Amintirea unchiului Gilberto
Când am început să învăţ despre rânduiala muncii pentru morţi, am fost inspirată de marea dragoste pe care soţul meu o arăta pentru bunica lui, ocupându-se ca rânduielile templului să fie îndeplinite pentru ea. Aceasta m-a motivat să aflu mai multe despre proprii mei strămoşi. În anii care au trecut de atunci, mulţi fraţi şi multe surori, inclusiv cei de la centrul de istorie a familiei de lângă casa mea din Guadalajara, Mexic, m-au ajutat să învăţ să fac munca pentru strămoşii mei.
În 1991 am primit binecuvântarea mea patriarhală şi am fost instruită că ar trebui să fiu îngrijorată pentru rudele mele decedate şi să mă dedic lor. Mi-am stabilit un ţel din a face aceasta, ceea ce a condus la discuţii zilnice cu părinţii mei, care nu erau membri ai Bisericii. Am întrebat deseori lucruri despre familia mea, dar mama mea putea să-mi vorbească numai despre bunicii mei.
Într-o zi, mama mi-a spus că unchiul Gilberto, fratele tatălui meu, suferise un atac de cord. „Ştiu că i-ar place să vorbească cu tine”, a spus mama. „Are o memorie foarte bună şi ţi-ar putea da multe informaţii despre familie”.
Când l-am sunat la centrul de îngrijire unde stătea, soţia lui mi-a răspuns şi mi-a spus că unchiul meu se simţea rău şi nu putea vorbi. I-am transmis urările mele de bine şi i-am spus că mă voi ruga pentru ei şi pentru familia lor.
În ziua următoare, am sunat din nou la centrul de îngrijire. Spre surprinderea mea, unchiul meu a răspuns la telefon.
„Unchiule Gilberto!”, i-am spus. „Am sunat ca să-ţi spun că m-am rugat cu ardoare ca să te faci bine şi că te iubesc”.
„Mulţumesc foarte mult, Bibi”, a răspuns el. „M-am simţit mult mai bine când m-am trezit în această dimineaţă. Spune-mi ce faci tu”.
I-am spus despre dorinţa mea de a şti numele membrilor familiei care erau din Arabia şi Liban. Mama avusese dreptate în legătură cu memoria unchiului meu. Ştia nume, date şi locuri despre patru generaţii din partea familiei tatălui meu.
Când am pus telefonul în furcă, am simţit că aceasta urma să fie ultima noastră conversaţie pe care o avusesem în această viaţă. Am avut dreptate. Dar Domnul ne-a binecuvântat pe amândoi, astfel încât am putut obţine informaţiile de care aveam nevoie pentru a uni familia noastră – atât acum, cât şi în eternitate.