Să unim într-unul în Hristos toate lucrurile

Vârstnicul David A. Bednar

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Puterea Evangheliei Salvatorului de a ne transforma și binecuvânta vine din descoperirea și punerea în practică a legăturii dintre doctrină, principii și practică.

O sfoară este un instrument esențial cu care noi toți suntem obișnuiți. Sforile sunt alcătuite din bucăți de țesături, plante, fire sau alte materiale care sunt răsucite individual sau împletite împreună. Este interesant că unele substanțe obișnuite pot fi țesute împreună și pot deveni excepțional de puternice. Astfel, conectarea și legarea în mod eficient a unor materiale obișnuite poate produce un instrument extraordinar.

Tot așa cum tăria unei sfori provine din împletirea mai multor fire, Evanghelia lui Isus Hristos oferă cea mai largă perspectivă asupra adevărului și cele mai mari binecuvântări dacă ascultăm îndemnul lui Pavel de a „uni iarăși într-unul în Hristos toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ”¹. Este important că această adunare esențială a adevărului Îl are în centru pe Domnul Isus Hristos și se concentrează asupra Sa, deoarece El este „Calea, Adevărul și Viața”².

Mă rog ca Duhul Sfânt să ne lumineze pe fiecare dintre noi pe măsură ce avem în vedere modul în care principiul adunării într-unul în Hristos a tuturor lucrurilor poate fi pus în practică când învățăm Evanghelia Sa restaurată și trăim potrivit ei zi de zi.

O perioadă plină de revelație

Trăim într-o perioadă remarcabilă și plină de revelație a Bisericii restaurate a lui Isus Hristos. Schimbările istorice anunțate astăzi au un singur scop global: de a întări credința în Tatăl Ceresc și planul Său și în Fiul Său, Isus Hristos, și ispășirea Sa. Programul adunărilor de duminica nu a fost pur și simplu scurtat. Ci, acum, avem mai multe ocazii și responsabilități ca persoane și ca familii să ne folosim timpul pentru a îmbunătăți ziua de sabat, astfel încât aceasta să fie o desfătare acasă și la Biserică.

În luna aprilie a acestui an, structura organizațională a cvorumurilor preoției nu a fost pur și simplu schimbată. Mai degrabă, s-a pus accent și s-a întărit un mod mai bun și mai sfânt de a sluji fraților și surorilor noastre.

Asemănător firelor împletite ale unei sfori care produc un instrument puternic și de durată, toate aceste acțiuni interconectate sunt parte a unui efort unit de a corela mai bine concentrarea, resursele și munca din Biserica restaurată a Salvatorului cu misiunea Sa fundamentală: de a-L ajuta pe Dumnezeu în lucrarea Sa de a realiza salvarea și exaltarea copiilor Săi. Vă rog să nu vă concentrați doar asupra aspectelor legate de logistică ale lucrurilor care au fost anunțate. Nu trebuie să permitem ca detaliile legate de proceduri să umbrească vastele motive spirituale pentru care se fac aceste schimbări acum.

Dorința noastră este să crească, pe pământ, credința în planul Tatălui și în misiunea mântuitoare a Salvatorului și ca legământul nepieritor al lui Dumnezeu să fie stabilit.³ Singurele noastre obiective sunt să ușurăm convertirea continuă la Domnul, să-i iubim într-un mod deplin pe frații și surorile noastre și să le slujim mai eficient.

Segmentarea și separarea

Uneori, în calitate de membri ai Bisericii, segmentăm, separăm și punem în practică Evanghelia în viața noastră creându-ne liste lungi cu lucruri individuale de studiat și sarcini de îndeplinit. Dar o asemenea abordare ne poate limita înțelegerea și viziunea. Trebuie să fim atenți pentru că, dacă ne concentrăm ca fariseii asupra listelor cu lucruri de făcut, ne putem îndepărta de scopul de a ne apropia de Domnul.

Scopul și curățirea, fericirea și bucuria și convertirea continuă și protecția pe care le primim când „[ne supunem inimile] în Dumnezeu”⁴ și „[primim]… imaginea Lui în înfățișarea [noastră]”⁵ nu pot fi obținute prin simpla realizare și bifare a unor lucruri spirituale pe care trebuie să le facem. Mai degrabă, puterea Evangheliei Salvatorului de a ne transforma și binecuvânta vine din descoperirea și punerea în practică a legăturii dintre doctrină, principii și practică. Doar când unim într-unul în Hristos toate lucrurile, concentrându-ne ferm asupra Sa, adevărurile Evangheliei ne pot ajuta în mod sinergetic să devenim ce dorește Dumnezeu să devenim⁶ și să îndurăm cu mult curaj până la sfârșit.⁷

Învățarea și conectarea adevărurilor Evangheliei

Evanghelia lui Isus Hristos este o tapiserie magnifică de adevăruri „bine închegată”⁸ și țesută. Pe măsură ce învățăm și facem legături între adevărurile revelate ale Evangheliei, suntem binecuvântați să primim o perspectivă prețioasă și o mai mare capacitate spirituală cu ajutorul cărora putem vedea influența Domnului în viața noastră și putem auzi glasul Său.⁹ Și principiul unirii într-unul în Hristos a tuturor lucrurilor ne poate ajuta să ne schimbăm lista tradițională cu lucruri de făcut într-un întreg unit, integrat și complet. Permiteți-mi să vă ofer un exemplu doctrinar și unul din Biserică referitoare la ce sugerez.

Exemplul 1. Cel de-al patrulea articol de credință este unul dintre cele mai bune ilustrații ale faptului de a uni într-unul în Hristos toate lucrurile: „Noi credem că primele principii și rânduieli ale Evangheliei sunt: primul, credința în Domnul Isus Hristos; al doilea, pocăința; al treilea, botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor; al patrulea, așezarea mâinilor pentru darul Duhului Sfânt”¹⁰.

Credința adevărată se concentrează în și asupra Domnului Isus Hristos – în El în calitate de Singurul Fiu Născut al Tatălui și asupra Sa și a misiunii mântuitoare pe care a îndeplinit-o. „Căci El a răspuns cerințelor legii și îi revendică pe toți aceia care au credință în El; și cei care au credință în El se vor lipi de orice lucru bun; prin urmare, El apără cauza copiilor oamenilor.”¹¹ Exercitarea credinței în Hristos înseamnă să ne încredem în El în calitate de Salvator al nostru, în numele Său și în promisiunile Sale.

Prima și cea mai firească consecință a faptului de a ne încrede în Salvator este pocăința și îndepărtarea de rău. Dacă ne exercităm credința în Domnul, ne îndreptăm, în mod firesc, spre El, venim la El și depindem de El. Astfel, pocăința este încrederea în Mântuitor și bizuirea pe El pentru ca El să facă pentru noi ce nu putem face noi înșine. Fiecare dintre noi trebuie să se „[bazeze] cu totul pe meritele Lui care are puterea de a salva”¹², deoarece doar „prin meritele și mila și harul lui Mesia cel Sfânt”¹³ putem deveni făpturi noi în Hristos¹⁴ și, în final, să ne întoarcem și să trăim în prezența lui Dumnezeu.

Rânduiala botezului prin scufundare pentru iertarea păcatelor necesită ca noi să ne încredem în El, să ne bizuim pe El și să-L urmăm. Nefi a proclamat: „Eu știu că dacă-L veți urma pe Fiu cu toată inima, fără ipocrizie sau înșelăciune în fața lui Dumnezeu, ci cu intenții adevărate, pocăindu-vă de păcate, mărturisind Tatălui că vreți să luați asupra voastră numele lui Hristos prin botez – da, urmându-L pe Domnul și Salvatorul vostru în apă, după cuvântul Lui, iată, atunci veți primi voi Duhul Sfânt; da, apoi vine botezul focului și al Duhului Sfânt”¹⁵.

Rânduiala așezării mâinilor pentru conferirea darului Duhului Sfânt necesită ca noi să ne încredem în El, să ne bizuim pe El, să Îl urmăm și să înaintăm în El având îndrumarea Spiritului Său Sfânt. Nefi a declarat: „Și acum… știu prin aceasta că, dacă omul nu va îndura până la sfârșit, urmând exemplul Fiului Dumnezeului celui Viu, el nu va putea fi salvat”¹⁶.

Cel de-al patrulea articol de credință nu identifică pur și simplu principiile și rânduielile fundamentale ale Evangheliei restaurate. Ci această declarație inspirată de crezuri unește într-unul în Hristos toate lucrurile: faptul de a ne încrede în El, a ne bizui pe El, a-L urma și a înainta cu El – chiar în El.

Exemplul 2. Acum doresc să vă explic cum sunt unite într-unul singur în Hristos toate programele și inițiativele Bisericii. Pot fi prezentate multe exemple. Eu voi folosi doar câteva.

În anul 1978, președintele Spencer W. Kimball i-a instruit pe membrii Bisericii să clădească tăria Sionului în întreaga lume. Dânsul i-a îndrumat pe sfinți să rămână în țările lor natale și să clădească țăruși puternici prin adunarea membrilor familiei lui Dumnezeu și prin propovăduirea căilor Domnului către ei. A mai indicat că mai multe temple aveau să fie construite și a promis că sfinții vor primi binecuvântări oriunde ar locui.¹⁷

Pe măsură ce numărul de țăruși a crescut, a devenit mai important ca locurile în care locuiesc membrii să „devină [locuri] în care membrilor familiei să le [placă] să fie, în care să-și [poată] îmbogăți viața și găsi dragoste, sprijin, apreciere și încurajare reciproce”¹⁸. Prin urmare, în anul 1980, adunările de duminica au fost consolidate într-un program de trei ore pentru a „sublinia din nou responsabilitatea individuală și ca familie de a învăța Evanghelia, a trăi conform acesteia și a o propovădui”¹⁹. Accentul asupra familiei și a căminului a fost afirmat din nou în „Familia: o declarație oficială către lume”, prezentată inițial de președintele Gordon B. Hinckley în anul 1995.²⁰

În luna aprilie a anului 1998, președintele Hinckley a anunțat construirea mai multor temple mici, aducând astfel rânduielile sacre ale casei Domnului mai aproape de persoanele și familiile de sfinți din zilele din urmă din întreaga lume.²¹ Aceste ocazii mai mari de creștere și progres spirituale au fost complementate de creșterea bizuirii pe forțele proprii temporală prin înființare Fondului Permanent pentru Educație în anul 2001.²²

Cât timp a fost la conducerea Bisericii, președintele Thomas S. Monson a îndemnat, în mod repetat, sfinții „să-i ajute pe alții să meargă pe calea salvării” și a subliniat grija față de săraci și nevoiași ca una dintre responsabilitățile Bisericii desemnate de Divinitate. Continuându-se sublinierea necesității pregătirii temporale, în anul 2012 a fost implementată inițiativa Servicii pentru sprijinirea bizuirii pe forțele proprii.

În ultimii ani, au fost subliniate și întărite principii esențiale referitoare la modul de a face din ziua de sabat o desfătare acasă și la Biserică²³, pregătindu-ne astfel pentru schimbările din cadrul programului adunărilor de duminica anunțate la această sesiune a conferinței generale.

Cvorumurile Preoției lui Melhisedec au fost aliniate cu organizațiile auxiliare

În urmă cu șase luni, cvorumurile Preoției lui Melhisedec au fost întărite și aliniate într-un mod mai eficient cu organizațiile auxiliare pentru a urma o abordare mai bună și mai sfântă a slujirii.

Cred că succesiunea și distribuirea acestor lucruri de-a lungul a mai multor decenii ne pot ajuta să vedem o muncă unită și vastă și nu doar o serie de inițiative independente și separate. „Dumnezeu a revelat un tipar de progres spiritual pentru persoane și familii prin intermediul rânduielilor, învățăturilor, programelor și activităților care se concentrează asupra familiilor și sunt sprijinite de Biserică. Organizațiile și programele Bisericii există pentru a binecuvânta persoane și familii și nu există doar pe hârtie.”²⁴

Mă rog să putem recunoaște lucrarea Domnului ca o singură și măreață lucrare globală care, din ce în ce mai mult, se concentrează asupra căminului și care este susținută de Biserică. Știu și depun mărturie că Domnul revelează și „va revela încă multe lucruri mărețe și importante referitoare la împărăția lui Dumnezeu”²⁵.

Promisiune și mărturie

Am început să vă transmit mesajul scoțând în evidență tăria creată de fire individuale de materiale care sunt răsucite sau împletite pentru a forma o sfoară. În mod similar, vă promit că o perspectivă mai largă, scopuri mai înalte și o putere mai mare vor fi evidente în procesul nostru de învățare și trăire în acord cu Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos pe măsură ce ne străduim să unim într-unul în Hristos toate lucrurile – chiar în El.

Toate ocaziile și binecuvântările care au consecințe eterne provin de la Domnul Isus Hristos, sunt posibile prin El, au scop datorită Lui și sunt de durată prin El. Alma a depus mărturie: „Nu este nicio altă cale sau alte mijloace prin care omul poate fi salvat, ci numai în și prin Hristos. Iată, El este viața și lumina lumii”²⁶.

Declar cu bucurie mărturia mea despre divinitatea Tatălui Etern și a Fiului Său Preaiubit, Isus Hristos, și despre faptul că Ei trăiesc. Găsim bucurie în Salvatorul nostru. Și în El găsim asigurarea de a avea „pace în această lume și viață veșnică în lumea care va veni”²⁷. Eu mărturisesc astfel, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.