Elder Hafen se adresează Congresului Familiei

Vârstnicul Bruce C. Hafen din Cvorumul celor Şaptezeci s-a adresat delegaţilor din întreaga lume, tema sa fiind importanţa restaurării importanţei căsătoriei tradiţionale. Remarcile sale au fost făcute la cel de-al IV-lea Congres Mondial al Familiei în Varşovia, Polonia, care a avut loc între 11 şi 13 mai 2007.

De-a lungul istoriei lumii a existat o „poveste de dragoste universală“ în care un băiat şi o fată se întâlnesc, se îndrăgostesc şi, după aceea, se căsătoresc, a spus vârstnicul Hafen. Legătura căsătoriei nu afectează numai cuplul, ci societatea, ca un întreg, este interesată de succesul acestei relaţii.

„Acesta este motivul pentru care invitaţii şi prietenii celebrează nunţile ca pe evenimente ale comunităţii“, a spus vârstnicul Hafen. „Căsătoria a fost întotdeauna nodul crucial al structurii care ţine societatea laolaltă. Fiecare căsătorie afectează pe cei din cercurile concentrice de influenţă care se propagă în afara cuplului, prin copiii lor, spre comunitatea mai vastă…

Comunitatea participă la nunţi nu pentru a se amesteca în treburile altora, ci datorită interesului ei enorm în consecinţele şi urmaşii din fiecare căsătorie. A te căsători înseamnă a face un angajament public prin care cineva acceptă responsabilităţile personale pentru proprii copii şi pentru influenţa sa în tipul de comunitate pe care o creăm peste timpuri“, a explicat el.

Aceste speranţe sociale şi personale fac din căsătorie mijlocul principal de transmitere a valorilor de la o generaţie la alta, a spus el. Cu toate acestea, sursa crucială a stabilităţii societăţii pe termen lung este în declin.

Mai mult de 80 la sută dintre europeni şi 46 la sută dintre americani sunt de acord că se poate accepta ca un cuplu să trăiască împreună fără intenţia de a se căsători, a spus vârstnicul Hafen. Numai în ţările scandinave, aproximativ 82 la sută dintre copiii care sunt primul născut al unui cuplu sunt născuţi în afara unei legături legitime – în ciuda cercetărilor multiple care prezintă psihologia şi alţi factori de risc cu care se confruntă copiii care au părinţi care coabitează. Există consecinţe sociale serioase în acest tip de tendinţe.

În plus, din anul 1960, rata divorţului în Statele Unite – acum ţara cu cea mai mare înclinaţie pentru divorţ din lume – este mai mult decât dublă, ceea ce înseamnă că jumătate dintre căsătoriile de astăzi se termină prin divorţ. Cifra ar fi cu mult mai mare dacă s-ar include şi destrămările legăturilor cuplurile care coabitează, al căror număr a crescut în Statele Unite, faţă de anul 1960, cu 760 de procente.

„Putem vedea forţa unei revoluţii anti-căsătorie în acele statistici care arată creşterea foarte rapidă a naşterilor în afara căsătoriei, a numărului celor care coabitează şi a divorţurilor“, a spus vârstnicul Hafen. „În ultimii 40 de ani, mulţi oameni… au început să mai considere căsătoria ca pe o instituţie publică, socială pe termen lung… Societatea modernă a ’pierdut acţiunea’ poveştii de dragoste universale“.

Declinul căsătoriei tradiţionale a început în timpul mişcării de obţinere a drepturilor civile din anii 1960. Era necesar să se producă schimbări în America ca urmare a discriminării rasiale şi a celei bazată pe diferenţa de sex. Totuşi, unii extremişti au mers mult mai departe şi au schimbat legi şi obiceiuri care sprijineau relaţiile de familie. În momentul în care mişcarea de „eliberare“ a crescut, judecătorii au acceptat ca cererile de libertate ale adulţilor să treacă peste cele mai bune interese ale copiilor.

„Am văzut o dată un băieţel stând singur şi părând pierdut şi speriat“, a spus vârstnicul Hafen. „Purta un tricou mare care avea un slogan, ’Lăsaţi-mă n pace’. El ilustra ironia de a îngădui adulţilor iresponsabili să abandoneze copii pe considerentul că aceştia au ’dreptul de a fi lăsaţi în pace’ în numele liberalizării tuturor captivităţilor unei societăţi [care, spun ei, este] oprimată de legăturile familiale“.

Cercetările arată, de asemenea, că absenţa părinţilor căsătoriţi este factorul comun a multor tineri cu necazuri şi comparativ cu cuplurile căsătorite, cuplurile care coabitează sunt, mult mai probabil expuse să treacă prin probleme de depresie, alcool şi droguri, infidelitate, venituri mici şi nefericire, şi să fie de două sau trei ori mai mult supuse unor violenţe fizice, a explicat vârstnicul Hafen.

Vârstnicul Hafen a abordat, de asemenea, problema serioasă a căsătoriei între persoane de acelaşi sex. Acum 15 ani, nici o ţară din lume nu ar fi luat în serios căsătoriile între persoane de acelaşi sex aşa de serios cum sunt luate acum. Opiniile juridice susţin căsătoriile între persoane de acelaşi sex bazate pe noţiuni de libertate personală şi viaţă particulară, nu pe valoarea căsătoriei, a spus el.

„Dezbaterile cu privire la căsătoriile între homosexuali ridică o întrebare simplă: căsătoria trebuie să confirme simplu alegerea unui adult sau ea este o instituţie cu scopul public de a susţine interesele copiilor şi ale societăţii, ca şi interesele cuplurilor?“, a spus vârstnicul Hafen.

Vârstnicul Hafen a încheiat recapitulând cele patru „beneficii“ principale sociale asigurate de căsătoria tradiţională: în primul rând, nevoile şi drepturile copiilor sunt rezolvate cu mai mult succes; în al doilea rând, virtuţile civice sunt predate şi trecute generaţiilor următoare; în al treilea rând, părinţii decid ce valori trebuie să înveţe copiii şi în al patrulea rând, perspectivele cele mai stabile în relaţiile personale sunt posibil de realizat.

„Dorinţa de a mă căsători, la fel ca dorinţa mea de a avea un copil, spune familiei mele şi societăţii că eu m-am angajat pe timp lung în aceste relaţii“, a spus vârstnicul Hales. „După aceea, soţia mea şi copiii mei vor investi, de asemenea, fără să se întrebe dacă sacrificiul lor este demn de efortul lor.“