Un cămin în care Spiritul Domnului să locuiască
În acțiunile dumneavoastră de a face din căminul dumneavoastră un loc al credinței în Domnul Isus Hristos și un loc în care abundă dragostea, veți avea parte de unele dintre cele mai mari bucurii.
Dragii mei frați și dragile mele surori, sunt recunoscător că am fost invitat să vă vorbesc în cadrul acestei 189-a Conferințe Generale Bianuale a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. În această dată, în anul 1830, Joseph Smith a organizat Biserica sub îndrumarea Domnului. S-a întâmplat în casa familiei Whitmer, de lângă Fayette, New York. În acea zi, acolo au fost prezenți șase membri și aproximativ 50 de alte persoane interesate.
Deși nu știu ce a spus profetul Joseph sau cum a arătat când a stat în fața acelui grup mic, știu ce au simțit acei oameni cu credință în Isus Hristos. Au simțit Duhul Sfânt și au simțit că se aflau într-un loc sfânt. Cu siguranță, au simțit că erau uniți, fiind una.
Acel sentiment miraculos este ceea ce ne dorim, cu toții, în căminele noastre. Este un sentiment care rezultă din faptul de a umbla, așa cum a descris Pavel, „după lucrurile Duhului”1.
Scopul meu, astăzi, este să vă învăț ce știu despre modul în care putem deveni demni să simțim mai des acel sentiment și-l putem invita să rămână mai mult în cadrul familiilor noastre. Așa cum știți deja, acest lucru nu este ușor de realizat. Cearta, mândria și păcatul trebuie înăbușite. Dragostea pură a lui Hristos trebuie să pătrundă în inima celor din familia noastră.
Adam și Eva, Lehi și Saria, precum și alți părinți pe care-i știm din scripturi au considerat acest lucru ca fiind o sarcină grea. Și totuși, există exemple încurajatoare de fericire continuă în familii și cămine care ne dau încredere. Aceste exemple ne permit să vedem cum se poate întâmpla în cazul nostru și al familiilor noastre. Vă aduceți aminte relatarea din 4 Nefi:
„Și s-a întâmplat că nu era niciun conflict în țară datorită dragostei lui Dumnezeu care trăiește în inimile oamenilor.
Și nu erau nici invidie, nici certuri, nici tumulturi, nici curvii, nici minciuni, nici crime sau alte feluri de necurățenii; și cu siguranță nu a putut să fie niciun popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de către mâna lui Dumnezeu.
Nu era niciun tâlhar sau ucigaș; și, de asemenea, nu era niciun lamanit sau vreun fel de — iți; ci ei cu toții erau ca unul singur, copiii lui Hristos și moștenitorii împărăției lui Dumnezeu.
Și cât erau ei de binecuvântați! Căci Domnul i-a binecuvântat pe ei în toate faptele lor; da, și anume, au fost binecuvântați și au prosperat până când o sută zece ani au trecut; iar cei din prima generație de după Hristos au murit, iar în țară nu era niciun conflict”2.
Așa cum știți, acea perioadă fericită nu a durat la nesfârșit. Relatarea din 4 Nefi descrie simptomele declinului spiritual al unui grup de oameni buni. Este un tipar care s-a repetat de-a lungul veacurilor în cazul multor popoare, congregații și, cel mai trist, în cazul multor familii. Însă, studiind acest tipar, putem observa cum ne putem proteja și chiar cum putem intensifica sentimentele de dragoste în cadrul familiei noastre.
Vă prezint tiparul declinului care a avut loc după 200 de ani de viață trăită în pacea perfectă adusă de Evanghelie.
Mândria și-a făcut loc.
Oamenii au încetat să împărtășească unul cu altul ceea ce aveau.
Ei au început să se împartă în clase sociale superioare sau inferioare.
Credința lor în Isus Hristos a început să se diminueze.
Ei au început să urască.
Au început să comită tot felul de păcate.
Părinții înțelepți vor fi suficient de alerți încât să remarce aceste simptome când apar în rândul membrilor familiei lor. Ei vor fi, desigur, îngrijorați. Dar vor ști că motivul principal este influența prin care Satana încearcă să ducă oameni buni în jos, pe calea păcatului și, astfel, ei să piardă influența Duhului Sfânt. Așadar, părinții înțelepți vor înțelege că soluția este de a ajuta fiecare copil, precum și pe ei înșiși, să accepte mai pe deplin invitația Domnului de a veni la El.
Este posibil să nu aveți prea mult succes invitând un copil să se pocăiască, de exemplu, de mândrie. Puteți încerca să convingeți copiii să împărtășească ceea ce au dând dovadă de mai multă generozitate. Îi puteți ruga să înceteze să se creadă mai buni decât ceilalți din familie. Însă, apoi, ajungeți la simptomul descris mai devreme: „Credința lor în Isus Hristos a început să se diminueze”.
Iată cheia conducerii membrilor familiei dumneavoastră la acel nivel spiritual pe care-l doriți pentru ei – și ca dumneavoastră să fiți acolo cu ei. Când îi ajutați să crească în credința că Isus Hristos este Mântuitorul lor iubitor, ei vor avea dorința să se pocăiască. Când fac aceasta, umilința va începe să ia locul mândriei. Când încep să simtă ceea ce le-a dat Domnul, vor dori să împărtășească dând dovadă de mai multă generozitate. Rivalitatea pentru a fi proeminenți sau remarcați se va diminua. Ura va fi înlocuită de dragoste. Și, în cele din urmă, așa cum a făcut în cazul celor convertiți de regele Beniamin, dorința de a face bine îi va întări împotriva ispitei de a păcătui. Oamenii regelui Beniamin au depus mărturie că „nu mai [aveau] înclinare să [facă] rău”3.
Așadar, clădirea credinței în Isus Hristos este începutul revenirii din declinul spiritual din cadrul familiei și căminului dumneavoastră. Șansele ca această credință să ducă la pocăință sunt mult mai mari decât faptul de a predica împotriva fiecărui simptom al declinului spiritual.
Cel mai bine, veți conduce prin exemplu. Membrii familiei și ceilalți trebuie să vă vadă cum creșteți în credința în Isus Hristos și în Evanghelia Sa. Recent, v-a fost oferit un mare ajutor. Părinții din cadrul Bisericii au fost binecuvântați cu o programă de învățământ inspirată pentru familii și persoane. Pe măsură ce o folosiți, vă veți întări credința, pe cea personală și pe cea a copiilor dumneavoastră, în Domnul Isus Hristos.
Să creștem în credință
Credința dumneavoastră în Salvator a crescut când ați urmat recomandarea președintelui Russell M. Nelson de a reciti Cartea lui Mormon. Ați marcat fragmente și cuvinte care fac referire la Salvator. Credința dumneavoastră în Isus Hristos a crescut. Dar, asemenea unei plante tinere, o astfel de credință în Isus Hristos se va veșteji dacă nu aveți tăria continuă de a cugeta și de a vă ruga pentru a o face să crească.
Este posibil ca exemplul dumneavoastră de a crește în credință să nu fie urmat acum de toți membrii familiei. Însă fiți încurajați de experiența trăită de Alma cel Tânăr. În nevoia lui dureroasă de a se pocăi și de a primi iertare, el și-a adus aminte de credința tatălui său în Isus Hristos. Copiii dumneavoastră își pot aduce aminte de credința dumneavoastră în Salvator într-un moment în care au mare nevoie să se pocăiască. Despre un astfel de moment, Alma a spus:
„Și s-a întâmplat că așa cum eram eu sfâșiat de chin, în timp ce eram chinuit de aducerea aminte a păcatelor mele cele multe, iată, de asemenea, mi-am amintit că am auzit profeția tatălui meu către popor în legătură cu venirea unui Isus Hristos, un Fiu al lui Dumnezeu, ca să ispășească pentru păcatele lumii.
Acum, în timp ce mintea mea prinsese acest gând, am implorat în inima mea: O, Isuse, Tu, Fiu al lui Dumnezeu, ai milă de mine, care sunt în fierea amărăciunii și sunt încercuit de lanțurile veșnice ale morții.
Și acum, iată, atunci când mă gândeam la aceasta, nu am mai putut să-mi amintesc de durerile mele; da, eu nu am mai fost chinuit de amintirea păcatelor mele”4.
Să ne rugăm cu dragoste
În afară de exemplul dumneavoastră de creștere în credință, rugăciunea spusă împreună cu familia poate juca un rol crucial în faptul de a face din cămin un loc sacru. De obicei, cineva este ales să fie cel care spune rugăciunea pentru întreaga familie. Când rugăciunea este adresată, în mod clar, lui Dumnezeu în numele celor care stau în genunchi și ascultă, credința fiecăruia dintre ei crește. Ei pot simți exprimări ale dragostei față de Tatăl Ceresc și de Salvator. Și, când cel care spune rugăciunea îi menționează pe cei care stau în genunchi în acel cerc și care se află la nevoie, toți pot simți dragoste față de ei și față de fiecare membru al familiei.
Chiar și când membrii familiei nu locuiesc acasă, rugăciunea poate crea legături de dragoste. Rugăciunea în familie își poate face simțită influența în jurul lumii. De mai multe ori am aflat că un membru al familiei aflat departe se ruga în același moment în legătură cu același lucru pentru care mă rugam și eu. Pentru mine, cunoscuta zicală „Familia care se roagă împreună rămâne împreună” poate fi completată astfel: „Familia care se roagă împreună rămâne împreună, chiar și când membrii ei sunt departe unul de celălalt”.
Să predăm pocăința din timp
Deoarece nimeni nu este perfect și pentru că sentimentele pot fi rănite ușor, familiile pot deveni adăposturi sacre numai când ne pocăim din timp și în mod sincer. Părinții pot da exemplu. Ne putem pocăi repede și sincer pentru cuvinte aspre sau gânduri necorespunzătoare. Un simplu „Îmi pare rău” poate vindeca răni și poate aduce atât iertarea, cât și dragostea.
Profetul Joseph Smith a fost un exemplu pentru noi când a avut de-a face cu atacuri pline de răutate, cu trădători și chiar cu neînțelegeri în cadrul familiei sale. El a iertat repede, deși știa că atacatorul putea ataca din nou. Acesta i-a cerut iertare, iar el l-a iertat fără ezitare.5
Să dezvoltăm un spirit de misionari
Fiii lui Mosia erau hotărâți să ofere Evanghelia tuturor. Această dorință a rezultat din experiența personală trăită în legătură cu pocăința. Ei nu puteau să suporte gândul ca cineva să sufere efectele păcatului așa cum au suferit ei. Prin urmare, ei au avut parte de ani de respingere, de greutăți și de pericole pentru a oferi Evanghelia lui Isus Hristos dușmanilor lor. În această acțiune, au avut parte de bucurie datorită celor numeroși care s-au pocăit și au trăit bucuria iertării prin intermediul ispășirii lui Isus Hristos.
Membrii familiei noastre vor avea o dorință mai mare de a împărtăși Evanghelia când vor simți bucuria iertării. Aceasta poate fi simțită când își reînnoiesc legămintele luând din împărtășanie. Spiritul de misionari va fi mai puternic în căminele noastre când copiii și părinții vor simți bucuria iertării în adunarea de împărtășanie. Prin exemplul lor de pioșenie, părinții și copiii se ajută reciproc să simtă acea bucurie. Acea bucurie poate ajuta la transformarea căminelor noastre în centre de pregătire a misionarilor. Este posibil ca nu toți să slujească în misiuni, dar toți vor simți dorința de a împărtăși Evanghelia, care i-a făcut să simtă iertare și pace. Și, indiferent dacă slujesc sau nu în prezent ca misionari cu timp deplin, toți pot simți bucurie oferind altora Evanghelia.
Să ne ducem la templu
Atât pentru părinți, cât și pentru copii, templul reprezintă cea mai bună ocazie de a deveni conștienți de locurile cerești și de a ajunge să le îndrăgească. Acest lucru este îndeosebi valabil când copiii sunt mici. Copiii se nasc cu lumina lui Hristos. Fiecare bebeluș poate simți că templul este sacru. Deoarece părinții își iubesc copilașii, templul reprezintă pentru ei speranța că-și vor putea avea copiii pentru a-i iubi în familia lor eternă – pentru totdeauna.
Unii dintre dumneavoastră aveți acasă fotografii cu temple. Deoarece în întreaga lume se construiesc temple, este posibil pentru mulți părinți să se plimbe pe terenurile templelor împreună cu familia. Unii pot chiar să participe la zile ale porților deschise după terminarea construirii templelor. Părinții își pot întreba copiii cum s-au simțit în apropierea sau înăuntrul templului.
Fiecare părinte poate depune mărturie despre ce înseamnă templul pentru el. Președintele Ezra Taft Benson, care a îndrăgit templele, a vorbit adesea despre cum o vedea pe mama lui călcându-și cu grijă hainele de templu.6 El a vorbit despre amintirile sale de când era copil, cum își privea părinții plecând de acasă pentru a se duce la templu.
Când era președinte al Bisericii, el se ducea la templu în aceeași zi în fiecare săptămână. El a înfăptuit mereu munca în templu pentru un strămoș. Acest lucru s-a datorat, în mare parte, exemplului părinților săi.
Mărturia mea
În acțiunile dumneavoastră de a face din căminul dumneavoastră un loc al credinței în Domnul Isus Hristos și un loc în care abundă dragostea, dragostea pură a lui Hristos, veți avea parte de unele dintre cele mai mari bucurii. Restaurarea Evangheliei a început cu o întrebare umilă asupra căreia s-a cugetat într-un cămin umil și poate continua în căminul fiecăruia dintre noi când continuăm să stabilim și să punem în practică, în el, principii ale Evangheliei. Aceasta a fost speranța și dorința mea cea mai profundă încă de când eram copil. Toți ați avut astfel de scurte viziuni cu asemenea cămine. Mulți dintre dumneavoastră, cu ajutorul Domnului, le-ați creat.
Unii ați încercat, cu toată inima, să aveți parte de acea binecuvântare, însă nu ați primit-o încă. Vă fac o promisiune pe care, odată, mi-a făcut-o un membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. I-am spus că, din cauza unor alegeri făcute de unii membrii ai familiei noastre extinse, mă îndoiam că am putea fi împreună în lumea care va veni. Îmi amintesc că el a spus: „Îți faci griji în legătură cu ceea ce nu trebuie. Tu doar trăiește în așa fel încât să fii demn de împărăția celestială și relațiile de familie vor fi mai minunate decât îți poți imagina”.
Cred că el ar oferi această încurajare tuturor celor din viața muritoare care facem tot ce ne stă în putință pentru ca noi și membrii familiilor noastre să fim demni de viața eternă. Eu știu că planul Tatălui Ceresc este un plan al fericirii. Depun mărturie că planul Său face posibil ca toți cei care facem tot ce ne stă în putință să fim pecetluiți pentru totdeauna ca familie.
Eu știu că acele chei ale preoției care i-au fost restaurate lui Joseph Smith au fost transmise mai departe, într-o linie fără întrerupere, președintelui Russell M. Nelson. Aceste chei fac posibilă astăzi pecetluirea familiilor. Știu că Tatăl Ceresc ne iubește, pe noi – copiii Săi de spirit, cu o dragoste perfectă. Știu că, datorită ispășirii lui Isus Hristos, ne putem pocăi, putem fi curățați și putem deveni demni să trăim pentru totdeauna ca familii iubitoare alături de Tatăl nostru Ceresc și de Preaiubitul Său Fiu, Isus Hristos. Depun astfel mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.