Să căutăm cunoaștere prin Spirit

Vârstnicul Mathias Held

Cei Șaptezeci

Trebuie să învățăm să discernem adevărul nu numai prin mintea noastră rațională, ci și prin glasul slab și liniștit al Spiritului.

Dragi frați și surori, Domnul ne-a spus în repetate rânduri să „[căutăm] să [învățăm] chiar prin studiu și, de asemenea, prin credință”¹. Putem primi lumină și înțelegere nu doar prin raționamentul logic al minții, ci și prin îndrumarea și inspirația Duhului Sfânt.

Această sursă suplimentară de cunoaștere nu a făcut mereu parte din viața mea.

Scumpa mea soție, Irene, și cu mine ne-am alăturat Bisericii în urmă cu 31 de ani când eram proaspăt căsătoriți. Amândoi am crescut în Columbia, dar, la câteva luni după ce ne-am căsătorit, cariera mea ne-a adus ocazia să locuim în Germania. Eram foarte tineri și aveam speranțe și așteptări mari; a fost o perioadă fericită și plină de entuziasm din viața noastră.

În timp ce eu eram concentrat pe carieră, Irene simțea că trebuia să primim un fel de mesaj din cer, fără să știe cum sau când. Așadar, a început să-i lase în casă pe toți vânzătorii ambulanți cu enciclopedii, aspiratoare, cărți de bucate, ustensile de bucătărie și așa mai departe, așteptând mereu acel mesaj unic.

Într-o seară, mi-a spus că bătuseră la ușă doi tineri îmbrăcați în costume de culoare închisă și că avusese sentimentul clar să-i lase înăuntru. I-au spus că doreau să-i vorbească despre Dumnezeu, dar că urmau să se întoarcă când eram și eu acasă. Putea fi acesta mesajul așteptat?

Ei au început să ne viziteze și, la îndemnul lor, am citit din scripturi și am ajuns să înțelegem importanța crucială a lui Isus Hristos în calitate de Salvator și Mântuitor al nostru. Curând am regretat că fuseserăm botezați când am fost bebeluși, acest lucru nefiind un legământ făcut în mod conștient. Totuși, faptul de a fi botezați din nou însemna, de asemenea, că urma să devenim membri ai acestei Biserici noi, deci trebuia să înțelegem cu adevărat tot ce ținea de ea.

Dar cum puteam ști că ceea ce misionarii ne spuneau despre Cartea lui Mormon, despre Joseph Smith și despre planul salvării era, de fapt, adevărat? Ei bine, am înțeles din cuvintele Domnului că îi puteam cunoaște „după roadele lor”². Așadar, într-un mod sistematic, am început să analizăm Biserica și să căutăm acele roade cu ochii minții raționale. Ce am văzut? Ei bine, am văzut:

oameni prietenoși și fericiți și familii minunate care au înțeles că, în această viață, suntem meniți să simțim bucurie, nu doar suferință și durere;
o Biserică fără cler plătit în care membrii acceptă sarcini și responsabilități;
o Biserică în care Isus Hristos și familiile sunt punctul central, în care membrii postesc o dată pe lună și donează pentru a-i ajuta pe cei săraci și cei aflați în nevoie, unde sunt promovate obiceiurile sănătoase, fiind învățați să ne abținem de la substanțe dăunătoare.

Pe lângă acestea:

ne-a plăcut accentul pus pe dezvoltarea personală, educație, munca grea și bizuirea pe forțele proprii;
am învățat despre programul umanitar extraordinar;
și am fost impresionați de conferințele generale, de muzica minunată și principiile spirituale profunde împărtășite în cadrul acestora.

Văzând toate aceste lucruri, nu am găsit nimic rău în Biserică. Dimpotrivă, ne-a plăcut foarte mult tot ce am văzut. Totuși, nu ne puteam hotărî să ne botezăm deoarece doream să cunoaștem totul înainte de a face acest pas.

Dar, chiar și în momentele în care eram indeciși, Domnul ne pregătea cu răbdare, ne modela și ne ajuta să descoperim că trebuia să învățăm să discernem adevărul nu numai prin mintea noastră rațională, ci și prin glasul slab și liniștit al Spiritului, care vorbește în special inimii noastre.

Glasul acela și sentimentul care a rezultat au venit într-o seară, după 10 luni de învățare a Evangheliei, când am citit în Mosia 18: „După cum sunteți dornici să… purtați greutățile unul altuia… și să-i mângâiați pe aceia care au nevoie să fie mângâiați… dacă aceasta e dorința inimilor voastre, ce aveți împotrivă să fiți botezați în numele Domnului?”³.

Acel fragment din Cartea lui Mormon ne-a intrat în inimă și-n suflet și, dintr-o dată, am simțit și am știut că nu aveam niciun motiv să nu ne botezăm. Ne-am dat seama că dorințele menționate în aceste versete erau și dorințele inimilor noastre și că acele lucruri erau ceea ce conta cu adevărat. Erau mai importante decât înțelegerea tuturor lucrurilor deoarece cunoșteam deja destul. Ne bazasem întotdeauna pe îndrumarea unui Tată Ceresc iubitor și am avut încredere că El va continua să ne îndrume.

Așadar, în aceeași zi, am stabilit o dată pentru botezul nostru și, curând, am fost în sfârșit botezați!

Ce am învățat din acea experiență?

În primul rând, am învățat că putem avea încredere totală într-un Tată Ceresc iubitor, care încearcă în mod constant să ne ajute să ne atingem potențialul. Am confirmat adevărul profund al cuvintelor Lui când a spus: „Eu voi da copiilor oamenilor rând după rând, precept după precept, aici puțin și acolo puțin; și binecuvântați sunt aceia care ascultă de preceptele Mele… căci ei vor învăța înțelepciune; căci celui care primește Eu îi voi da mai mult”⁴.

Și în al doilea rând, am învățat că, pe lângă mintea noastră rațională, un alt aspect al dobândirii cunoașterii ne poate da îndrumare și înțelegere. Este glasul blând și liniștit al Spiritului Său Sfânt care vorbește inimii și minții noastre.

Îmi place să compar acest principiu cu capacitatea noastră de a vedea. Tatăl nostru din Cer ne-a dat nu unul, ci doi ochi fizici. Putem vedea bine cu un singur ochi, dar al doilea ochi ne oferă o altă perspectivă. Când ambele perspective se întâlnesc în creierul nostru, ele produc o imagine tridimensională a lucrurilor care ne înconjoară.

În același fel, am primit două surse de informație, prin capacitățile noastre fizice și spirituale. Prin simțurile noastre fizice și prin raționament, mintea noastră produce o percepție. Dar, prin darul Duhului Sfânt, Tatăl ne-a dat, de asemenea, o a doua perspectivă, care este cea mai importantă și adevărată deoarece vine direct de la El. Dar, deoarece șoaptele Spiritului sunt deseori atât de subtile, mulți oameni nu sunt conștienți de acea sursă suplimentară.

Când aceste două perspective sunt combinate în sufletele noastre, imaginea completă și unică, care rezultă, arată realitatea lucrurilor. De fapt, prin perspectiva suplimentară a Duhului Sfânt, anumite „realități” așa cum ni le-am imaginat numai prin înțelegerea minții noastre, pot fi înșelătoare sau pur și simplu greșite. Amintiți-vă de cuvintele lui Moroni: „Și prin puterea Duhului Sfânt veți putea voi cunoaște adevărul tuturor lucrurilor”⁵.

În cei 31 de ani de când sunt membru al Bisericii, am văzut de multe ori că, dacă ne bazăm numai pe mintea noastră rațională și negăm sau neglijăm înțelegerea spirituală pe care o putem primi prin șoaptele și impresiile Duhului Sfânt, este ca și cum am trece prin viață cu un singur ochi. Dar, metaforic vorbind, noi am primit de fapt „doi ochi”. Numai această combinație ne poate da imaginea adevărată și completă a tuturor adevărurilor și a tuturor experiențelor din viața noastră, precum și întreaga și profunda înțelegere a identității și scopului nostru în calitate de copii ai unui Tată Ceresc viu.

Îmi amintesc ce ne-a învățat președintele Russel M. Nelson acum un an, când a spus că „în zilele care vor veni, nu va fi posibil să supraviețuim spiritual fără influența îndrumătoare, conducătoare, alinătoare și constantă a Duhului Sfânt”⁶.

Am ajuns să știu cu certitudine absolută că:

avem un Tată iubitor în Cer și toți am fost de acord să venim pe acest pământ făcând parte dintr-un plan divin;
Isus este Hristosul; El trăiește și este Salvatorul și Mântuitorul meu;
Joseph, un băiat umil de la țară, a fost chemat și a devenit marele profet prin care a început această dispensație a plenitudinii timpurilor, cu toate cheile, puterea și autoritatea sfintei preoții a lui Dumnezeu;
scriptura Cartea lui Mormon este al doilea martor despre Isus Hristos și familiile sunt menite să rămână împreună pentru totdeauna;
astăzi, Domnul nostru, Isus Hristos, Își conduce Biserica restaurată prin profetul nostru în viață, președintele Russell M. Nelson.

Aceste adevăruri prețioase și altele au devenit principiile spirituale esențiale a ceea ce mă ajută Dumnezeu să devin. Și abia aștept să mai primesc multe alte învățături noi pe care El vrea ca eu – și dumneavoastră – să le primim pe măsură ce înaintăm în această viață minunată și „[învățăm] chiar prin studiu și, de asemenea, prin credință”.

Știu că aceste lucruri sunt adevărate și depun mărturie despre ele, în numele lui Isus Hristos, amin.