Războiul continuă
Războiul care a început în cer continuă şi astăzi. De fapt, lupta se încinge pe măsură ce sfinţii se pregătesc pentru întoarcerea Salvatorului.
Fotografie de Katarina Stefanovic © iStock/Getty Images; Moment/Getty Images
Oricine urmăreşte ştirile internaţionale va fi de acord că trăim în vremuri de „războaie şi veşti de războaie” (D&L 45:26). Din fericire, fiecare om de pe pământ este veteran de război. Ne-am luptat cu oştirile răului într-un război continuu care a început în existenţa premuritoare înainte să ne fi născut.
Deoarece nu primisem încă trupuri fizice, ne-am luptat în războiul din cer fără săbii, arme sau bombe. Dar lupta a fost la fel de intensă ca în oricare alt război modern şi au fost miliarde de victime.
Războiul din existenţa premuritoare a fost dus cu ajutorul cuvintelor, ideilor, dezbaterii şi persuasiunii (vezi Apocalipsa 12:7-9, 11). Strategia lui Satana era să sperie oamenii. El ştia că frica este cea mai bună metodă de a distruge credinţa. Este posibil ca el să fi folosit argumente de genul: „Este prea greu”, „Este imposibil să ne întoarcem curaţi”, „Sunt prea multe riscuri”, „Cum ştiţi că puteţi avea încredere în Isus Hristos?”. El era foarte gelos pe Salvator.
Din fericire, planul lui Dumnezeu a triumfat asupra minciunilor lui Satana. Planul lui Dumnezeu includea libertate morală de a alege pentru omenire şi o mare jertfă. Iehova, cunoscut nouă ca Isus Hristos, S-a oferit voluntar pentru a fi acea jertfă – să sufere pentru toate păcatele noastre. El a fost dispus să Îşi dea viaţa pentru fraţii şi surorile Lui pentru ca cei care se pocăiesc să se poată întoarce curaţi şi, în cele din urmă, să devină ca Tatăl lor Ceresc. (Vezi Moise 4:1-4; Avraam 3:27.)
Celălalt avantaj care L-a ajutat pe Iehova să câştige inimile copiilor lui Dumnezeu a fost reprezentat de mărturiile puternice depuse de susţinătorii Săi, conduşi de arhanghelul Mihail (vezi Apocalipsa 12:7, 11; D&L 107:54). În viaţa premuritoare, Adam era numit Mihail, iar Satana era numit Lucifer, care înseamnă „cel ce străluceşte sau strălucitorul”1. Acest nume poate părea ciudat pentru prinţul întunericului (vezi Moise 7:26), dar scripturile ne învaţă că Satana a fost „un înger al lui Dumnezeu, care avea autoritate în prezenţa lui Dumnezeu” înainte să cadă (vezi D&L 76:25-28).
Cum se poate ca un spirit cu atât de multă cunoaştere să se îndepărteze atât de mult? Acest lucru s-a întâmplat din cauza mândriei sale. Lucifer s-a răzvrătit împotriva Tatălui nostru din Cer, deoarece el a dorit împărăţia lui Dumnezeu pentru el însuşi.
În binecunoscuta sa cuvântare „Beware of Pride (Feriţi-vă de mândrie)”, preşedintele Ezra Taft Benson (1899-1994) ne-a învăţat că Lucifer „şi-a dorit să fie mai slăvit decât toţi ceilalți” şi că „dorinţa sa trufaşă era să Îl detroneze pe Dumnezeu”2. Aţi auzit, de asemenea, că Satana a dorit să distrugă libertatea de a alege a omului, dar acesta nu a fost singurul motiv pentru care el nu a mai fost acceptat de Dumnezeu. El a fost izgonit din cer pentru că s-a răzvrătit împotriva Tatălui şi a Fiului (vezi D&L 76:25; Moise 4:3).
De ce am luptat, dumneavoastră şi cu mine, împotriva diavolului? Am luptat din loialitate. Noi L-am iubit şi L-am susţinut pe Tatăl nostru din Cer. Noi am vrut să devenim ca El. Lucifer a avut un alt ţel. El a vrut să Îl înlocuiască pe Tatăl (vezi Isaia 14:12-14; 2 Nefi 24:12-14). Imaginaţi-vă cum i-a rănit trădarea lui Satana pe Părinţii noştri Cereşti. În scripturi, citim că „cerurile au plâns pentru el” (D&L 76:26).
După o luptă aprinsă, Mihail şi oştirile sale au triumfat. Două treimi dintre oştirile cereşti au ales să Îl urmeze pe Tatăl (vezi D&L 29:36). Satana şi cei care l-au urmat au fost alungaţi din cer, dar nu au fost trimişi imediat în întunericul de afară. Mai întâi, au fost trimişi pe acest pământ (vezi Apocalipsa 12:7-9), unde Isus Hristos avea să Se nască şi unde jertfa Sa ispăşitoare urma să fie înfăptuită.
De ce li s-a permis oştirilor lui Satana să vină pe pământ? Ele au venit pentru a oferi opoziţie celor care sunt puşi, aici, la încercare (vezi 2 Nefi 2:11). Vor fi ei, în cele din urmă, alungaţi în întunericul de afară? Da. După Mileniu, Satana şi oştirile sale vor fi alungaţi pentru totdeauna.
Satana ştie că zilele sale sunt numărate. La a Doua Venire a lui Isus, Satana şi îngerii lui vor fi legaţi 1.000 de ani (vezi Apocalipsa 20:1-3; 1 Nefi 22:26; D&L 101:28). Având în vedere că acel termen limită se aproprie, forţele răului se luptă, cu disperare, să captureze cât de multe suflete pot.
Lui Ioan Revelatorul i-a fost arătat războiul din cer ca parte a unei măreţe viziuni. Lui i s-a arătat cum Satana a fost alungat pe pământ pentru a ispiti omenirea. Aceasta a fost reacţia lui Ioan: „Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” (Apocalipsa 12:12).
Deci cum îşi petrece Satana zilele ştiind că nu are timp de pierdut? Apostolul Petru a scris că „diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8).
Ce îl motivează pe Satana? El nu va avea niciodată trup, nu va avea niciodată o soţie sau o familie şi nu va avea niciodată plenitudinea bucuriei, aşadar el vrea să îi facă pe toţi oamenii, bărbaţi şi femei, „nenorociţi la fel ca şi el” (2 Nefi 2:27).
Diavolul are în vizor toţi oamenii, dar în special pe cei care au cel mai mare potenţial de a dobândi fericirea eternă. El este, în mod evident, gelos pe oricine care se află pe calea spre exaltare. Scripturile ne învaţă că Satana „face război cu sfinţii lui Dumnezeu şi îi înconjoară de jur împrejur” (D&L 76:29).
Războiul care a început în cer continuă şi astăzi. De fapt, lupta se încinge pe măsură ce sfinţii se pregătesc pentru întoarcerea Salvatorului.
Preşedintele Brigham Young (1801-1877) a profeţit „că Biserica se va răspândi, va prospera, va creşte şi se va extinde şi că, în măsura în care Evanghelia se va răspândi în rândul naţiunilor pământului, în aceeaşi măsură va creşte şi puterea lui Satana”3.
Cred că fiecare dintre noi este de acord că această profeţie este împlinită în timp ce observăm cum răul se infiltrează în societăţile lumii. Preşedintele Young ne-a învăţat că trebuie să studiem tacticile inamicului pentru a-l putea învinge. Vă împărtăşesc patru dintre strategiile folosite de Satana şi unele idei despre cum să ne împotrivim lor.
Strategiile lui Satana
1. Ispita. Diavolul este foarte îndrăzneţ când vine vorba să ne pună idei ticăloase în minte. Cartea lui Mormon ne învaţă că Satana ne şopteşte gânduri necurate şi neplăcute şi plantează îndoiala. El ne încurajează în repetate rânduri să acţionăm potrivit imboldurilor care duc la dependenţă şi să fim egoişti şi lacomi. El nu vrea ca noi să ne dăm seama de unde vin aceste idei, aşa că el ne şopteşte: „Eu nu sunt diavolul, căci nu este niciun diavol” (2 Nefi 28:22).
Cum ne putem împotrivi acestei ispite directe? Unul dintre cele mai eficiente instrumente este acela de a-l alunga, pur şi simplu, pe Satana. Aşa ar face Isus.
Relatarea din Noul Testament despre Salvator când se afla pe muntele unde a fost ispitit este instructivă. După fiecare ispită pe care diavolul I-o prezenta, Isus a folosit o metodă defensivă ce a constat din doi paşi: primul, El i-a poruncit lui Satana să plece; al doilea, El a citat din scripturi.
Să vă dau un exemplu: „Pleacă, Satano”, i-a poruncit Isus, „căci este scris: «Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti»” (Matei 4:10). Următorul verset spune: „Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri, şi au început să-I slujească” (Matei 4:11). Defensiva Salvatorului a fost foarte eficientă!
Biografia preşedintelui Heber J. Grant (1856-1945) oferă detalii despre modul în care preşedintele Grant, când era tânăr băiat, s-a împotrivit diavolului. Când preşedintele Grant şi-a dat seama că Satana îi şoptea încercând să-i planteze îndoieli în inimă, el a spus simplu, cu glas tare: „Domnule diavol, taci”4.
Aveţi dreptul să îi spuneţi lui Satana să plece atunci când vă confruntaţi cu ispita. Scripturile ne învaţă: „Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4:7).
Cealaltă parte a defensivei Salvatorului a fost să citeze din scripturi. Există multă putere în faptul de a memora scripturi, aşa cum a făcut Isus. Versetele scripturale pot deveni un arsenal de muniţie spirituală.
Când sunteţi ispitiţi, puteţi recita porunci, cum ar fi: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti”, „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri” sau „Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale” (Exodul 20:8; Luca 6:27; D&L 121:45). Puterea scripturilor nu doar că îl intimidează pe Satana, ci aduce şi Spiritul în inima dumneavoastră, vă linişteşte şi vă întăreşte împotriva ispitei.
2. Minciuni şi înşelăciune. Scripturile ne dezvăluie că Satana este „tatăl minciunilor” (2 Nefi 9:9). Să nu îl credeţi când vă şopteşte mesaje cum ar fi: „Nu faci nimic bine”, „Eşti prea păcătos ca să poţi fi iertat”, „Nu te vei schimba niciodată”, „Nimănui nu-i pasă de tine” şi „Nu ai niciun talent”.
O altă minciună de-a lui des folosită este: „Trebuie să încerci totul măcar o dată – doar pentru a dobândi experienţă. Dacă încerci doar o dată, nu ţi se va întâmpla nimic”. Micul secret urât pe care el nu vrea să-l ştiţi este acela că păcatul provoacă dependenţă.
O altă minciună eficientă pe care Satana o va încerca este: „Toţi ceilalţi fac acest lucru. Este în regulă”. Nu este în regulă! Deci, spuneţi-i diavolului că nu vreţi să mergeţi în împărăţia telestială – chiar dacă toţi ceilalţi se duc acolo.
Deşi Satana vă va minţi, vă puteţi baza pe Spirit să vă spună adevărul. De aceea darul Duhului Sfânt este atât de important.
Diavolul a fost numit „marele înşelător”5. El încercă să falsifice fiecare principiu adevărat pe care Domnul îl prezintă.
Amintiţi-vă, lucrurile falsificate nu sunt la fel cu cele opuse. Opusul albului este negrul, dar albul fals poate fi un alb murdar sau gri. Falsurile se aseamănă cu lucrurile adevărate cu scopul de a înşela oamenii creduli. Ele sunt o versiune răstălmăcită a ceva ce este bun şi, asemenea banilor falşi, nu au nicio valoare. Vă voi oferi un exemplu.
Una dintre imitaţiile lui Satana pentru credinţă este superstiţia. Imitaţia lui pentru dragoste este pofta. El imită preoţia prezentând vicleşuguri preoţeşti şi imită miracolele lui Dumnezeu prin vrăjitorie.
Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este rânduită de Dumnezeu, dar căsătoria între persoane de acelaşi sex este doar o imitaţie. Nu aduce nici urmaşi şi nici exaltare. Deşi imitaţiile lui înşeală mulţi oameni, ele nu sunt lucrul original. Ele nu pot aduce fericire de durată.
În Doctrină şi legăminte, Domnul ne-a avertizat despre imitaţii. El a spus: „Ceea ce nu edifică nu este de la Dumnezeu şi este întuneric” (D&L 50:23).
3. Cearta. Satana este tatăl certurilor. Salvatorul ne învaţă: „El agită inimile oamenilor ca să se certe cu mânie unul cu altul” (3 Nefi 11:29).
Diavolul a învăţat, datorită experienţei de secole pe care o are, că acolo unde este ceartă, Spiritul Domnului pleacă. De când l-a convins pe Cain să îl omoare pe Abel, Satana a influenţat fraţii să se certe. De asemenea, el aţâţă problemele în căsnicii, între membrii episcopiei şi între colegii misionari. El se bucură când vede oameni buni certându-se. El încearcă să pornească certuri în familie, duminica, chiar înainte de biserică, înainte de seara în familie de lunea seara şi oricând un cuplu plănuieşte să participe la o sesiune în templu. Sincronizarea lui este previzibilă.
Când există ceartă în căminul dumneavoastră sau la muncă, opriţi-vă imediat din ceea ce faceţi şi căutaţi să faceţi pace. Nu contează cine a început.
Cearta începe deseori cu învinovăţirea altora. Joseph Smith ne-a învăţat că „diavolul ne linguşeşte că suntem neprihăniţi atunci când ne concentrăm asupra greşelilor altora”6. Dacă stăm şi ne gândim, faptul de a te crede mai neprihănit ca alţii este o imitaţie a adevăratei neprihăniri.
Lui Satana îi place să răspândească ceartă în Biserică. El este specialist în a scoate în evidenţă greşelile conducătorilor Bisericii. Joseph Smith i-a avertizat pe sfinţi că primul pas spre apostazie este pierderea încrederii în conducătorii Bisericii.7
Aproape toată literatura anti-mormonă este bazată pe minciuni despre caracterul lui Joseph Smith. Duşmanul lucrează din greu pentru a-l discredita pe Joseph, deoarece mesajul restaurării se bazează pe relatarea profetului despre ceea ce s-a întâmplat în Dumbrava Sacră. Astăzi, diavolul lucrează mai asiduu ca niciodată pentru a-i face pe membri să se îndoiască de mărturia lor despre restaurare.
În primele zile ale dispensaţiei noastre, mulţi fraţi deţinători ai preoţiei, spre regretul lor, nu au rămas loiali profetului. Unul dintre ei a fost Lyman E. Johnson, care a fost excomunicat pentru conduită necorespunzătoare. Ulterior, el a regretat că a părăsit Biserica: „Aş suporta să-mi fie tăiată mâna dreaptă doar să mai pot crede din nou. Atunci eram plin de bucurie şi veselie. Visele mele erau plăcute. Când mă trezeam dimineaţa, spiritul meu era vesel. Eram fericit ziua şi noaptea, plin de pace, bucurie şi recunoştinţă. Dar acum, este întuneric, durere, regret şi nefericire extremă. De atunci, nu am mai fost fericit”8.
Gândiţi-vă la aceste cuvinte. Ele sunt o avertizare către toţi membrii Bisericii.
Eu sunt convertit la Biserică. Am fost botezat când eram un tânăr de 23 de ani, necăsătorit, care urma cursurile şcolii de medicină din Arizona, S.U.A. Ştiu, din propria experienţă, cum lucrează Satana pentru a-i induce în eroare pe simpatizanţi şi a-i descuraja atunci când ei caută adevărul.
Pe parcursul tinereţii mele, am urmărit exemplele prietenilor mei care erau sfinţi din zilele din urmă. Am fost impresionat de modul în care îşi trăiau viaţa. Am luat hotărârea de a afla mai multe despre Biserică, dar nu am vrut să spun nimănui că studiam mormonismul. Pentru a evita presiunea din parte prietenilor mei, am hotărât să fac din studiul meu o investigaţie privată.
Acest lucru s-a întâmplat cu mulţi ani înainte de apariţia Internetului, aşa că m-am dus la o bibliotecă publică. Am găsit un exemplar al Cărţii lui Mormon şi o carte intitulată A Marvelous Work and a Wonder (O lucrare minunată şi un miracol), a vârstnicului LeGrand Richards (1886-1983), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli. Am început să citesc, cu mare dorinţă, aceste cărţi şi le-am găsit a fi surse de inspiraţie.
În timp ce sufletul meu dorea să afle mai multe, Satana a început să-mi şoptească la ureche. El mi-a spus că, pentru a fi cu adevărat obiectiv, trebuia să citesc şi ceea ce era scris de criticii Bisericii. M-am întors la bibliotecă şi am început să caut. Desigur, am găsit o carte care îl discredita pe profetul Joseph.
Citirea acestei cărţi anti-mormone m-a derutat. Am pierdut acel spirit minunat şi acea influenţă care mi-au îndrumat investigaţia. Am devenit frustrat şi aproape am renunţat să caut adevărul. M-am rugat pentru un răspuns în timp ce citeam literatura anti-mormonă!
Spre surprinderea mea, am fost sunat la telefon de o prietenă din liceu care urma cursurile Universităţii Brigham Young. Ea m-a invitat să o vizitez în Utah, promiţându-mi că îmi va plăcea peisajul. Ea nu ştia că eu studiam, în secret, despre Biserica ei.
Am acceptat invitaţia ei. Prietena mea mi-a sugerat să mergem în oraşul Salt Lake pentru a vizita Piaţa Templului. A fost surprinsă de răspunsul meu plin de entuziasm. Habar n-avea de cât de interesat eram să aflu adevărul despre Joseph Smith şi restaurare.
Surorile misionare care slujeau în Piaţa Templului au fost de foarte mare ajutor. Fără să ştie, ele au răspuns la multe dintre întrebările mele. Mărturiile lor m-au influenţat „[să mă îndoiesc de îndoielile mele]”9, iar credinţa mea a început să crească. Puterea unei mărturii sincere nu poate fi subestimată.
Prietena mea şi-a împărtăşit, de asemenea, mărturia şi m-a invitat să mă rog şi să Îl întreb pe Dumnezeu dacă Biserica este adevărată. Pe durata drumului lung înapoi spre Arizona, am început să mă rog cu credinţă – pentru prima dată „cu inimă sinceră, cu intenţie adevărată” (Moroni 10:4). Într-un anumit moment al acelei călătorii, mi s-a părut că întreaga mea maşină s-a umplut de lumină. Am învăţat singur că lumina poate risipi întunericul.
După ce am hotărât să mă botez, diavolul a pus la cale o luptă finală. El i-a influenţat pe membrii familiei mele, care au făcut tot ce le-a stat în putinţă să mă descurajeze şi au refuzat să vină la botezul meu.
Am mers înainte şi am fost botezat şi, treptat, inimile lor s-au înmuiat. Ei au început să mă ajute să cercetez istoria familiei mele. După câţiva ani, l-am botezat pe fratele meu mai mic. Prietena care m-a invitat să o vizitez în Utah este acum soţia mea.
4. Descurajarea. Satana foloseşte acest instrument pentru cei mai credincioşi sfinţi atunci când toate celelalte dau greş. Pentru mine, atunci când încep să mă simt descurajat, este de ajutor să înţeleg cine încearcă să mă descurajeze. Acest lucru mă supără atât de tare încât mă înveselesc – doar să îi fac în ciudă diavolului.
În urmă cu mai mulţi ani, preşedintele Benson a rostit o cuvântare intitulată „Do Not Despair (Nu disperaţi)”. În această cuvântare remarcabilă, el a avertizat: „Satana se străduieşte din ce în ce mai mult să îi învingă pe sfinţi prin intermediul disperării, descurajării, deznădejdii şi depresiei”10. Preşedintele Benson i-a îndemnat pe membrii Bisericii să fie alerţi şi a oferit 12 sugestii realistice pentru a combate descurajarea.
Sugestiile lui includ: slujirea celorlalţi, munca asiduă şi evitarea leneviei, punerea în practică a obiceiurilor bune şi sănătoase care includ exerciţiile fizice şi consumul de alimente în starea lor naturală, primirea unei binecuvântări a preoţiei, ascultarea muzicii care inspiră, numărarea binecuvântărilor şi stabilirea de ţeluri. Şi, mai presus de orice, aşa cum ne învaţă scripturile, trebuie să ne rugăm mereu pentru a-l putea învinge pe Satana (vezi D&L 10:5).11
Satana tremură şi e descurajat
Când vede pe cel mai slab sfânt îngenuncheat.12
Este important să ştim că există limite ale puterii răului. Dumnezeirea stabileşte aceste limite, iar Satana nu are voie să le depăşească. De exemplu, scripturile ne asigură că „Satana nu are puterea de a ispiti copiii mici” (D&L 29:47).
O altă limită importantă este faptul că Satana nu ne cunoaşte gândurile dacă nu i le spunem. Domnul a explicat: „Nu există nimeni altul în afară de Dumnezeu care să cunoască gândurile şi intențiile inimii tale” (D&L 6:16).
Poate că acesta este motivul pentru care Domnul ne-a dat porunci, cum ar fi: „Nu murmura împotrivă” (D&L 9:6) şi „Să nu vorbeşti rău de aproapele tău” (D&L 42:27). Dacă învăţaţi să vă înfrânaţi limba (vezi Iacov 1:26), nu veţi ajunge să oferiţi prea multe informaţii diavolului. Atunci când aude murmur de dezaprobare, plângeri şi critici, el îşi ia, cu atenţie, notiţe. Cuvintele dumneavoastră negative îi expun duşmanului slăbiciunile dumneavoastră.
Am veşti bune pentru dumneavoastră. Oştirile lui Dumnezeu sunt mai numeroase decât oştirile lui Lucifer. Poate că vă uitaţi în jur şi vă gândiţi: „Această lume devine din ce în ce mai ticăloasă. Probabil că Satana câştigă războiul”. Nu vă lăsaţi păcăliţi. Adevărul este că suntem mai numeroşi ca inamicul. Aduceţi-vă aminte, două treimi din copiii lui Dumnezeu au ales planul Tatălui.
Dragi fraţi şi surori, asiguraţi-vă că luptaţi de partea Domnului. Asiguraţi-vă că aveţi cu dumneavoastră sabia Duhului.
Mă rog ca la sfârşitul vieţii dumneavoastră să puteţi spune, alături de apostolul Pavel: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa” (2 Timotei 4:7).