Glasuri ale sfinţilor din zilele din urmă
Portofelul pierdut
Ilustraţie de Wilson J. Ong
De curând, m-am mutat în casă nouă şi am rugat câţiva membri ai Bisericii să mă ajute cu un proiect la casa mea. În mijlocul proiectului, am plecat să cumpăr nişte materiale de care aveam nevoie pentru a putea termina. După ce am terminat proiectul, mi-am dat seama că nu-mi găseam potrofelul. M-am panicat, pentru că în portofel aveam toate actele, alături de banii pe care tocmai îi primisem în acea dimineaţă de la un client. M-am întors pe acelaşi drum spre locul în care am făcut cumpărăturile, dar n-am avut noroc. M-am dus acasă şi am căutat să văd dacă l-am scăpat pe undeva, însă tot nu l-am găsit. Am început să mă gândesc la posibilitatea că va trebui să-mi fac acte noi. Apoi, înainte să plec de acasă, un prieten m-a întrebat: „Te-ai rugat deja?”.
M-am gândit imediat: „Bineînţeles că m-am rugat deja!”.
Dar în realitate, nu mă rugasem cu intenţie adevărată. În schimb, am vrut să-mi impun voia asupra Tatălui Ceresc şi, într-un fel, să fac din ea datoria Lui de a mă ajuta să-mi găsesc portofelul. Dar, apoi, mi-am amintit de scriptura din Isaia 55:8: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul”.
Duminica m-am dus la Biserică şi un membru care fusese cu mine ziua precedentă mi-a spus că el s-a rugat cu ardoare Tatălui Ceresc ca eu să-mi găsesc portofelul. Mi-a spus că a simţit că îl voi găsi. Mai târziu, când m-am aşezat pentru studiul personal, am început să citesc Receiving Answers to Our Prayers de vârstnicul Gene R. Cook, membru emerit din Cei Şaptezeci. Prima pagină relata o poveste despre o problemă asemănătoare cu a mea: fiul vârstnicului Cook îşi pierduse portofelul, prin urmare membrii familiei s-au adunat împreună şi s-au rugat Domnului pentru ca ei să-l poată găsi.
După ce am citit acea experienţă, am pus în practică ceea ce am învăţat şi i-am adunat împreună pe soţia şi copiii mei. Am format un cerc şi fiecare persoană s-a rugat, implorându-L pe Domnul să ne ajute să găsim portofelul, dacă aceasta era voia Sa.
Fusesem înainte martor la puterea rugăciunii, dar, după aceea, când m-am rugat în particular, L-am rugat pe Tatăl Ceresc să răspundă rugăciunii noastre pentru a întări credinţa soţiei mele şi a copiilor mei.
A doua zi, m-a sunat un bărbat. Mi-a spus că mi-a găsit portofelul, inclusiv banii. Am plâns ca un copil, pentru că rugăciunea mea îşi primise răspunsul şi pentru că şi credinţa familiei mele fusese întărită.
Ştiu că Tatăl Ceresc, chiar dacă Se îngrijeşte de atât de mulţi copii, răspunde fiecăruia dintre noi la timpul stabilit de El şi în felul Său.