Răspunsuri la rugăciuni
Tatăl ne cunoaște, este conștient de nevoile noastre și ne va ajuta în mod perfect.
Un principiu doctrinar important și alinător al Evangheliei lui Isus Hristos este acela că Tatăl nostru Ceresc are o dragoste perfectă față de copiii Săi. Datorită acestei dragoste perfecte, El ne binecuvântează nu doar potrivit dorințelor și nevoilor noastre, ci și potrivit înțelepciunii Sale infinite. Profetul Nefi a spus: „Eu știu că [Dumnezeu] îi iubește pe copiii Săi”1.
Un aspect al acestei dragoste perfecte este implicarea Tatălui nostru Ceresc în detaliile vieții noastre, chiar și când poate nu ne dăm seama de acest lucru sau nu-l înțelegem. Căutăm îndrumarea divină și ajutorul divin ale Tatălui Ceresc prin intermediul rugăciunii sincere spuse cu credință. Când ne onorăm legămintele și ne străduim să fim mai asemănători Salvatorului nostru, suntem îndreptățiți să avem parte de un flux constant2 de îndrumare divină pe care o primim prin intermediul influenței și inspirației din partea Duhului Sfânt.
Scripturile ne învață: „Căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi”3 și El „cunoaște toate lucrurile, pentru că toate lucrurile sunt prezente în fața ochilor [Săi]”4.
Profetul Mormon este un exemplu al acestui lucru. El nu a văzut în viața sa rezultatele lucrării sale. Însă, el a înțeles că Domnul îl îndruma cu grijă. Când a simțit îndemnul să includă plăcile mici ale lui Nefi în cronica sa, Mormon a scris: „Și fac aceasta pentru un scop înțelept, căci așa mi se șoptește, potrivit cu lucrările Spiritului Domnului care este în mine. Și acum, nu cunosc toate lucrurile, dar Domnul cunoaște toate lucrurile care vor veni, prin urmare, El lucrează în mine ca să facă așa cum este voința Sa”5. Deși Mormon nu a știut de pierderea celor 116 pagini ale manuscrisului care avea să aibă loc în viitor, Domnul a creat și a pregătit o cale prin care să depășească acel obstacol, cu mult timp înainte ca acest lucru să se fi întâmplat.
Tatăl ne cunoaște, este conștient de nevoile noastre și ne va ajuta în mod perfect. Uneori, acest ajutor ne este oferit chiar în momentul în care cerem ajutor divin sau imediat după ce-I cerem. Uneori, dorințele noastre cele mai sincere și mai nobile nu sunt îndeplinite așa cum sperăm, dar ne dăm seama că Dumnezeu are pregătite pentru noi binecuvântări și mai mari. Și, uneori, dorințele noastre neprihănite nu sunt îndeplinite în această viață. Voi ilustra, prin trei relatări diferite, modurile în care Tatăl nostru din Cer ne poate răspunde la rugăciunile sincere adresate Lui.
Fiul nostru cel mai mic a fost chemat să slujească în calitate de misionar în Misiunea Paris, Franța. Pentru a se pregăti să slujească, ne-am dus cu el să cumpărăm obișnuitele cămăși, costume, cravate, șosete și un palton. Din nefericire, mărimea paltonului pe care și-l dorea nu era pe stoc. Însă, vânzătorul a spus că urmau să aibă paltonul în câteva săptămâni și că putea fi livrat la centrul de pregătire a misionarilor din Provo înainte de plecarea fiului nostru în Franța. Am plătit paltonul și nu ne-am mai gândit la el.
Fiul nostru s-a dus la centrul de pregătire a misionarilor în luna iunie, iar paltonul a fost livrat cu doar câteva zile înainte de planificata lui plecare în luna august. Nu a probat paltonul, ci l-a pus repede în bagajul cu hainele sale și cu alte lucruri.
Cum iarna a sosit la Paris, unde fiul nostru slujea, el ne-a scris că a scos paltonul și l-a probat, dar că-i era mult prea mic. Prin urmare, a trebuit să depunem alți bani în contul său bancar, astfel încât să-și poată cumpăra un alt palton în Paris, ceea ce a și făcut. Fiind puțin supărat, i-am scris și i-am cerut să dea cuiva primul palton, pentru că nu-l putea folosi.
Mai târziu, am primit acest e-mail de la el: „Este foarte, foarte frig aici… Vântul pare că ne pătrunde până la oase, deși noul meu palton este minunat și destul de gros… L-am dat pe cel vechi unui [alt misionar din apartamentul nostru] care a spus că se rugase să poată avea un palton mai bun. El este convertit de câțiva ani și îi are doar pe mama sa… și pe misionarul care l-a botezat care îl susțin în misiunea sa și, astfel, paltonul a fost răspunsul la o rugăciune, așadar m-am simțit foarte fericit în legătură cu aceasta”6.
Tatăl Ceresc știa că acest misionar, care slujea în Franța la aproximativ 10.000 de kilometri de casă, avea nevoie urgent de un palton nou pentru o iarnă rece în Paris, și că acest misionar nu avea resursele necesare pentru a cumpăra unul. Tatăl Ceresc știa, de asemenea, că fiul nostru avea să primească de la magazinul de îmbrăcăminte din Provo, Utah, un palton care avea să-i fie mult prea mic. El știa că acești doi misionari aveau să slujească împreună în Paris și că paltonul avea să fie răspunsul la rugăciunea umilă și sinceră a unui misionar care avea o nevoie urgentă.
Salvatorul ne-a învățat:
„Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.
Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați.
Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii”7.
În alte situații, când dorințele noastre nobile nu sunt îndeplinite în modul sperat, acest lucru poate fi, de fapt, pentru beneficiul nostru suprem. De exemplu, Iosif, fiul lui Iacov, a fost atât de mult invidiat și urât de frații lui, încât ei au complotat să-l ucidă pe Iosif. În loc să-l ucidă, au ajuns să-l vândă ca rob în Egipt.8 Dacă a existat vreodată cineva care să fi simțit că rugăciunile sale nu au primit răspunsul sperat, acesta ar fi putut fi Iosif. În realitate, nenorocirea sa evidentă a avut ca rezultat mari binecuvântări pentru el și i-a salvat familia de la foamete. Mai târziu, după ce a devenit un conducător de încredere în Egipt, cu mare credință și înțelepciune le-a spus fraților săi:
„Acum, nu vă întristați și nu fiți mâhniți că m-ați vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viața m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.
Iată sunt doi ani de când bântuie foametea în țară; și încă cinci ani, nu va fi nici arătură, nici seceriș.
Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă rămână sămânța vie în țară, și ca să vă păstreze viața printr-o mare izbăvire.
Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu”9.
Când era la facultate, fiul nostru cel mai mare a fost angajat la un loc de muncă pentru studenți cu jumătate de normă foarte dorit care avea potențialul să ducă la un post permanent minunat după absolvire. A muncit din greu, patru ani, în acest loc de muncă pentru studenți, a devenit foarte priceput și a fost foarte respectat de colegii și șefii săi. La sfârșitul ultimului an de facultate, ca și cum totul ar fi fost planificat în detaliu în cer (cel puțin așa credea fiul nostru), postul permanent a devenit vacant și el era candidatul principal, totul indicând că el avea să primească în mod sigur postul respectiv.
Ei bine, el nu a fost angajat. Niciunul dintre noi nu putea să înțeleagă. S-a pregătit foarte bine, s-a descurcat foarte bine la interviu, a fost candidatul care a întrunit cel mai bine condițiile și s-a rugat cu speranță și așteptări mari! A fost devastat și descurajat și niciunul dintre noi nu a putut să înțeleagă de ce nu a fost angajat. De ce Dumnezeu nu i-a îndeplinit dorința neprihănită?
Răspunsul a devenit foarte clar doar după mai mulți ani. Dacă ar fi primit postul de vis după absolvire, el ar fi pierdut ocazia crucială care i-a schimbat viața și care s-a dovedit a fi pentru binele și pentru binecuvântarea sa eterne. Dumnezeu a știut de la început sfârșitul (așa cum El știe întotdeauna) și, în acest caz, răspunsul la multe rugăciuni neprihănite a fost nu, în favoarea unui rezultat mult mai măreț.
Și, uneori, răspunsul la rugăciune pe care-l căutăm cu atâta neprihănire, disperare și sinceritate nu ne este dat în această viață.
Sora Patricia Parkinson s-a născut fără probleme de vedere, însă, la vârsta de șapte ani, a început să-și piardă vederea. La vârsta de nouă ani, Pat a început să meargă la Utah Schools for the Deaf and Blind (Școala Utah pentru cei surzi și orbi) în Ogden, Utah, la aproximativ 145 de km de casa ei, trebuind să stea la internatul școlii – lucru care a inclus tot dorul de casă de care poate avea parte cineva la vârsta de nouă ani.
La vârsta de 11 ani, și-a pierdut vederea în totalitate. Pat s-a întors acasă definitiv la vârsta de 15 ani pentru a merge la liceul local. S-a dus la facultate și a absolvit obținând o diplomă de licență în tulburări de comunicare și psihologie și, după o luptă eroică de a învinge îndoielile comisiei de admitere a universității, a fost admisă la master și a obținut o diplomă de master în patologia comunicării. Pat lucrează acum cu 53 de elevi din ciclul primar și supraveghează patru asistenți în patologia comunicării în districtul școlii ei. Are propria casă și mașină, mașină pe care prietenii și membrii familiei ei o conduc când Pat are nevoie de transport.
La vârsta de 10 ani, Pat a fost programată să aibă o altă intervenție medicală împotriva slăbirii vederii. Părinții ei i-au spus mereu exact ce avea să se întâmple în legătură cu tratamentul medical, însă, dintr-un motiv anume, nu i-au spus despre această procedură. Când părinții i-au spus că procedura fusese programată, Pat, folosind cuvintele mamei sale, „a fost distrusă”. Pat a fugit în cealaltă cameră, dar a revenit mai târziu și le-a spus părinților cu o oarecare indignare: „Să vă spun ceva. Eu știu, Dumnezeu știe și cred că și voi știți. Voi fi oarbă tot restul vieții!”.
În urmă cu mai mulți ani, Pat s-a dus în California pentru a vizita membri ai familiei care locuiau acolo. În timp ce era afară cu nepotul ei în vârstă de trei ani, el i-a spus: „Mătușă Pat, de ce nu Îi ceri Tatălui Ceresc să-ți dea ochi noi? Pentru că dacă Îi ceri Tatălui Ceresc, El îți va da ce îți dorești. Tu doar trebuie să-I ceri”.
Pat a spus că a fost surprinsă de întrebare, însă a răspuns: „Ei bine, uneori Tatăl Ceresc nu lucrează așa. Uneori, El dorește să înveți ceva și, astfel, nu-ți oferă tot ce-ți dorești. Uneori trebuie să aștepți. Tatăl Ceresc și Salvatorul știu cel mai bine ce este bine pentru noi și ce avem nevoie. Așadar, Ei nu îți vor oferi tot ce îți dorești în momentul în care îți dorești”.
O cunosc pe Pat de mulți ani și, recent, i-am spus că admir faptul că ea este întotdeauna optimistă și fericită. Ea a răspuns: „Ei bine, nu ai fost acasă cu mine! Am momentele mele. Am avut crize grave de depresie și am plâns foarte mult”. Ea a mai spus: „De când am început să-mi pierd vederea, a fost ciudat, dar am știut că Tatăl Ceresc și Salvatorul erau alături de familia mea și de mine. Am gestionat situația cât de bine am putut și, după părerea mea, am gestionat-o corect. Am ajuns să fiu o persoană destul de realizată și, în general, sunt fericită. Îmi aduc aminte de mâna Sa în toate lucrurile. Celor care mă întreabă dacă sunt supărată pentru că sunt oarbă, le răspund: «Pe cine să fiu supărată? Tatăl Ceresc este alături de mine în aceasta, eu nu sunt singură. El este alături de mine tot timpul»”.
În acest caz, dorința lui Pat de a-și primi vederea înapoi nu va fi îndeplinită în această viață. Însă motoul ei, pe care l-a învățat de la tatăl său este: „Și aceasta va trece”10.
Președintele Henry B. Eyring a declarat: „Tatăl este conștient de dumneavoastră, de sentimentele dumneavoastră și de nevoile spirituale și temporale ale tuturor celor din jurul dumneavoastră”11. Acest adevăr măreț și alinător poate fi găsit în cele trei experiențe pe care le-am relatat.
Dragi frați și surori, uneori, rugăciunile noastre primesc repede răspuns având rezultatul sperat. Alteori, rugăciunile noastre nu primesc răspuns în modul în care sperăm, totuși, în timp, învățăm că Dumnezeu avea pregătite pentru noi binecuvântări mai mari decât am crezut inițial. Și, alteori, cererile noastre neprihănite către Dumnezeu nu vor fi îndeplinite în această viață.12 Vârstnicul Neal A. Maxwell a spus: „Credința include, de asemenea, încrederea în timpul ales de Dumnezeu”13.
Suntem încredințați că, în modul Său și la timpul ales de El, Tatăl Ceresc ne va binecuvânta și ne va rezolva toate îngrijorările, nedreptățile și dezamăgirile.
Să-l citez pe regele Beniamin: „Și mai mult, aș dori ca voi să vă gândiți la starea binecuvântată și fericită a acelora care țin poruncile lui Dumnezeu. Căci iată, ei sunt binecuvântați în toate lucrurile, atât cele lumești, cât și cele spirituale; și dacă ei se mențin cu credință până la sfârșit, atunci sunt primiți în cer pentru ca să poată locui cu Dumnezeu într-o stare de fericire fără de sfârșit. O, aduceți-vă aminte, aduceți-vă aminte că aceste lucruri sunt adevărate; căci Domnul Dumnezeu le-a spus”14.
Știu că Dumnezeu ne aude rugăciunile.15 Știu că, fiind un Tată atotștiutor, iubitor, El ne răspunde la rugăciuni în mod perfect, potrivit înțelepciunii Sale infinite și în moduri care vor fi pentru folosul și binecuvântarea noastră supreme. Depun astfel mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.