Mesajul Primei Preşedinţii

Ei ne-au arătat drumul pe care să-l urmăm

De Preşedintele Thomas. S. Monson

Primul consilier în Prima Preşedinţie

Cu mulţi ani în urmă, m-am minunat uitându-mă la coperta uneia dintre publicaţiile Bisericii care prezenta o splendidă reproducere a unei picturi de Carl Bloch. Scena, pe care artistul şi-a imaginat-o în mintea lui şi, mai târziu – cu atingerea mâinii de maestru – a zugrăvit-o pe pânză, o înfăţişa pe Elisaveta, soţia lui Zaharia, întâmpinând-o pe Maria, mama lui Isus. Amândouă urmau să nască băieţi – naşteri care au fost miraculoase.

Fiul născut de Elisaveta a devenit cunoscut ca Ioan Botezătorul. Atât despre Isus, fiul Mariei, cât şi despre Ioan – sunt înregistrate câteva lucruri preţioase din tinereţe. O singură menţiune ne spune tot ceea ce cunoaştem din viaţa lui Ioan, de la naşterea lui şi până la slujirea lui publică. „Iar Pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii până în ziua arătării lui înaintea lui Israel”.¹

Mesajul lui Ioan era scurt. El propovăduia credinţa, pocăinţa, botezul prin scufundare şi acordarea Duhului Sfânt printr-o autoritate mai mare decât aceea pe care o avea el însuşi. „Eu nu sunt Hristos”, spunea el discipolilor săi credincioşi, „dar… eu sunt trimis înaintea Lui”.² „Eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât Mine… El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi foc”.³

După aceea, a urmat botezul lui Hristos, realizat de Ioan Botezătorul. Mai târziu, Isus mărturisea: „Dintre cei născuţi de femei nu s-a ridicat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul”.⁴

Noi toţi avem nevoie de puncte de referinţă – chiar modele de urmat. Ioan Botezătorul ne dă un exemplu perfect de adevărată umilinţă, deoarece el s-a supus Celui care urma să vină – Salvatorul omenirii.

Modele de credinţă

Când învăţăm despre alţii care au crezut în Dumnezeu şi au urmat învăţăturile Lui, ni se şopteşte în sufletele noastre: „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”.⁵ Atunci când ei au ţinut cu fermitate poruncile Lui şi au crezut în El, au fost binecuvântaţi. Când noi urmăm exemplele lor, în mod similar vom fi şi noi binecuvântaţi în zilele noastre. Fiecare devine un model demn de urmat.

Toţi iubim minunata relatare din Sfânta Biblie despre Avraam şi Isaac. Cât de greu trebuie să fi fost pentru Avraam, în supunere faţă de porunca lui Dumnezeu, să-l ducă pe iubitul lui Isaac în ţara Moria şi să-l prezinte, acolo, ca jertfă prin ardere. Vă puteţi imagina suferinţa mare a inimii sale în timp ce aduna lemnele pentru foc şi se îndrepta spre locul stabilit? Cu siguranţă, durerea îi chinuia trupul şi îi tortura mintea atunci când l-a „legat pe Isaac… şi l-a aşezat pe altar deasupra lemnelor.

Şi a întins mâna, şi a luat cuţitul pentru a-l înjunghia pe fiul său”. Cât de glorios a fost anunţul şi cât de uimitor de binevenit a sosit: „Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine”.⁶

Avraam rămâne un model de supunere necondiţionată.

Dacă unul dintre noi simte că problemele lui sunt peste capacitatea sa de a le înfrunta, să citească din Iov. Făcând astfel, vine sentimentul: „Dacă Iov a putut îndura şi a învins, la fel voi face şi eu”.

Iov a fost un om „perfect şi drept” care „se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău”.⁷Pios în purtarea lui şi cu bunăstare, Iov a avut de trecut un test care ar fi distrus pe orişicine. Jefuit de toate bunurile lui, părăsit de prietenii săi, suferind din cauza pierderii familiei sale, el a fost îndemnat să „blesteme pe Dumnezeu şi să moară”.⁸ El a rezistat acestei tentaţii şi a declarat din adâncul sufletului său nobil: „Martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locuri înalte”.⁹ „Ştiu că Mântuitorul meu este viu”.¹⁰

Iov a devenit un model de răbdare nelimitată. În zilele noastre, când ne referim la cei care îndură îndelung spunem că au „răbdarea lui Iov”. El ne dă un exemplu bun de urmat.

A te supune şi a trăi

„Un om neprihănit şi fără pată în generaţiile lui”, unul care „umbla cu Dumnezeu”¹¹, a fost profetul Noe. Rânduit la preoţie de timpuriu, „el a devenit un propovăduitor al dreptăţii şi a vestit Evanghelia lui Isus Hristos, predicând credinţa, pocăinţa, botezul şi primirea Duhului Sfânt”.¹² El a avertizat că neascultarea şi nesupunerea faţă de mesajul lui va aduce potopul asupra acelora care au auzit glasul lui şi, totuşi, nu au fost atenţi la cuvintele lui.

Noe a ascultat porunca lui Dumnezeu de a construi o corabie pentru ca el şi familia sa să fie cruţaţi de distrugere. El a urmat instrucţiunile date de Dumnezeu de a aduna în corabie câte două sau mai multe făpturi din fiecare soi pentru ca ele să poată fi, de asemenea, salvate de apele potopului.

Preşedintele Spencer W. Kimball (1895-1985) a spus într-o conferinţă generală cu mai mult de jumătate de secol în urmă: „Cum nu era nici un semn de ploaie şi potop… avertizările [lui Noe] au fost considerate iraţionale… Cât de ridicol era să construieşti o corabie pe pământ uscat, cu soarele strălucind şi viaţa mergând înainte, ca de obicei! Dar timpul a trecut… Potopul a venit. Cei neascultători… s-au înecat. Miracolul corabiei a urmat credinţa manifestată în construirea ei”.¹³

Noe a avut o credinţă neclintită de a urma poruncile lui Dumnezeu. Să facem şi noi, totdeauna, la fel. Să ne amintim că înţelepciunea lui Dumnezeu deseori apare ca ceva ridicol pentru oameni; dar, lecţia cea mai mare pe care o putem învăţa în viaţa muritoare este faptul că, atunci când Dumnezeu vorbeşte şi noi ne supunem, vom fi totdeauna drepţi.

Un model ideal de femeie este Rut. Înţelegând inima copleşită de durere a soacrei ei, Naomi – care suferise pierderea celor doi fii ai săi – simţind, probabil, chinul disperării şi al singurătăţii care se abătuse asupra sufletului lui Naomi, Rut a exprimat ceea ce a devenit declaraţia clasică de loialitate: „Nu sta de mine să te las, şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu”.¹⁴Faptele lui Rut au demonstrat sinceritatea spuselor ei.

Prin loialitatea ei neclintită faţă de Naomi, ea s-a căsătorit cu Boaz prin care ea – străina şi convertita moabită – a devenit străbunica lui David şi, astfel, un strămoş al Salvatorului nostru Isus Hristos.

Modele de supunere

Acum, mă întorc la un mare profet din Cartea lui Mormon, chiar la Nefi, fiul lui Lehi şi al Sariei. El era credincios şi supus lui Dumnezeu, curajos şi puternic. Când i s-a dat sarcina grea de a obţine plăcile de aramă de la Laban, el nu s-a plâns, ci a spus: „Mă voi duce şi voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu ştiu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească toate lucrurile pe care El le-a poruncit”.¹⁵ Probabil că acest act de curaj a inspirat pe cineva să scrie o strofă de îndrumare pentru noi, găsită în imnul „Bara de fier”:

Lui Nefi, văzător din timpuri vechi, 
O viziune i-a venit de la Dumnezeu…
Ţine-te de bară, de bara de fier;
Ea este tare, luminoasă şi adevărată.
Bara de fier este cuvântul lui Dumnezeu;
Ea va fi ghidul nostru sigur.16

Nefi a fost un exemplu perfect de hotărâre constantă.

Nici o descriere a modelelor pe care să le urmăm nu ar fi completă fără includerea lui Joseph Smith, primul profet din această dispensaţie. Când avea numai 14 ani, acest tânăr curajos a intrat într-o dumbravă, care mai târziu va fi numită sfântă, şi a primit un răspuns la rugăciunea lui sinceră.

Joseph a fost continuu persecutat, după ce a relatat altora despre glorioasa viziune pe care a primit-o în acea dumbravă. Totuşi, deşi a fost ridiculizat şi dispreţuit, el a rămas ferm. El a spus: „Avusesem o viziune; ştiam aceasta şi ştiam că Dumnezeu ştie aceasta şi n-am putut să o neg, nici să îndrăznesc să fac acest lucru”.¹⁷

Pas cu pas, făcând faţă opoziţiei aproape în mod continuu şi, totdeauna, îndrumat de mâna Domnului, Joseph a organizat Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. El a dovedit curaj în tot ceea ce a făcut.

Spre sfârşitul vieţii sale, când a fost dus, împreună cu fratele lui, Hyrum, la închisoarea Carthage, el a înfruntat cu curaj ceea ce ştia fără îndoială că i se va întâmpla şi a pecetluit cu sânge mărturia sa.

Când trebuie să facem faţă testelor din viaţă, să căutăm, totdeauna, să avem dorinţa de a egala acel curaj neclintit exemplificat de profetul Joseph Smith.

Un model de optimism

Astăzi, în faţa noastră stă un alt profet al lui Dumnezeu – chiar iubitul nostru preşedinte Gordon B. Hinckley. El a prezidat cea mai mare dezvoltare a Bisericii – atât numerică, cât şi geografică – din istoria noastră. El a vizitat ţări nevizitate înainte de un preşedinte al Bisericii, şi a vorbit cu şefi de guvern şi cu membri din toată lumea. Dragostea lui pentru oameni depăşeşte barierele limbii şi ale culturii.

Cu o viziune profetică, el a instituit Fondul Permanent pentru Educaţie, care îi ajută pe membrii noştri să iasă din sărăcie, în multe zone ale lumii şi asigură instruirea care îi califică pe tineri şi pe tinere pentru o muncă bine plătită. Acest plan inspirat, a aprins lumina speranţei în ochii acelora care erau sortiţi mediocrităţii, dar care, acum, au ocazia unui viitor mai luminos.

Preşedintele Hinckley a muncit fără încetare pentru a aduce binecuvântările sacre membrilor Bisericii din toată lumea prin asigurarea de temple care să fie la îndemâna tuturor. El are capacitatea de a ridica la un nivel mai înalt oameni din orice domeniu şi cu orice pregătire, indiferent de ce religie aparţin ei. El este un model de optimism inepuizabil şi noi îl cinstim ca profet, văzător şi revelator.

Calităţile unice ale acestor bărbaţi şi femei pe care i-am menţionat pot fi de un ajutor nepreţuit pentru noi, atunci când înfruntăm problemele şi încercările care ne stau în faţă. Permiteţi-mi să ilustrez prin menţionarea experienţei familiei Pollard din Oakland, California.

Credinţa unei familii

Cu câţiva ani în urmă, în timp ce vârstnicul Taavili Joseph Samuel Pollard călătorea spre biroul misiunii, în ultima zi a misiunii sale din Zimbabwe, maşina misiunii pe care o conducea, nu se ştie cum, s-a învârtit, a pierdut controlul şi a lovit un pom. Un trecător l-a salvat pe colegul vârstnicului Pollard, dar vârstnicul Pollard, care era inconştient, a rămas blocat în maşina care a fost cuprinsă de flăcări. Vârstnicul Pollard a murit. Mama lui murise cu opt ani mai înainte; de atunci, tatăl său se ocupa singur de familie. Un frate slujea în Misiunea Indiile de Vest (Insulele Caraibe).

Când vestea despre moartea vârstnicului Pollard a ajuns la tatăl lui, umilul om – care îşi pierduse deja soţia – l-a chemat la telefon pe fiul care slujea în Misiunea Indiile de Vest (Insulele Caraibe) pentru a-l anunţa despre moartea fratelui său. De-a lungul liniei telefonice, de la acea distanţă mare, fratele Pollard şi fiul lui, fără îndoială copleşiţi de durere şi cu inima frântă, au cântat împreună „Copil al Domnului”.¹⁸ Înainte de a termina convorbirea telefonică, tatăl a spus o rugăciune Tatălui Ceresc, mulţumindu-i pentru binecuvântările Sale şi căutând alinarea Lui divină.

Mai târziu, fratele Pollard a spus că ştia că familia va fi bine, pentru că ei au mărturii puternice despre Evanghelie şi despre planul salvării.

Dragii mei fraţi şi surori, în această minunată dispensaţie a plenitudinii timpurilor, când călătorim în viaţa muritoare şi facem faţă problemelor şi încercărilor viitorului, să ne amintim să urmăm exemplele acestor modele. Să avem acea umilinţă perfectă şi adevărată a lui Ioan Botezătorul, supunerea necondiţionată a lui Avraam, răbdarea nelimitată a lui Iov, credinţa neclintită a lui Noe, hotărârea constantă a lui Nefi, curajul neclintit al profetului Joseph Smith şi optimismul inepuizabil al preşedintelui Hinckley. Dezvoltarea acestor trăsături de caracter vor fi pentru noi ca o fortăreaţă de tărie de-a lungul vieţii.

Exemplul suprem

Să fim mereu îndrumaţi de Exemplul suprem, chiar Fiul Mariei, Salvatorul Isus Hristos – a cărui viaţă constituie un exemplu perfect pe care să-l urmăm.

Născut într-un staul, legănat într-o iesle, El a venit din cer pentru a trăi pe pământ ca om muritor şi pentru a întemeia împărăţia lui Dumnezeu. În timpul slujirii Sale pământene, El a predicat oamenilor cea mai înaltă lege. Evanghelia Sa glorioasă a remodelat gândirea lumii. El i-a binecuvântat pe cei bolnavi; El l-a făcut pe şchiop să meargă, pe orb să vadă, pe surd să audă. El i-a adus chiar şi pe morţi la viaţă.

Care a fost reacţia la mesajul Său de îndurare, la cuvintele Lui de înţelepciune, la lecţiile Sale despre viaţă? Au fost foarte puţini cei care L-au apreciat. Ei I-au spălat picioarele. Ei au învăţat din Cuvântul Lui. Ei au urmat exemplul Lui.

Apoi, au fost cei care L-au renegat. Când Pilat i-a întrebat: „Ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?”¹⁹, ei au strigat: „Să fie răstignit!”.²⁰ Şi-au bătut joc de El. I-au dat oţet să bea. L-au insultat. L-au lovit cu o trestie. L-au scuipat. L-au răstignit.

Mai departe, de-a lungul generaţiilor, mesajul lui Isus a fost acelaşi. Pe malurile frumoasei mări Galilea, El le-a spus lui Petru şi lui Andrei: „Urmaţi-Mă”.²¹ Pe Filip din vechime l-a chemat: „Urmează-Mă”.²² Unui levit care stătea la vamă i-a venit aceeaşi chemare: „Urmează-Mă”.²³ Şi dumneavoastră, şi mie, dacă doar vom asculta, ni se va adresa aceeaşi invitaţie îmbietoare: „Urmaţi-Mă”. Fie ca noi toţi să facem astfel şi să culegem răsplata veşnică rezervată celor care urmează calea pe care a arătat-o El prin viaţa Lui exemplară.

IDEI PENTRU ÎNVĂŢĂTORII DE ACASĂ

După ce v-aţi pregătit, rugându-vă, împărtăşiţi acest mesaj folosind o metodă care să încurajeze participarea celor pe care îi învăţaţi. Urmează câteva exemple:

Rugaţi membrii familiei să încerce să deseneze ceva neobişnuit (de exemplu, o hartă a unei ţări îndepărtate sau o floare deosebită). Apoi, arătaţi-le o fotografie a acelui lucru şi rugaţi-i să-l deseneze din nou. Cum ne ajută modelele? Relataţi declaraţia preşedintelui Monson referitoare la considerarea profeţilor drept modele de urmat în viaţă. Împărtăşiţi o experienţă personală care să ilustreze cum v-a ajutat exemplul dat de un profet.
Întrebaţi: „Pe cine urmează astăzi oamenii din lume? Ce calităţi deţin aceşti bărbaţi şi aceste femei?”. Comparaţi exemplele drepte menţionate în articol cu exemplele lumeşti. Provocaţi familia să aleagă şi să încerce să depăşească o trăsătură spirituală exemplificată de aceşti bărbaţi drepţi şi de aceste femei drepte.
Dacă familia are copii mici, rugaţi-i pe aceştia să imite acţiunile dumneavoastră. Bateţi din palme, daţi din cap, şi aşa mai departe. Discutaţi despre ce înseamnă să urmezi exemplul cuiva. Rugaţi membrii familiei să se gândească la exemple drepte şi folosiţi articolul pentru a completa răspunsurile lor. Încheiaţi cu mărturia preşedintelui Monson despre faptul că Isus Hristos este Cel mai măreţ exemplu demn de urmat.