru şi chiar în timpul pauzelor mele de la muncă. Când a sosit duminica şi a venit vremea să predau, am spus o scurtă rugăciune tăcută şi l-am rugat pe Tatăl Ceresc să mă îndrume. Când mi-am deschis gura să vorbesc, am fost surprins de modul în care curgeau cuvintele. Am crezut că mă voi bâlbâi, dar nu a fost aşa.

Majoritatea membrilor clasei sunt mai educaţi decât mine, dar răspunsurile lor şi expresiile de pe feţele lor m-au încurajat. M-am simţit calm în timpul orei.

Studierea Evangheliei a clădit în mine o dorinţă puternică de a-mi desăvârşi educaţia oficială. De asemenea, m-a ajutat să înţeleg Evanghelia mai bine şi m-a făcut mai capabil de a le sluji celorlalţi.

Sunt sculptor prin vocaţie şi lucrez la o companie de construcţii, unde îmi folosesc talentul de a lucra în lemn. În Nigeria avem un proverb care spune: „Este foarte important să cărăm cu ambele mâini toporul pe care-l folosim pentru a tăia lemne şi să-l purtăm pe umărul nostru”. Toporul este prea important pentru a-l pune jos. În acest fel simt eu despre Biserică şi despre studiul Evangheliei. Le ţin cu amândouă mâinile şi cu umărul meu şi ambele sunt la fel de importante pentru mine.

Sunt recunoscător pentru conducătorii ramurii mele, care m-au încurajat să învăţ, în special pentru fratele Lawrence Monyei, învăţătorul meu de la clasa de studiu a Evangheliei.

Fratele Imietehe a învăţat să citească şi să scrie la clasa de predare a Evangheliei, iar ca rezultat, încrederea lui a crescut şi mărturia sa despre Evanghelie a devenit mai puternică. De atunci, el a binecuvântat vieţile multor membri din ramura lui.

Puteţi ajuta?

Manualul cursanţilor pentru studierea Evangheliei, Ye Shall Have My Words (Voi veţi avea cuvintele Mele) (nr. 34476) este disponibil în limbile engleză, franceză, portugheză şi spaniolă. Cei care ar trebui să beneficieze cel mai mult de el, nu pot să citească aceste cuvinte. Îi puteţi ajuta?

Putem ajuta

„Am fãcut un mic studiu despre ştiinţa de carte din lume. Un miliard din cele şase miliarde de oameni de pe pământ nu pot citi sau scrie…. Ce tragedie – ce tragedie şocantă, dureroasă şi întunecată! Să nu fii capabil să citeşti, să înţelegi, să scrii –ce tragedie! Putem ajuta la înlăturarea acestui blestem. Pot fi făcute lucruri care să ducă la schimbarea acestei situaţii neacceptabile.”

Preşedintele Gordon B. Hinckley, Teachings of Gordon B. Hinckley (1997), p. 314.