Împărtăşania ne poate ajuta să devenim sfinţi

Vârstnicul Peter F. Meurs

din Cei Şaptezeci

Gândiţi-vă la cinci moduri prin care putem creşte impactul şi puterea participării noastre, cu regularitate, la rânduiala sacră a împărtăşaniei.

Una dintre primele mele amintiri este legată de adunările de împărtăşanie desfăşurate în casa noastră din Warrnambool, Australia. Între 10 şi 15 persoane frecventau ramura noastră, iar tatăl meu, unul dintre cei trei deţinători ai preoţiei, a avut, cu regularitate, ocazia de a binecuvânta împărtăşania. Îmi amintesc de sentimentele pe care le-am avut în timp ce citea cu umilinţă şi cu atenţie cuvintele rugăciunilor de împărtăşanie. Adesea, glasul său tremura când simţea Spiritul. Uneori, a fost nevoit să ia o pauză pentru a-şi controla emoţiile înainte de a finaliza rugăciunea.

Având doar cinci ani, nu am putut înţelege întreaga semnificaţie a ceea ce se spunea sau se făcea; cu toate acestea, am ştiut că ceva special avea loc. Am putut simţi influenţa calmă şi liniştitoare a Duhului Sfânt în timp ce tatăl meu medita la dragostea Salvatorului pentru noi.

Salvatorul ne-a învăţat: „Şi lucrul acesta va trebui să-l faceţi voi întotdeauna acelora care se pocăiesc şi care sunt botezaţi în numele Meu; şi va trebui să faceţi aceasta în amintirea sângelui Meu, pe care Eu L-am vărsat pentru voi, pentru ca voi să depuneţi mărturie Tatălui, că voi vă aduceţi aminte întotdeauna de Mine. Şi dacă vă veţi aduce aminte întotdeauna de Mine, atunci voi veţi avea cu voi Spiritul Meu” (3 Nefi 18:11).

Invit pe fiecare dintre noi să se gândească la cinci moduri prin care putem creşte impactul şi puterea participării noastre, cu regularitate, la rânduiala sacră a împărtăşaniei, rânduială care ne poate ajuta să devenim sfinţi.

1. Să ne pregătim înainte

Ne putem începe pregătirea pentru împărtăşanie cu mult înainte de începerea adunării de împărtăşanie. Sâmbăta poate fi un timp bun pentru a medita la progresul nostru spiritual şi pentru a ne pregăti.

Viaţa muritoare este un dar esenţial în călătoria noastră de a deveni ca Tatăl nostru Ceresc. Este necesar să includă încercări şi provocări care ne oferă ocazii de a ne schimba şi progresa. Regele Beniamin ne-a învăţat că „omul prin firea lui este un duşman al lui Dumnezeu… şi va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt şi înlătură omul firesc şi devine un sfânt prin ispăşirea lui Hristos Domnul” (Mosia 3:19). Participarea la rânduiala împărtăşaniei ne oferă ocazia de a ne supune mai pe deplin inimile şi sufletele lui Dumnezeu.

În pregătirea noastră, inimile noastre se frâng când ne exprimăm recunoştinţa pentru ispăşirea lui Hristos, ne pocăim de greşelile şi slăbiciunile noastre şi cerem ajutor Tatălui în călătoria noastră continuă de a devini mai asemănători Lui. Ne putem uita, apoi, cu nerăbdare la ocazia pe care împărtăşania ne-o oferă, de a ne aminti de sacrificiul Său şi de a ne reînnoi angajamentul faţă de toate legămintele pe care le-am făcut.

2. Să venim devreme

Experienţa noastră privind împărtăşania poate fi îmbunătăţită când ajungem, cu minute bune, înainte de adunare şi medităm în timp ce este cântat preludiul muzical.

Să venim devreme pentru adunarea de împărtăşanie

Preşedintele Boyd K. Packer ne-a învăţat: „Preludiul muzical, interpretat cu reverenţă, este hrană pentru spirit. Acesta înlesneşte inspiraţia”¹. Preşedintele Russell M. Nelson a explicat: „Acesta nu este un timp pentru conversaţie sau trimitere de mesaje, ci un timp de meditare evlavioasă în care conducătorii şi membrii se pregătesc spiritual pentru împărtăşanie”².

3. Să cântăm şi să învăţăm din cuvintele imnului de împărtăşanie

Imnul de împărtăşanie este o parte deosebit de importantă a experienţei noastre în ce priveşte împărtăşania. Muzica ne înalţă gândurile şi sentimentele. Imnul de împărtăşanie are influenţă şi mai mare când ne concentrăm asupra cuvintelor şi doctrinei transmise în mod impresionant. Învăţăm mult din cuvinte precum: „Ai fost chinuit”³, „Să ne-amintim, să ne-ngrijim, în inimi, fapte, puri să fim”⁴ şi „Liberi şi demni să trăim mereu, noi, copiii Lui, fericiţi”⁵.

Să ne concentrăm asupra cuvintelor imnurilor

Când intonăm un imn pregătindu-ne să luăm din împărtăşanie, cuvintele pot deveni parte a angajamentului nostru faţă de legământ. De exemplu, gândiţi-vă la versurile: „Din inimi, Te iubim, Doamne. Calea Ta o urmăm”⁶.

4. Să participăm, din punct de vedere spiritual, la rugăciunile de împărtăşanie (vezi Moroni 4-5)

În loc de a nu asculta cu atenţie cuvintele familiare ale rugăciunilor de împărtăşanie, putem învăţa mult şi simţi şi mai mult pe măsură ce participăm, din punct de vedere spiritual, meditând la angajamentele şi binecuvântările incluse în aceste rugăciuni sacre.

Pâinea şi apa sunt binecuvântate şi sfinţite pentru sufletele noastre. Ele ne aminteasc de jertfa Salvatorului şi că El ne poate ajuta să devenim sfinţi.

Rugăciunile explică faptul că ne împărtăşim din pâine în amintirea trupului Fiului, pe care El l-a sacrificat pentru ca noi să ne pregătim pentru înviere şi bem din apă în amintirea sângelui Fiului, pe care El l-a vărsat de bunăvoie, astfel încât să putem fi răscumpăraţi, dacă ne pocăim.

Rugăciunile introduc legămintele prin expresia „că ei doresc cu adevărat” (Moroni 4:3). Această expresie are atât de multă putere pentru noi. Dorim noi, cu adevărat, să slujim şi să ne implicăm? Dorim noi, cu adevărat, să ne schimbăm? Dorim noi, cu adevărat, să lucrăm asupra slăbiciunilor noastre? Dorim noi, cu adevărat, să-i ajutăm şi să-i binecuvântăm pe alţii? Dorim noi, cu adevărat, să avem încredere în Salvator?

Când promisiunile sunt rostite şi în timp ce luăm din împărtăşanie, confirmăm, în inimile noastre, că dorim cu adevărat să:

luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos;
ne străduim să ţinem poruncile Sale;
ne amintim totdeauna de El.

Rugăciunea se încheie cu o invitaţie şi promisiune sublimă: „Pentru ca ei să poată avea totdeauna Spiritul Său cu ei” (Moroni 4:3).

Pavel a scris: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea [şi] înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Binecuvântări şi daruri frumoase ne sunt puse la dispoziţie când ne ţinem legămintele.

5. Meditaţi şi amintiţi-vă de El când simbolurile împărtăşaniei sunt distribuite

Momentele de reverenţă, când deţinătorii preoţiei distribuie împărtăşania, pot deveni sacre pentru noi.

Când pâinea este distribuită, putem medita la faptul că Salvatorul, drept ultimă dovadă a dragostei Sale pentru noi, a luat „moartea asupra Lui, ca să poată dezlega legăturile morţii care leagă poporul Său” (Alma 7:12).

Ne putem aduce aminte binecuvântarea glorioasă a învierii care „o să vină la toţi… sclav şi liber, bărbat şi femeie, nedrept şi drept; şi va fi aşa încât niciun fir de păr de pe capul lor nu va fi pierdut; fiecare lucru va fi reconstituit în forma lui perfectă” (Alma 11:44).

Când apa este distribuită, ne putem aminti cuvintele Salvatorului:

„Iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi …

Suferinţele care M-au făcut, chiar pe Mine, Dumnezeu, Cel mai mare dintre toţi, să tremur de durere şi să sângerez din fiecare por şi să sufăr atât în trup, cât şi în spirit – şi aş fi dorit să nu fiu obligat să beau paharul amar şi apoi să dau înapoi” (D&L 19:16, 18).

Ne amintim că El a luat „asupra Lui infirmităţile [noastre], ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce priveşte trupul, ca el să ştie, în ce priveşte trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmităţile lor” (Alma 7:12).

Când reflectăm la experiența noastră privind împărtăşania, ne-am putea întreba:

Ce voi face în această săptămână pentru a mă pregăti mai bine pentru a lua din împărtăşanie?
Pot să contribui mai mult la reverenţa şi revelaţia care pot însoţi începutul adunării de împărtăşanie?
Ce doctrină a fost predată în imnul de împărtăşanie?
Ce am auzit şi simţit când am ascultat rugăciunile de împărtăşanie?
La ce m-am gândit în timp ce împărtăşania era distribuită?

Vârstnicul David A. Bednar ne-a învăţat: „Rânduiala împărtăşaniei este o invitaţie sfântă, adresată în mod repetat, de a ne pocăi în mod sincer şi a fi reînnoiţi spiritual. Actul în sine de a lua din împărtăşanie nu ne purifică de păcate. Însă, pe măsură ce ne pregătim cu conştiinciozitate şi participăm la această rânduială sfântă având o inimă frântă şi un spirit smerit, promisiunea este că putem avea totdeauna Spiritul Domnului cu noi. Şi, prin puterea care sfinţeşte a Duhului Sfânt, care ne este însoţitor permanent, putem să păstrăm pentru totdeauna iertarea păcatelor noastre”⁷.

Depun mărturie despre multitudinea de binecuvântări disponibile pentru noi, pe măsură ce creştem în pregătirea şi participarea noastră, din punct de vedere spiritual, la rânduiala împărtăşaniei. Depun mărturie, de asemenea, că aceste binecuvântări ne sunt disponibile datorită dragostei Tatălui nostru din Cer şi sacrificiului ispăşitor infinit al Fiului Său Preaiubit, Isus Hristos. În numele Lui sacru, chiar Isus Hristos, amin.