Clădiți o fortăreață a spiritualității și protecției
Când trăim conform Evangheliei lui Isus Hristos, când ne bizuim pe ispășirea Salvatorului și mergem înainte cu credință, suntem fortificați împotriva dușmanului.
Dragii mei frați și dragile mele surori, acum, când această conferință se apropie de sfârșit, mulțumesc Tatălui nostru din Cer pentru sfaturile, adevărurile și revelațiile împărtășite de la acest pupitru în timpul ultimelor două zile. Am fost învățați de slujitori ai lui Dumnezeu chemați să spună cuvintele Sale sfinte. Domnul ne-a adus aminte într-o revelație din zilele din urmă: „Fie prin propriul Meu glas, fie prin glasul slujitorilor Mei, este același lucru”1.
Privind această mare congregație de sfinți și imaginându-mi membrii care urmăresc conferința generală în întreaga lume, mă gândesc la adunarea descrisă în Cartea lui Mormon, când Isus Hristos S-a arătat nefiților după răstignirea Sa. El le-a propovăduit Evanghelia și, apoi, i-a încurajat: „Duceți-vă la casele voastre și gândiți-vă la lucrurile pe care Eu vi le-am spus; și întrebați-L pe Tatăl, în numele Meu, pentru ca voi să puteți înțelege”2.
„Duceți-vă la casele voastre și gândiți-vă” este pasul următor pe care trebuie să-l faceți pentru a trata cu maximă seriozitate cuvintele profeților și conducătorilor Bisericii rostite cu această ocazie sacră. Căminele concentrate asupra lui Hristos sunt fortărețe ale împărăției lui Dumnezeu pe pământ într-o perioadă în care, așa cum s-a profețit, diavolul „[năvălește] în inimile copiilor oamenilor și-i [ațâță] în mânie împotriva a ceea ce este bun”3.
De-a lungul istoriei, oamenii au clădit fortărețe pentru a ține dușmanii departe. Deseori, acele fortărețe cuprindeau un turn de pază din care păzitori – asemenea profeților – avertizau cu privire la forțele amenințătoare și atacurile iminente.
În vremurile de început ale pionierilor din Utah, străbunicul meu Thomas Rasband și familia lui au fost unii dintre primii coloniști care au intrat în Valea Heber, în frumoșii Munți Wasatch, din Utah.
În anul 1859, Thomas a ajutat la înălțarea fortului Heber, construit pentru a-i proteja. Era o construcție simplă, din bușteni de plop, așezați unul lângă altul delimitând perimetrul fortului. În interiorul fortăreței, s-au construit barăci din bușteni de-a lungul acelei îngrădiri. Construcția oferea atât siguranță, cât și protecție familiilor de pionieri în timp ce se stabileau acolo și Îl preaslăveau pe Domnul.
La fel este și pentru noi. Căminele noastre sunt fortărețe care ne apără de relele din lume. În căminele noastre, noi venim la Hristos învățând să urmăm poruncile Sale, studiind scripturile, rugându-ne împreună și ajutându-ne unul pe celălalt să rămânem pe cărarea legămintelor. Noul accent care se pune pe studiul personal și pe cel împreună cu familia prin intermediul programei de învățământ Vino și urmează-Mă este destinat scopului de „a ne întări convertirea și a ne ajuta să devenim mai asemănători lui Isus Hristos”4. Făcând astfel, vom deveni ceea ce Pavel a numit „[făpturi noi]”5, având inima și sufletul în armonie cu Dumnezeu. Avem nevoie de această tărie pentru a înfrunta și respinge atacurile dușmanului.
Când trăim dând dovadă de devotament provenit din credința în Isus Hristos, vom simți prezența plină de pace a Duhului Sfânt, care ne îndrumă către adevăr, ne inspiră să trăim demni de a primi binecuvântările Domnului și depune mărturie că Dumnezeu trăiește și ne iubește. Toate acestea se întâmplă în fortărețele căminelor noastre. Dar, aduceți-vă aminte, căminele noastre sunt la fel de puternice pe cât este tăria spirituală a fiecăruia dintre noi din interiorul căminului.
Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „În zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”6. În calitate de profet, văzător și revelator în viață al Domnului în zilele noastre, păzitorul din turnul fortăreței noastre, care este Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, observă cum avansează dușmanul.
Dragi frați și surori, noi suntem în război cu Satana pentru sufletele oamenilor. Liniile de luptă au fost stabilite în viața noastră premuritoare. Satana și a treia parte dintre copiii Tatălui nostru din Cer au respins promisiunile Sale privind exaltarea. De atunci, slujitorii dușmanului au luptat împotriva spiritelor credincioase care aleg planul Tatălui.
Satana știe că zilele sale sunt numărate și că timpul devine tot mai scurt. Dar, cu toate că este viclean și isteț, el nu va câștiga. Însă, el continuă să lupte pentru fiecare suflet.
Pentru siguranța noastră, trebuie să clădim o fortăreață a spiritualității și protecției tocmai pentru sufletele noastre, o fortăreață care să nu fie străpunsă de cel rău.
Satana este un șarpe șiret, care se strecoară în mintea și inima noastră, dacă am lăsat garda jos, ne-am confruntat cu dezamăgire sau ne-am pierdut speranța. El ne ispitește lingușindu-ne, promițându-ne ușurință, confort sau sentimente bune de scurtă durată când suntem triști. El justifică mândria, răutatea, necinstea, nemulțumirea și imoralitatea și, în cele din urmă, putem ajunge să fim „lipsiți de sentimente”7. Spiritul ne poate părăsi. „Și în felul acesta diavolul înșală sufletele lor și-i conduce cu grijă în jos, în iad”8.
Spre deosebire de aceasta, noi simțim deseori Spiritul foarte puternic când cântăm laude lui Dumnezeu folosind cuvinte ca acestea:
Când clădim o fortăreață a tăriei spirituale, putem să ne ferim de ispitele dușmanului, să-i întoarcem spatele și să simțim pacea Spiritului. Putem urma exemplul Domnului și Salvatorului nostru care, fiind ispitit în pustiu, a spus: „Înapoia Mea, Satano!”10. Fiecare dintre noi trebuie să învețe prin experiențele pe care le trăiește în viață cum să facă acest lucru.
Un astfel de scop neprihănit este bine descris în Cartea lui Mormon când căpitanul Moroni i-a pregătit pe nefiți să facă față atacurilor din partea lui Amalichia, care era viclean, însetat de sânge și avid de putere. Moroni a construit fortărețe pentru a-i proteja pe nefiți, „ca să poată trăi în Domnul, Dumnezeul lor și pentru ca să poată menține ceea ce dușmanii lor numeau cauza creștinilor”11. Moroni a fost „neclintit în credința pentru Hristos”12 și a fost credincios „ținând poruncile lui Dumnezeu… și rezistând nedreptății”13.
Când lamaniții au venit să se lupte, au fost uluiți de pregătirea nefiților și au fost înfrânți. Nefiții I-au mulțumit „Domnului Dumnezeului lor datorită puterii Lui fără de egal, salvându-i pe ei din mâinile dușmanilor lor”14. Ei au construit fortărețe pentru a fi protejați în exterior și și-au clădit credința în Domnul Isus Hristos în interior – adânc în sufletele lor.
Care sunt unele dintre modurile în care ne putem întări în momentele de tulburare, astfel încât să putem fi „instrumente în mâinile lui Dumnezeu ca să înfăptuim această mare lucrare”15? Haideți să vedem ce spun scripturile.
Suntem supuși. Domnul i-a poruncit tatălui Lehi să-și trimită fiii înapoi la Ierusalim pentru a „[căuta] cronicile și [a le aduce] încoace în pustiu”16. Lehi nu s-a îndoit, nu s-a întrebat de ce sau cum. Nici Nefi, care a răspuns: „Mă voi duce și voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit”17.
Acționăm noi supunându-ne de bunăvoie la fel ca Nefi? Sau suntem mai înclinați să punem la îndoială poruncile lui Dumnezeu așa cum au făcut frații lui Nefi, a căror lipsă de credință a făcut ca, în cele din urmă, ei să-L respingă pe Domnul? Supunerea, făcută cu „sfințenia inimii”18, este ceea ce Domnul cere de la noi.
Noi avem încredere în Domnul, care i-a spus lui Iosua, când se pregătea să-i conducă pe israeliți pe pământul făgăduit: „Întărește-te și îmbărbătează-te; nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face”19. Iosua avut încredere în acele cuvinte și a sfătuit oamenii: „Sfințiți-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru”20. Domnul a despărțit apele râului Iordan și rătăcirea israeliților timp de 40 de ani în pustiu a luat sfârșit.
Noi apărăm adevărul, așa cum a făcut profetul Abinadi din Cartea lui Mormon. Fiind arestat, adus înaintea regelui Noe și a preoților lui ticăloși, Abinadi a propovăduit cele zece porunci și a predicat cu putere că Hristos Se „va pogorî printre copiii oamenilor și va mântui poporul Său”21. Apoi, cu credința puternică pe care o avea, a proclamat: „O, Dumnezeule, primește sufletul meu”22 și Abinadi „a căzut murind în foc”23.
Noi facem legăminte și le reînnoim luând din împărtășanie și preaslăvind în templu. Împărtășania este cea mai importantă parte a preaslăvirii noastre de duminica, în cadrul căreia ni se face promisiunea că vom „avea totdeauna Spiritul Său cu [noi]”24. Prin această rânduială sacră, noi promitem să luăm asupra noastră numele lui Isus Hristos, să-L urmăm și să ne îndeplinim responsabilitățile în această muncă divină așa cum a făcut El. În templu, putem să „[lăsăm] la o parte lucrurile acestei lumi”25 și să simțim prezența Domnului și pacea Sa sublimă. Ne putem concentra asupra strămoșilor noștri, familiilor noastre și asupra vieții eterne în prezența Tatălui. Nu este de mirare că președintele Nelson a declarat recent în Roma: „Binele care va veni din acest templu este mai mare decât ne putem imagina”26.
Trebuie să fim cinstiți în tot ceea ce facem. Trebuie să ne dezvoltăm discernământul și spiritul de disciplină, astfel încât să nu trebuiască să ne gândim în mod continuu ce este bine și ce este rău. Trebuie să credem cu fermitate cuvintele lui Petru, apostolul de la începuturile Bisericii: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită”27.
Pe măsură ce ne întărim cu sârguință fortificațiile, devenim ca Isus Hristos, adevărați ucenici ai Săi, cu sufletele noastre sub protecția Sa.
Mărturia dumneavoastră despre Isus Hristos este fortăreața dumneavoastră, protecția sufletului dumneavoastră. Când străbunicul meu și colegii săi pionieri au construit fortul Heber, ei au așezat, pe rând, câte un buștean până când fortul a fost „bine [închegat]”28 și ei au fost protejați. Așa este și mărturia noastră. Fiecare dintre noi dobândește o mărturie de la Spiritul Sfânt, când El vorbește spiritului nostru, astfel încât „adevărul să fie în adâncul inimii”29. Când trăim conform Evangheliei lui Isus Hristos, când ne bizuim pe ispășirea Salvatorului și mergem înainte cu credință, nu cu teamă, suntem fortificați împotriva uneltirilor dușmanului. Mărturiile noastre ne leagă de ceruri și suntem binecuvântați cu „adevărul tuturor lucrurilor”30. Și, asemenea pionierilor protejați de fortăreață, suntem îmbrățișați în siguranță de brațele dragostei Salvatorului.
Profetul Eter ne-a învățat: „De aceea, acela care crede în Dumnezeu cu siguranță va putea să nădăjduiască într-o lume mai bună, da, și anume un loc la dreapta lui Dumnezeu, care nădejde vine de la credință, ancorează în sufletul oamenilor, ceea ce-i face pe ei să fie siguri și neclintiți, întotdeauna abundând în fapte bune, fiind conduși să-L slăvească pe Dumnezeu”31.
Dragii mei frați și dragile mele surori, vă las binecuvântarea mea de a merge înainte cu încredere în Domnul și în Evanghelia Sa. Îmbrățișați-i pe cei care se poticnesc și, cu tăria Spiritului din dumneavoastră, conduceți-i cu dragoste înapoi în fortăreața spiritualității și protecției. Căutați „să [fiți] ca Isus”32 în tot ce faceți, feriți-vă de rău și ispite, pocăiți-vă, așa cum am fost îndemnați ieri de iubitul nostru profet, fiți cinstiți în inimă, fiți drepți și puri, dați dovadă de compasiune și caritate și iubiți-L pe Domnul, Dumnezeul dumneavoastră, cu devotamentul unui ucenic adevărat.
Mărturiile noastre despre Evanghelia lui Isus Hristos, căminele noastre, familiile noastre și calitatea noastră de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă vor fi fortăreața personală care ne protejează înconjurându-ne și ferindu-ne de cel rău. Depun mărturie solemnă despre aceasta în numele Domnului și Salvatorului nostru, Însuși Isus Hristos, amin.