Acum este momentul

Vârstnicul Jack N. Gerard

din Cei Șaptezeci

Dacă există vreun lucru în viața dumneavoastră pe care trebuie să-l faceți, acum este momentul.

Cu mulți ani în urmă, în timp ce mă pregăteam pentru o călătorie de afaceri, am început să simt dureri în piept. Pentru că era îngrijorată, soția mea a hotărât să mă însoțească. Pe parcursul primului nostru zbor, durerea s-a intensificat atât de tare, încât mi-a fost greu să respir. Când avionul a aterizat, ne-am dus din aeroport la spitalul local, unde, după mai multe teste, medicul ne-a asigurat că puteam să ne continuăm călătoria.

Ne-am întors la aeroport și ne-am îmbarcat în avionul către destinația noastră finală. În timp ce avionul a început să coboare, pilotul a vorbit prin intercom și mi-a cerut să mă prezint. Însoțitoarea de zbor s-a apropiat, mi-a spus că tocmai au primit un apel de urgență și că mă așteaptă o ambulanță la aeroport pentru a mă duce la spital.

Ne-am urcat în ambulanță și am fost duși, în grabă, la departamentul de urgențe al spitalului local. Acolo, ne-au așteptat doi medici îngrijorați care ne-au explicat că am fost diagnosticat greșit și că, de fapt, aveam o embolie pulmonară gravă, sau un cheag de sânge în plămân, care necesita îngrijire medicală urgentă. Medicii ne-au informat că mulți pacienți nu supraviețuiesc acestei boli. Știind că eram departe de casă și nefiind siguri că eram pregătiți pentru astfel de evenimente care îți pot schimba viața, medicii ne-au spus că, dacă exista vreun lucru în viața noastră pe care trebuia să-l facem, acum era momentul.

Îmi aduc aminte foarte bine modul în care, în acel moment de neliniște, aproape instantaneu, mi s-a schimbat întreaga perspectivă. Ceea ce păruse atât de important cu doar câteva momente înainte, acum nu mai era important deloc. Gândurile mele au trecut de la confortul și grijile acestei lumi la o perspectivă eternă – gânduri despre familie, copii, soția mea și, în cele din urmă, la o evaluare a propriei vieți.

Cum ne descurcam ca familie și în mod individual? Ne trăiam viața potrivit legămintelor pe care le-am făcut și potrivit așteptărilor Domnului sau permisesem, neintenționat, grijilor lumești să ne distragă atenția de la lucrurile care contează cel mai mult?

Doresc să vă invit să vă gândiți la o învățătură importantă pe care v-o puteți însuși din această experiență: îndepărtați-vă puțin de lume și evaluați-vă viața. Sau, folosind cuvintele medicului, dacă există vreun lucru în viața dumneavoastră pe care trebuie să-l faceți, acum este momentul.

Să ne evaluăm viața

Trăim într-o lume saturată de informații, dominată de un număr tot mai mare de distrageri care fac să ne fie din ce în ce mai greu să alegem între tumultul acestei vieți și concentrarea asupra lucrurilor cu valoare eternă. În viața noastră de zi cu zi, suntem bombardați cu știri menite să ne capteze atenția, accesibile prin tehnologii care se schimbă rapid.

Dacă nu ne alocăm timp să reflectăm, am putea să nu ne dăm seama de impactul pe care acest mediu, mereu în schimbare și în mișcare, îl are asupra vieții noastre de zi cu zi și a alegerilor pe care le facem. Am putea să constatăm că ne irosim viața cu fluxuri de informații prezentate sub formă de meme-uri, prezentări video și știri captivante. Deși interesante și distractive, cele mai multe dintre acestea au prea puțin de-a face cu progresul nostru etern, totuși, ele influențează modul în care ne percepem viața muritoare.

Aceste distrageri lumești pot fi asemănate cu cele din visul lui Lehi. Pe măsură ce înaintăm pe cărarea legămintelor ținându-ne ferm de bara de fier, îi auzim și îi vedem pe cei care au o „[atitudine] batjocoritoare și [arată] cu degetul” din clădirea mare și spațioasă (1 Nefi 8:27). Poate că nu intenționăm să facem astfel, însă, uneori, ne oprim și ne îndreptăm atenția spre ceea ce se întâmplă în lume. Este posibil ca unii dintre noi să dea drumul barei de fier și să se apropie pentru a vedea mai bine. Este posibil ca alții să se piardă în totalitate, „din cauza celor care își băteau joc de ei” (1 Nefi 8:28).

Salvatorul ne-a avertizat să „[luăm] seama… ca nu cumva să [ni] se îngreuneze inimile cu… îngrijorările vieții acesteia” (Luca 21:34). Revelația din zilele noastre ne aduce aminte că mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Ei nu sunt aleși „pentru că inimile lor sunt îndreptate… spre lucrurile acestei lumi și aspiră la onorurile oamenilor” (Doctrină și legăminte 121:35; vedeți, de asemenea, versetul 34). Faptul de a ne evalua viața ne oferă ocazia de a ne îndepărta puțin de lume, de a reflecta la poziția noastră pe cărarea legămintelor și, dacă este necesar, de a face schimbări care să ne asigure că ne ținem bine de bara de fier și nu suntem influențați de distragerile lumești.

De curând, în cadrul unei adunări de devoțiune pentru tineri din întreaga lume, președintele Russell M. Nelson i-a invitat pe tineri să se îndepărteze puțin de lume nefolosind rețelele de socializare sub forma unui post de șapte zile de la ele. Și, chiar seara trecută, în timpul sesiunii femeilor a conferinței, a făcut o invitație asemănătoare surorilor. Apoi, le-a cerut tinerilor să remarce diferențele legate de modul în care se simt, de ceea ce gândesc sau chiar modul în care gândesc. Apoi, i-a invitat „[să facă] o evaluare riguroasă a vieții [lor] împreună cu Domnul… pentru a [se] asigura că picioarele [lor] sunt ferm fixate pe cărarea legămintelor”. I-a încurajat că, dacă existau lucruri în viața lor care trebuiau schimbate, „astăzi este momentul perfect pentru a [le] schimba”.¹

Când evaluăm lucrurile din viața noastră pe care trebuie să le schimbăm, putem să ne adresăm o întrebare practică: Cum putem să depășim distragerile lumești și să ne concentrăm asupra viziunii eternității care este în fața noastră?

Într-o cuvântare din cadrul Conferinței din anul 2007, intitulată „Bun, mai bun, cel mai bun”, președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat cum să stabilim prioritățile atunci când alegem între multele cerințe lumești contradictorii. Dânsul ne-a sfătuit: „Trebuie să precedăm unele lucruri bune pentru a putea alege altele mai bune sau pe cele mai bune, deoarece ele ne măresc credința în Domnul Isus Hristos și ne întăresc familiile”².

Permiteți-mi să vă sugerez că cele mai bune lucruri din această viață sunt axate pe Isus Hristos și pe înțelegerea adevărurilor eterne despre cine este El și cine suntem noi în relația noastră cu El.

Să căutăm adevărul

Când căutăm să-L cunoaștem pe Salvator, nu trebuie să trecem cu vederea adevărul fundamental privind cine suntem și de ce suntem aici. Amulec ne aduce aminte că „această viață este… timpul în care să [ne pregătim] să-L [întâlnim] pe Dumnezeu”, timpul „care ne este [dat] nouă ca să ne pregătim pentru veșnicie” (Alma 34:32-33). La fel și axioma binecunoscută: „Nu suntem ființe omenești care au o experiență spirituală. Suntem ființe spirituale care au o experiență omenească”³.

Faptul de a ne înțelege originile divine este esențial pentru progresul nostru etern și ne poate elibera de distragerile acestei vieți. Salvatorul ne-a învățat:

„Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei;

veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:31-32).

Președintele Joseph F. Smith a declarat: „Cea mai măreață realizare pe care omenirea o poate avea în această lume este de a se familiariza cu adevărul divin, atât de profund, atât de perfect, încât exemplul sau comportamentul niciunei făpturi vii din lume să nu poată vreodată s-o îndepărteze de cunoașterea pe care a dobândit-o”⁴.

În lumea de astăzi, polemicile privind adevărul au atins punctul culminant, toate părțile pretinzând că dețin adevărul ca și cum acesta ar fi un concept relativ, supus interpretării individuale. Tânărul Joseph Smith și-a dat seama că „așa de mare era confuzia și cearta” în viața sa „încât era imposibil… să ajungă la o concluzie certă referitoare la cine avea dreptate și cine nu” (Joseph Smith – Istorie 1:8). El era „în mijlocul acestui război de cuvinte și al tumultului de opinii” când a căutat îndrumare divină dorind să afle adevărul (Joseph Smith – Istorie 1:10).

În cadrul conferinței din aprilie, președintele Nelson ne-a învățat: „Dacă dorim să avem vreo speranță să discernem dintre nenumăratele glasuri și filosofii ale oamenilor care atacă adevărul, trebuie să învățăm să primim revelație”⁵. Trebuie să învățăm să ne bizuim pe Duhul adevărului „pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște” (Ioan 14:17).

În timp ce această lume se îndreaptă rapid spre realități distorsionate, noi trebuie să ne aducem aminte de cuvintele lui Iacov: „Căci Spiritul vorbește adevărul și nu minte. Prin urmare, el vorbește despre lucruri așa cum sunt ele într-adevăr și despre lucruri așa cum ele într-adevăr vor fi; prin urmare, aceste lucruri ne sunt arătate limpede pentru salvarea sufletelor noastre” (Iacov 4:13).

Când ne îndepărtăm puțin de lume și ne evaluăm viața, atunci este momentul să ne gândim la ce schimbări trebuie să facem. Putem avea multă speranță știind că Exemplul nostru, Isus Hristos, ne-a arătat, din nou, calea. Înainte de moartea și învierea Sa, când le slujea celor din jur dorind să-i ajute să înțeleagă rolul Său divin, El le-a adus aminte: „Să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16:33). Despre El depun mărturie, în numele lui Isus Hristos, amin.