Să învăţăm de la Alma şi Amulec
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf
al doilea consilier în Prima Preşedinţie
Am speranţa că cei care s-au îndepărtat de calea uceniciei vor privi în inima lor şi vor învăţa de la Alma şi Amulec.
Alma cel Tânăr
Printre cele mai memorabile personaje din scripturi este Alma cel Tânăr. Deşi a fost fiul unui mare profet, el s-a rătăcit o perioadă şi a devenit „un om foarte rău şi idolatru”. Din motive pe care nu le putem înţelege, el s-a împotrivit tatălui său şi a căutat să distrugă Biserica. Şi, datorită elocvenţei şi puterii sale de convingere, el a avut mare succes.1
Dar viaţa lui Alma s-a schimbat atunci când un înger al Domnului i s-a arătat şi i-a vorbit cu un glas de tunet. Timp de trei zile şi trei nopţi, Alma a „fost torturat de un chin veşnic… chiar cu durerile unui suflet condamnat”. Apoi, cumva, în acel moment întunecat, şi-a adus aminte de ceva – un adevăr etern, pe care tatăl său l-a propovăduit: faptul că Isus Hristos avea să vină „ca să ispăşească pentru păcatele lumii”. Alma respinsese demult astfel de concepte, dar acum „mintea [sa] prinsese acest gând” şi el, cu umilinţă şi sinceritate, şi-a pus încrederea în puterea ispăşitoare a lui Hristos.2
După această experienţă, Alma a devenit un alt om. Din acel moment, el şi-a dedicat viaţa reparării răului pe care l-a făcut. El este un exemplu impresionant de pocăinţă, iertare şi credinţă trainică.
În cele din urmă, Alma a fost ales să ia locul tatălui său în calitate de conducător al Bisericii lui Dumnezeu.
Probabil că fiecare cetăţean al naţiunii nefite cunoştea povestea lui Alma. Twitter-ul, Instagram-ul şi Facebook-ul de atunci probabil că ar fi fost pline de imagini şi povestiri despre el. Probabil că el apărea cu regularitate pe coperta Săptămânalului Zarahemla şi se scria despre el în editoriale şi apărea la televizor. Pe scurt, probabil că el era una dintre cele mai faimoase celebrităţi din vremea sa.
Dar, atunci când Alma a văzut că oamenii săi uitau de Dumnezeu şi deveneau mândri şi se certau, el a ales să renunţe la funcţia publică şi să se dedice „treburilor marii preoţii a ordinului sfânt al lui Dumnezeu”3, propovăduind pocăinţă în rândul nefiţilor.
La început, Alma a avut mare succes – aceasta până a călătorit în oraşul Amoniha. Cetăţenii oraşului erau conştienţi că Alma nu mai era conducătorul lor politic şi nu prea respectau autoritatea preoţiei sale. Ei l-au insultat, l-au ridiculizat şi l-au alungat din oraşul lor.
Cu inima frântă, Alma a abandonat oraşul Amoniha.4
Dar un înger i-a spus să se întoarcă.
Gândiţi-vă la acest lucru: i s-a spus să se întoarcă la oamenii care îl urau şi care erau ostili faţă de Biserică. Era o însărcinare periculoasă, poate chiar una care i-ar fi pus viaţa în pericol. Dar Alma nu a ezitat. „El s-a întors în grabă.”5
Alma a intrat în oraş după ce ţinuse post multe zile. El a întrebat un străin: „Vrei să-i dai ceva să mănânce unui umil slujitor al lui Dumnezeu?”6.
Amulec
Numele acestui bărbat era Amulec.
Amulec era un cetăţean bogat şi cunoscut al oraşului Amoniha. Deşi se trăgea dintr-o familie de persoane credincioase, credinţa sa se micşorase. Mai târziu, el a mărturisit: „Am fost chemat de multe ori şi nu am vrut să aud; de aceea, am ştiut despre aceste lucruri, da, şi totuşi nu am vrut să ştiu; de aceea, am mers înainte răzvrătindu-mă împotriva lui Dumnezeu”7.
Dar Dumnezeu îl pregătea pe Amulec şi, atunci când l-a întâlnit pe Alma, el l-a primit în casa sa pe slujitorul Domnului, unde Alma a stat multe zile.8 În tot acel timp, Amulec a acceptat cu umilinţă mesajul lui Alma şi a avut parte de o schimbare minunată. După aceea, Amulec nu doar a crezut, ci a devenit un apărător al adevărului.
Atunci când Alma a mers din nou să propovăduiască în rândul oamenilor din oraşul Amoniha, el avea alături un al doilea martor – pe Amulec, unul dintre ei.
Evenimentele care s-au petrecut după aceea sunt unele dintre cele mai fericite dar şi triste povestiri din scripturi. Le puteţi citi în Alma, capitolele 8-16.
Astăzi, aş dori să vă rog să vă gândiţi la următoarele două întrebări.
Prima: „Ce pot eu să învăţ de la Alma?”.
A doua: „În ce mod sunt eu asemănător lui Amulec?”.
Ce pot eu să învăţ de la Alma?
Permiteţi-mi să încep întrebând toţi conducătorii Bisericii lui Isus Hristos din trecut, din prezent sau din viitor: „Ce puteţi, fiecare dintre voi, învăţa de la Alma?”.
Alma a fost un bărbat cu talente de excepţie şi foarte capabil. Putem crede cu uşurinţă că el nu avea nevoie de ajutorul nimănui. Totuşi, ce a făcut Alma atunci când s-a întors în Amoniha?
Alma l-a găsit pe Amulec şi i-a cerut ajutorul.
Şi Alma a fost ajutat.
Din motive diferite, noi, în calitate de conducători, suntem reticenţi în a găsi şi a cere ajutorul altor persoane. Poate credem că putem să facem munca mai bine singuri sau nu dorim să îi deranjăm pe alţii ori presupunem că alţii nu vor dori să participe. Prea des ezităm să invităm oamenii să-şi folosească talentele date de Dumnezeu şi să ia parte la măreaţa lucrare de salvare.
Gândiţi-vă la Salvator – oare El a început clădirea Bisericii Sale de unul singur?
Nu.
El nu a spus: „Nu faceţi nimic. Mă voi ocupa Eu de aceasta”. Mai degrabă, mesajul Său a fost: „Vino şi urmează-Mă”9. El a inspirat, a invitat, a instruit şi apoi a avut încredere în ucenicii Săi să facă „lucrurile pe care [au] văzut că [El le-a făcut]”10. Astfel, Isus Hristos nu doar că Şi-a clădit Biserica, ci i-a clădit şi pe slujitorii Săi.
Indiferent de chemarea în care slujiţi momentan – fie cea de preşedinte al cvorumului diaconilor, de preşedinte de ţăruş sau de preşedinte de zonă – pentru a avea succes, trebuie să găsiţi persoane asemănătoare lui Amulec care să vă ajute.
Poate fi o persoană modestă sau chiar invizibilă în rândul membrilor. Poate fi o persoană care pare că nu este dispusă sau capabilă de a sluji. Persoanele asemănătoare lui Amulec care vă vor ajuta pot fi tinere sau în vârstă, bărbaţi sau femei, lipsite de experienţă, obosite sau inactive în Biserică. Dar ceea ce nu se poate vedea la început este că ele sunt nerăbdătoare să audă de la dumneavoastră cuvintele: „Domnul are nevoie de dumneavoastră! Eu am nevoie de dumneavoastră!”.
Undeva, în adâncul sufletului, mulţi vor să-L slujească pe Dumnezeul lor. Vor să fie un instrument în mâinile Sale. Ei vor să pună mâna pe seceră şi să recolteze cu toată puterea pentru a pregăti pământul pentru întoarcerea Salvatorului nostru. Ei vor să clădească Biserica Sa. Dar sunt reticenţi să înceapă. Deseori, ei aşteaptă să fie rugaţi.
Vă invit să vă gândiţi la cei din ramurile şi episcopiile dumneavoastră, din misiunile şi ţăruşii dumneavoastră care au nevoie să fie chemaţi să acţioneze. Domnul a lucrat cu ei – pregătindu-i, înmuindu-le inima. Găsiţi-i căutând cu inima.
Ajutaţi-i. Învăţaţi-i. Inspiraţi-i. Rugaţi-i.
Împărtăşiţi-le cuvintele pe care îngerul i le-a adresat lui Amulec – faptul că binecuvântările Domnului vor sta asupra lor şi a casei lor.11 Veţi fi surprinşi să descoperiţi un slujitor curajos al Domnului care, altfel, ar fi rămas ascuns.
În ce mod sunt eu asemănător lui Amulec?
În timp ce unii dintre noi trebuie să caute persoane asemănătoare lui Amulec, alţii trebuie să se întrebe: „În ce mod sunt eu asemănător lui Amulec?”.
Poate că, de-a lungul anilor, aţi devenit mai puţin înflăcăraţi în ceea ce priveşte ucenicia dumneavoastră. Poate că focul mărturiei dumneavoastră s-a diminuat. Poate că v-aţi îndepărtat de trupul lui Hristos. Poate că aţi fost jigniţi sau chiar înfuriaţi. Precum câţiva din vechea Biserică din Efes, poate că aţi renunţat la „dragostea dintâi12 – adevărurile sublime, eterne ale Evangheliei lui Isus Hristos.
Poate că, precum Amulec, ştiţi în inima dumneavoastră că Domnul v-a „chemat de multe ori”, dar dumneavoastră „nu [aţi] vrut să [auziţi]”.
Totuşi, Domnul vede în dumneavoastră ceea ce El a văzut în Amulec – potenţialul unui slujitor curajos cu o lucrare importantă de înfăptuit. Există oameni care au nevoie să audă mărturia dumneavoastră. Există slujire pe care nimeni altcineva nu o poate oferi chiar în acelaşi fel. Domnul v-a încredinţat preoţia Sa sfântă, care are potenţialul divin de a-i binecuvânta şi înălţa pe alţii. Ascultaţi-vă inima şi urmaţi îndemnurile Spiritului.
Parcursul unui membru
Am fost impresionat de parcursul unui frate care s-a întrebat: „Când Domnul mă va chema, oare voi auzi?”. Îl voi numi pe acest minunat frate David.
David s-a convertit la Biserică acum treizeci de ani. El a slujit în misiune şi apoi a studiat dreptul. Când studia şi lucra pentru a-şi întreţine tânăra familie, el a găsit câteva informaţii despre Biserică ce l-au făcut să fie confuz. Cu cât citea mai mult acest gen de materiale negative, cu atât devenea neliniştit. În cele din urmă, el a cerut ca numele său să fie şters din înregistrările Bisericii.
După aceea, precum Alma în zilele sale de răzvrătire, David a petrecut mult timp dezbătând cu membrii Bisericii, purtând discuţii online şi punându-le la încercare crezurile.
El era foarte bun la aceste lucruri.
Pe unul dintre membrii cu care dezbătea îl voi numi Jacob. Jacob a fost mereu bun şi respectuos cu David, dar el era, de asemenea, ferm în apărarea Bisericii.
De-a lungul anilor, David şi Jacob au ajuns să se respecte şi să fie prieteni. Ceea ce David nu ştia era faptul că Jacob începuse să se roage pentru David şi că făcuse acest lucru cu credinţă timp de mai mult de un deceniu. El a dus numele prietenului său la templele Domnului pentru ca cei de acolo să se roage pentru el şi a sperat că inima lui David se va înmuia.
În timp, David a început încet-încet să se schimbe. El a început să-şi amintească cu drag experienţele spirituale pe care le-a trăit şi şi-a amintit de fericirea pe care a simţit-o atunci când a fost membru al Bisericii.
Precum Alma, David nu uitase complet adevărurile Evangheliei pe care le acceptase cândva. Şi, precum Amulec, David a simţit că Domnul îl ajuta. David ajunsese asociat la o firmă de avocatură – avea un loc de muncă prestigios. El ajunsese să aibă o reputaţie de critic al Bisericii şi era mult prea mândru pentru a cere să fie primit din nou.
Totuşi, el a continuat să simtă chemarea Păstorului.
El a crezut din toată inima în versetul următor: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”13. El s-a rugat: „Dragă Dumnezeu, îmi doresc să fiu din nou un sfânt din zilele din urmă, dar am întrebări la care doresc răspunsuri”.
A început să asculte de şoaptele Spiritului şi de răspunsurile inspirate date de prieteni aşa cum nu făcuse niciodată înainte. Unele după altele, îndoielile sale s-au transformat în credinţă până când, în cele din urmă, şi-a dat seama, din nou, că el putea să simtă o mărturie despre Isus Hristos şi Biserica Sa restaurată.
În acel moment, el a ştiut că putea să-şi învingă mândria şi să facă tot ceea ce trebuia pentru a fi din nou primit în Biserică.
În cele din urmă, David a intrat în apele botezului şi, apoi, a început să numere zilele până când aveau să-i fie restaurate binecuvântările.
Sunt fericit să vă spun că, în această vară, binecuvântările lui David i-au fost restaurate. El este pe deplin activ în Biserică şi slujeşte în calitate de învăţător al clasei Doctrina Evangheliei în episcopia sa. El profită de fiecare ocazie pe care o are de a vorbi cu alţii despre transformarea sa, de a repara răul pe care l-a făcut şi de a-şi depune mărturia despre Evanghelia lui Isus Hristos.
Concluzie
Dragii mei fraţi şi prieteni, haideţi să căutăm, să inspirăm şi să ne bazăm pe persoanele asemănătoare lui Amulec din episcopiile şi ţăruşii noştri. Sunt foarte multe persoane asemănătoare lui Amulec în Biserică astăzi.
Poate că dumneavoastră cunoaşteţi o astfel de persoană. Poate că dumneavoastră sunteţi o astfel de persoană.
Poate că Domnul v-a şoptit, îndemnându-vă să vă întoarceţi la dragostea dintâi, să vă folosiţi talentele, să vă exercitaţi în mod demn preoţia şi să slujiţi alături de ceilalţi sfinţi pentru a vă apropia de Isus Hristos şi a clădi împărăţia lui Dumnezeu aici, pe pământ.
Preaiubitul nostru Salvator ştie unde vă aflaţi. El vă cunoaşte inima. El doreşte să vă salveze. El vă va ajuta. Doar deschideţi-vă inima faţă de El. Am speranţa că cei care s-au îndepărtat de calea uceniciei – chiar şi doar foarte puţin – vor contempla asupra bunătăţii şi harului lui Dumnezeu, vor privi în inima lor, vor învăţa de la Alma şi Amulec şi vor asculta cuvintele care schimbă vieţi ale Salvatorului: „Vino şi urmează-Mă”.
Vă îndemn să ţineţi seama de chemarea Sa, căci atunci când veţi face acest lucru, veţi primi recolta cerului. Binecuvântarea Domnului va sta asupra dumneavoastră şi a casei dumneavoastră14.
Depun mărturie despre aceasta şi vă las binecuvântarea mea, în calitate de apostol al Domnului, în numele lui Isus Hrsitos, amin.