Cuvânt de deschidere
Președintele Russell M. Nelson
Este timpul pentru o biserică concentrată asupra căminului, susținută de ceea ce se întâmplă în clădirile ramurilor, episcopiilor și țărușilor noștri.
Dragii mei frați și dragile mele surori, am așteptat cu nerăbdare să fim din nou cu dumneavoastră în cadrul acestei conferințe generale din luna octombrie a Bisericii. Adresăm un călduros bun venit fiecăruia dintre dumneavoastră. Suntem recunoscători pentru rugăciunile dumneavoastră de susținere. Noi putem să le simțim efectul. Vă mulțumesc!
Suntem recunoscători pentru eforturile dumneavoastră extraordinare de a urma sfaturile oferite la conferința generală din urmă cu șase luni. Președințiile de țăruși din întreaga lume au căutat revelații necesare pentru reorganizarea cvorumurilor vârstnicilor. Bărbații din aceste cvorumuri, alături de surorile dedicate din cadrul Societății de Alinare, lucrează cu sârguință pentru a sluji surorilor și fraților noștri într-un mod mai bun și mai sfânt. Suntem inspirați de bunătatea dumneavoastră și de eforturile extraordinare de a aduce dragostea Mântuitorului familiilor dumneavoastră, vecinilor și prietenilor și de a le sluji așa cum ar fi dorit El.
De la conferința din luna aprilie, sora Nelson și cu mine ne-am întâlnit cu membri de pe patru continente și de pe insule ale mării. De la Ierusalim până la Harare, de la Winnipeg până la Bangkok, am văzut marea dumneavoastră credință și puterea mărturiilor dumneavoastră.
Suntem încântați de numărul tinerilor care s-au alăturat batalionului tinerilor Domnului pentru a ajuta la adunarea lui Israel care a fost împrăștiat.1 Vă mulțumim! Și pe măsură ce continuați să urmați invitațiile mele oferite la adunarea de devoțiune pentru tinerii din întreaga lume, stabiliți standardul pe care ceilalți trebuie să îl urmeze. Și ce schimbare aduceți, dragi tineri!
În ultimii ani, noi, în consiliile care prezidează ale Bisericii, ne-am confruntat cu o întrebare fundamentală: cum putem duce Evanghelia, în puritatea ei simplă, și rânduielile, cu eficacitatea lor eternă, tuturor copiilor lui Dumnezeu?
Ca sfinți din zilele din urmă, ne-am obișnuit să ne gândim că „biserica” este ceva ce se întâmplă în casele de întruniri, susținut de ceea ce se întâmplă acasă. Avem nevoie de o ajustare a acestui tipar. Este timpul pentru o biserică concentrată asupra căminului, susținută de ceea ce se întâmplă în clădirile ramurilor, episcopiilor și țărușilor noștri.
Pe măsură ce Biserica este în continuă extindere în întreaga lume, mulți membri trăiesc în locuri în care nu avem capele – și poate nu vom avea nici în viitorul apropiat. Îmi amintesc de o familie care, din cauza acestor circumstanțe, trebuia să țină adunările Bisericii în casa ei. Am întrebat-o pe mamă dacă îi plăcea să meargă la biserică în casa ei. Ea mi-a răspuns: „Îmi place! Soțul meu folosește cuvinte mai frumoase în casă, știind că va binecuvânta împărtășania aici în fiecare duminică”.
Obiectivul pe termen lung al Bisericii este de a-i ajuta pe toți membrii să-și sporească credința în Domnul nostru Isus Hristos și în ispășirea Sa, pentru a-i ajuta să facă legăminte cu Dumnezeu și să le țină și să-și întărească și să-și pecetluiască familiile. În această lume complexă de astăzi, acest lucru nu este ușor. Dușmanul își intensifică din ce în ce mai mult atacurile asupra credinței, asupra noastră și asupra familiilor. Pentru a supraviețui din punct de vedere spiritual, avem nevoie de strategii pentru a contracara atacurile dușmanului și de planuri care ne pot ajuta în viitor. În consecință, acum vrem să punem în practică modificări de tip organizațional care vor întări în continuare membrii și familiile lor.
Timp de mai mulți ani, conducătorii Bisericii au lucrat la o programă de învățământ integrată pentru a întări familiile și persoanele cu ajutorul unui plan concentrat asupra căminului și susținut de Biserică pentru învățarea doctrinei, întărirea credinței și încurajarea unei preaslăviri personale mai puternice. Eforturile noastre din ultimii ani de a ține sfântă ziua de sabat – de a face din aceasta o desfătare și un semn personal pentru Dumnezeu al dragostei noastre pentru El – vor fi amplificate de modificările pe care le vom prezenta acum.
În această dimineață, vom anunța un nou echilibru și o nouă conexiune între predarea Evangheliei acasă și la Biserică. Fiecare dintre noi suntem responsabili de creșterea noastră spirituală individuală. Și scripturile precizează clar că părinții au responsabilitatea primară de a preda doctrina copiilor lor.2 Este responsabilitatea Bisericii să ajute fiecare membru în scopul desemnat de Divinitate de a-și spori cunoștințele despre Evanghelie.
Vârstnicul Quentin L. Cook, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne va explica acum aceste modificări importante. Toți membrii Consiliului Primei Președinții și Cvorumului celor Doisprezece Apostoli sunt uniți în susținerea acestui mesaj. Suntem recunoscători pentru inspirația primită de la Domnul, care a influențat dezvoltarea planurilor și procedurilor pe care le va prezenta vârstnicul Cook.
Dragii mei frați și dragile mele surori, știu că Dumnezeu trăiește! Isus este Hristosul! Aceasta este Biserica pe care El o conduce prin profeție și revelație oferite slujitorilor Săi umili. Depun mărturie despre aceasta în numele lui Isus Hristos, amin.