Nu fiți tulburați
Vârstnicul Ronald A. Rasband
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Fiți optimiști, dragi frați și surori. Da, trăim în vremuri grele, dar, dacă stăm pe cărarea legămintelor, nu trebuie să ne temem.
Îmi adaug mărturia la mesajele transmise de președintele Russell M. Nelson și vârstnicul Quentin L. Cook acum câteva minute despre armonia și unanimitatea existente în cadrul Consiliului Primei Președinții și Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Știu că aceste anunțuri date prin revelație sunt gândul și voința Domnului și vor binecuvânta și întări persoane, familii și Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă de-a lungul generațiilor care vor urma.
Acum câțiva ani, una dintre fiicele noastre de curând căsătorită și soțul ei ne-au adresat, surorii Rasband și mie, o întrebare foarte importantă care influențează viața: „Mai este sigur și înțelept să aducem copii în această lume ticăloasă și înfricoșătoare în care trăim?”.
Era o întrebare importantă de analizat de către o mamă și un tată împreună cu iubiții lor copii căsătoriți. Puteam auzi teama în vocile lor și simți frica din inimile lor. Răspunsul nostru a fost hotărât: „Da, este mai mult decât OK”, în timp ce am împărtășit învățăturile fundamentale ale Evangheliei și impresiile și experiențele vieții noastre în mod sincer.
Teama nu este ceva nou. Ucenicilor lui Isus Hristos, pe Marea Galileei, le-a fost teamă de „vânt, care arunca valurile în corabie” în întunericul nopții.1 În calitate de ucenici ai Săi, astăzi, și noi avem temeri. Tinerii noștri adulți necăsătoriți se tem să facă angajamente, cum ar fi angajamentul de a se căsători. Cuplurile nou căsătorite, asemenea copiilor noștri, pot avea teamă de a aduce copii într-o lume în care răutatea este în continuă creștere. Misionarii se tem de multe lucruri, în mod deosebit de abordarea străinilor. Văduvele se tem să meargă înainte singure. Adolescenții se tem că nu vor fi acceptați de colegii lor; școlarii mici se tem de prima zi de școală; studenții la universitate se tem de primirea rezultatelor la examenele date. Ne este teamă de eșecuri, respingere, dezamăgire și de necunoscut. Ne este teamă de uragane, cutremure și incendii care devastează țara și viețile noastre. Ne este teamă că nu vom fi aleși și, pe de altă parte, ne este teamă de a fi aleși. Ne este teamă că nu suntem destul de buni; ne este teamă că nu primim binecuvântări de la Domnul. Ne este teamă de schimbări și temerile noastre se pot transforma în panică. Am inclus aproape toate lucrurile de care oamenii se tem?
Din timpurile străvechi, teama a limitat perspectiva copiilor lui Dumnezeu. Mi-a plăcut întotdeauna relatarea despre Elisei din 2 Împărați. Împăratul Siriei a trimis o oaste care „[a] ajuns noaptea și [a] înconjurat cetatea”2. Intenția lor era de a captura și omorî pe profetul Elisei. În scripturi, citim:
„Și când slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat dis de dimineață și a ieșit, iată că o oaste înconjura cetatea, cu cai și cară. Și slujitorul a zis omului lui Dumnezeu: «Ah! domnul meu, cum vom face?»”3
Întrebarea slujitorului arată că era speriat.
„[Elisei] a răspuns: «Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei.»”4
Dar el nu s-a oprit aici.
„Elisei s-a rugat și a zis: «Doamne, deschide-i ochii să vadă». Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de cară de foc împrejurul lui Elisei.”5
Noi putem sau nu putem să avem care de foc trimise să ne ușureze temerile și să ne învingă demonii, dar lecția este clară. Domnul este cu noi, Își amintește de noi și ne binecuvântează în moduri în care doar El o poate face. Rugăciunea poate atrage puterea și revelația de care avem nevoie pentru a ne concentra gândurile asupra lui Isus Hristos și asupra sacrificiului Său ispășitor. Domnul știa că, uneori, vom simți teamă. Am avut teamă în unele situații și la fel ați avut și dumneavoastră și acesta este motivul pentru care scripturile sunt pline de sfaturile Domnului.
„Îndrăzniți și nu vă temeți.”6
„Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme.”7
„Nu te teme turmă mică.”8 Îmi place tandrețea expresiei „turmă mică”. În această Biserică, s-ar putea să nu fim destui pentru a părea importanți în fața lumii, dar când ne deschidem ochii spirituali, „mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei”9. Iubitul nostru Păstor, Isus Hristos, continuă apoi: „Lăsați pământul și iadul să se unească împotriva voastră, pentru că, dacă voi sunteți zidiți pe piatra Mea, ei nu pot birui”10.
Cum este risipită frica? Tânărului slujitor i-a fost risipită, stând chiar lângă Elisei, un profet al lui Dumnezeu. Noi avem aceeași promisiune. Când îl ascultăm pe președintele Russell M. Nelson, când dăm ascultare sfatului său, noi stăm lângă un profet al lui Dumnezeu. Amintiți-vă cuvintele lui Joseph Smith: „Și acum, după numeroasele mărturii care au fost date despre El, aceasta este mărturia, ultima dintre toate, pe care o dăm despre El: Că El trăiește!”11. Isus Hristos trăieşte. Dragostea noastră față de El și Evanghelia Sa îndepărtează teama.
Dorința noastră de a „avea totdeauna Spiritul Său”12 cu noi ne va ajuta să oprim îngrijorarea și să putem avea mai multă perspectivă eternă asupra vieții noastre muritoare. Președintele Nelson ne-a avertizat: „În zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”13.
Domnul a spus cu privire la urgia care va acoperi țara și va împietri inima multora: „Ucenicii Mei vor sta în locuri sfinte și nu vor fi mișcați”14.
Și apoi, sfatul divin: „Nu fiți tulburați, pentru că, atunci când toate aceste lucruri se vor întâmpla, veți ști că promisiunile pe care vi le-am făcut vor fi împlinite”15.
Stați în locuri sfinte – nu fiți tulburați – și promisiunile vor fi împlinite. Să examinăm fiecare dintre acestea și cum pot ele avea legătură cu temerile noastre.
În primul rând, stați în locuri sfinte. Când stăm în locuri sfinte – căminele noastre neprihănite, capelele noastre dedicate, templele consacrate – simțim că Spiritul Domnului este cu noi. Găsim răspunsuri la întrebări care ne tulbură sau pace pentru a înceta, simplu, să ne îngrijorăm. Acesta este modul în care acționează Spiritul. Aceste locuri sfinte în împărăția lui Dumnezeu pe pământ au nevoie de pioșenia noastră, de respectul nostru față de alții, de strădaniile noastre de a trăi cât putem mai bine potrivit Evangheliei, de speranțele noastre de alungare a temerilor și de căutare a puterii de tămăduire a lui Isus Hristos prin ispășirea Sa.
Nu este loc de teamă în aceste locuri sfinte ale lui Dumnezeu sau în inimile copiilor Săi. De ce? Datorită dragostei. Dumnezeu ne iubește – întotdeauna – și noi Îl iubim. Dragostea noastră pentru Dumnezeu contracarează toate temerile și dragostea Sa abundă în locurile sfinte. Gândiți-vă la aceasta. Când nu suntem siguri de angajamentele noastre față de Domnul, când ne îndepărtăm de calea Sa care duce spre viața eternă, când ne punem întrebări sau avem îndoieli despre importanța noastră în planul Său divin, când permitem temerii să deschidă ușa tuturor sentimentelor care o însoțesc – descurajare, furie, frustrare, dezamăgire – Spiritul ne părăsește și suntem fără Domnul. Dacă dumneavoastră cunoașteți cum sunt aceste sentimente, știți că ele nu sunt sentimente bune. În schimb, când stăm în locuri sfinte, putem simți dragostea lui Dumnezeu și „dragostea perfectă alungă orice teamă”16.
A doua promisiune este: „Nu fiți tulburați”17. Indiferent de câtă răutate și haos umple pământul, ni s-a promis prin credința noastră zilnică în Isus Hristos „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere”18. Și când Hristos va veni cu putere și cu slavă, răul, răzvrătirea și nedreptatea se vor sfârși.
Cu mult timp în urmă, apostolul Pavel a profețit despre zilele în care trăim noi, spunând tânărului Timotei:
„Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufaşi, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie…
iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu”19.
Amintiți-vă, „cei [ce sunt] cu noi” de ambele părți ale vălului, cei care-L iubesc pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria puterea, „[sunt] mai mulți… decât cei [care sunt] cu ei”20. Dacă noi ne încredem permanent în Domnul și în căile Sale, dacă suntem implicați în lucrarea Sa, nu ne vom teme de tendințele negative ale lumii sau nu vom fi tulburați de ele. Vă rog să ignorați influențele și stresul lumii și să căutați lucrurile spirituale în viața dumneavoastră de zi cu zi. Iubiți ceea ce iubește Domnul – aici fiind incluse poruncile Sale, casele Sale sfinte, legămintele noastre sacre cu El, împărtășania în fiecare zi de sabat, comunicarea noastră prin rugăciune – și nu veți fi tulburați.
Ultimul meu sfat: aveți încredere în Domnul și în promisiunile Sale. Știu că toate promisiunile Sale vor fi împlinite. Știu aceasta tot atât de sigur cum știu că sunt aici înaintea dumneavoastră la această adunare sacră.
Domnul a revelat: „Pentru că, acei care sunt înțelepți, și au primit adevărul, și au primit Spiritul Sfânt pentru îndrumarea lor, și nu au fost înșelați – adevărat vă spun vouă, ei nu vor fi doborâți și aruncați în foc, ci vor suporta ziua”21.
De aceea nu trebuie să fim tulburați de tumultul din zilele noastre, de cei din clădirea mare și spațioasă, de cei care își bat joc de efortul cinstit și de devotamentul cu care slujim Domnului Isus Hristos. Optimismul, curajul și, de asemenea, caritatea vin dintr-o inimă care nu e împovărată de tulburări sau tumult. Președintele Nelson, care este „optimist cu privire la viitor”, ne-a amintit: „Dacă dorim să avem vreo speranță să discernem dintre nenumăratele glasuri și filosofii ale oamenilor care atacă adevărul, trebuie să învățăm să primim revelație”22.
Pentru a primi revelație personală, trebuie să facem din faptul de a trăi conform Evangheliei o prioritate și să încurajăm credința și spiritualitatea celorlalți și, de asemenea, a noastră.
Spencer W. Kimball a fost unul dintre profeții din timpul tinereții mele. În ultimii câțiva ani, după ce am fost chemat în calitate de apostol, am găsit pace în primul său mesaj la Conferința Generală din luna octombrie a anului 1943. El era copleșit de chemarea sa de a fi apostol; cunosc acest sentiment. Vârstnicul Kimball a spus: „M-am gândit și m-am rugat mult și am postit și m-am rugat mult. Erau gânduri contradictorii care-mi veneau în minte – glasuri care păreau că îmi spun: «Nu poți face această muncă. Nu ești demn. Nu ai capacitatea» – și mereu, în cele din urmă, venea gândul triumfător: «Trebuie să faci munca desemnată – singur trebuie să ajungi capabil, demn și calificat». Și bătălia n-a fost ușoară, dar am perseverat și am continuat”23.
Sunt încurajat de acea mărturie din inima pură a acestui apostol care avea să devină al 12-lea președinte al acestei Biserici puternice. El a recunoscut că a trebuit să ignore temerile sale pentru „[a face] munca desemnată” și că a trebuit să se bizuie pe Domnul pentru puterea de a ajunge singur „capabil, demn și calificat”. Și dumneavoastră puteți. Bătălia continuă, dar noi îi vom face față cu Spiritul Domnului. Nu vom „[fi] tulburați” deoarece, atunci când stăm lângă Domnul și apărăm principiile Sale și planul Său etern, noi stăm pe pământ sfânt.
Și acum, ce s-a întâmplat cu acea fiică și ginere care au adresat întrebarea foarte sinceră și personală, bazată pe teamă, cu ani în urmă? Ei au analizat serios conversația noastră din acea seară; s-au rugat și au postit și au ajuns la propriile concluzii. Cu fericire și bucurie pentru ei și pentru noi, bunicii, ei sunt acum binecuvântați cu șapte copii frumoși în timp ce merg înainte cu credință și dragoste.
Fiți optimiști, dragi frați și surori. Da, trăim în vremuri grele dar, dacă stăm pe cărarea legămintelor, nu trebuie să ne temem. Vă binecuvântez ca în timp ce veți sta pe această cărare, să nu fiți tulburați de vremurile în care trăim sau de problemele care vin în calea dumneavoastră. Vă binecuvântez să alegeți să stați în locuri sfinte și să nu vă mișcați. Vă binecuvântez să credeți în promisiunile lui Isus Hristos, că El trăiește și El veghează asupra noastră, are grijă de noi și stă lângă noi. În numele Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos, amin.