Lecții din Cartea lui Mormon
O mare schimbare în inimă
Mulțumită ispășirii lui Isus Hristos, nu doar că putem fi curățați de păcate; putem fi, de asemenea, vindecați de la faptul de a păcătui.
Ca urmare a căderii lui Adam, în lume au pătruns boala și păcatul. Ambele pot fi fatale în sfera lor de influență. Dintre toate bolile, probabil că niciuna nu este atât de răspândită și de devastatoare precum cancerul. În anumite țări, mai mult de o treime din populație va dezvolta o formă sau alta de cancer, care este responsabil pentru aproape un sfert din toate decesele.1 Adesea, cancerul începe cu o singură celulă, atât de mică, încât poate fi văzută doar la microscop. Dar se poate dezvolta și răspândi rapid.
Pacienții care au cancer fac un tratament care să determine remisiunea cancerului. Remisiunea completă înseamnă că nu mai există urme detectabile ale bolii. Totuși, profesioniștii din domeniu subliniază repede faptul că, deși un pacient poate fi în remisiune, acest lucru nu înseamnă neapărat că acesta s-a vindecat.2 Astfel, deși remisiunea oferă alinare și speranță, pacienții care au cancer speră mereu la ceva mai presus de remisiune – ei speră să se vindece. Conform unei surse, „pentru a declara pe cineva ca fiind vindecat de cancer, persoana trebuie să aștepte pentru a vedea dacă, vreodată, cancerul va recidiva, așadar timpul este un factor crucial. Dacă pacientul rămâne în remisiune câțiva ani, acesta ar putea fi vindecat de cancer. Anumite tipuri de cancer pot recidiva după mulți ani de remisiune”3.
Boala și păcatul
Pe cât de devastator este cancerul pentru trup, păcatul este și mai devastator pentru suflet. De obicei, păcatul este mic la început – uneori, imperceptibil de mic – dar poate crește rapid. Infectează, apoi paralizează, apoi ucide sufletul. Este cauza principală – într-adevăr, singura cauză – a morții spirituale pentru întreaga creație. Tratamentul împotriva păcatului este pocăința. Adevărata pocăință îl pune în întregime în remisiune pe păcătos sau aduce iertarea păcatelor. Această iertare aduce alinare și bucurie sufletului. Totuși, primirea iertării păcatelor și eliberarea de simptomele și efectele sale nu înseamnă neapărat că păcătosul a fost complet vindecat. Există ceva în legătură cu inima omului decăzut care face loc păcatului sau este predispus la păcat. Așadar, păcatul se poate repeta, chiar și după ani de remisiune. Faptul de a rămâne în remisiune sau, cu alte cuvinte, de a păstra iertarea păcatelor, este crucial pentru a fi complet vindecat.
Curățați și vindecați
Această analogie ne ajută să înțelegem că, din punct de vedere spiritual, trebuie nu doar să fim curățați de păcate, ci și vindecați de la faptul de a păcătui. Războiul dintre voința noastră de a face bine și firea noastră de a face rău poate fi epuizant. Dacă suntem credincioși, vom fi victorioși nu doar pentru că ne-am impus voința asupra firii, ci pentru că ne-am supus voinței lui Dumnezeu, iar El ne-a schimbat firea.
Regele Beniamin ne-a învățat: „Căci omul prin firea lui este un dușman al lui Dumnezeu și a fost de la căderea lui Adam și va fi în vecii vecilor, dacă el nu se supune chemărilor Spiritului Sfânt și înlătură omul firesc… prin ispășirea lui Hristos Domnul” (Mosia 3:19). Drept răspuns la această învățătură și la altele, oamenii din poporul regelui Beniamin s-au rugat: „O, ai milă și folosește sângele ispășitor al lui Hristos pentru ca noi să putem primi iertarea păcatelor noastre și inimile noastre să fie purificate” (Mosia 4:2; subliniere adăugată). După ce s-au rugat, Domnul a răspuns la cererea lor alcătuită din două părți. În primul rând: „Spiritul Domnului a venit asupra lor și au fost umpluți de bucurie, primind iertarea păcatelor și având pace în conștiință” (Mosia 4:3).
Văzând că oamenii din poporul său primiseră iertarea păcatelor lor (erau în remisiune), regele Beniamin i-a îndemnat să se vindece complet învățându-i cum să păstreze acea iertare (vedeți Mosia 4:11-30). El a promis: „Dacă veți face aceasta, vă veți bucura întotdeauna și veți fi plini de iubirea lui Dumnezeu și veți păstra pentru totdeauna iertarea păcatelor voastre” (Mosia 4:12).
Oamenii au crezut și și-au luat un angajament față de cuvintele regelui Beniamin, drept pentru care Domnul a răspuns la cea de-a doua parte a rugăciunii lor – ca „inimile [lor] să fie purificate”. În semn de recunoștință și laudă, oamenii au strigat: „[Spiritul] Domnului cel Atotputernic… a lucrat o schimbare mare în noi sau în inimile noastre, pentru că nu mai avem înclinare să facem rău, ci să facem bine neîncetat” (Mosia 5:2). Regele Beniamin a explicat că acea schimbare mare din inimă însemna că ei se născuseră din Dumnezeu (vedeți Mosia 5:7).
„Cum se face aceasta?”
Profetul Alma ne-a învățat că trebuie să ne pocăim, precum și să ne naștem din nou – să ne naștem din Dumnezeu, să avem o schimbare în inimă (vedeți Alma 5:49). Pe măsură ce ne pocăim în mod continuu, Domnul va înlătura toate păcatele noastre și va îndepărta ceea ce, în mod firesc, duce la păcat sau ne împinge să păcătuim. Dar, în cuvintele lui Enos: „Doamne, cum se face asta?” (Enos 1:7). Răspunsul este simplu, dar profund și etern. Tuturor celor care au fost vindecați de orice boală, fizică sau spirituală, Domnul le-a declarat: „Credința ta te-a mântuit” (vedeți Marcu 5:34; Enos 1:8).
Acea schimbare mare în inimă de care a avut parte Alma s-a produs „potrivit credinței [sale]”, iar inimile ucenicilor săi au fost schimbate când „și-au pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu și Adevărat” (Alma 5:12, 13). Inimile oamenilor din poporul regelui Beniamin au fost „schimbate prin credință în numele [Salvatorului]” (Mosia 5:7).
Dacă avem o astfel de credință, încât să avem încredere în Domnul cu toată inima noastră, trebuie să facem lucrurile care duc la credință și, apoi, să facem lucrurile la care ne îndeamnă credința. Printre multele lucruri care duc la credință, în contextul acestei schimbări a inimii, Domnul a accentuat importanța postului, rugăciunii și a cuvântului lui Dumnezeu. Deși credința duce la multe lucruri, pocăința este primul ei rod.
Gândiți-vă la următoarele două versete din cartea lui Helaman, care subliniază aceste principii. Mai întâi, citim despre câțiva oameni care „au postit și s-au rugat adeseori și au devenit din ce în ce mai puternici în… credința în Hristos… chiar până la purificarea și sfințirea inimilor lor, care sfințire vine datorită supunerii inimilor lor în Dumnezeu” (Helaman 3:35). Apoi, de la Samuel, profetul lamanit, învățăm: „Scripturile cele sfinte, da, profețiile profeților celor sfinți… i-au condus pe ei la credința în Domnul și la pocăință, care credință și pocăință aduc o schimbare a inimii lor” (Helaman 15:7).
Încrezători în Dumnezeu
Aici, ar trebui să ne oprim și să recunoaștem că această mare schimbare despre care vorbim se produce în noi; nu este produsă de noi. Ne putem pocăi, putem schimba comportamentul, atitudinea noastră, chiar și dorințele și crezurile, dar este dincolo de puterea și capacitatea noastră să ne schimbăm firea. Pentru această mare schimbare, depindem întru totul de Atotputernicul Dumnezeu. El este Cel care, prin harul Său, ne purifică inimile și ne schimbă firea, „după ce am făcut tot posibilul” (2 Nefi 25:23). Invitația Sa este constantă și sigură: „[Pocăiți-vă și veniți] la Mine cu toată inima, iar Eu [vă] voi tămădui” (3 Nefi 18:32; subliniere adăugată).
Rezultatul vindecării de la faptul de a păcătui este acela că vom fi „[schimbați] din starea… carnală și decăzută la o stare de dreptate… devenind fiii și fiicele Lui; și, astfel… [devenim] ființe noi” (Mosia 27:25, 26). Chipurile noastre radiază lumina lui Hristos. Pe lângă aceasta, scripturile ne spun că „oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește” (1 Ioan 5:18). Acest lucru nu este pentru că nu am fi capabili de păcat, ci pentru că, acum, firea noastră este de a nu păcătui. Aceea este o mare schimbare, într-adevăr.
Ar trebui să reținem că marea schimbare din inimă este un proces care durează întreaga viață, nu un eveniment unic. De obicei, schimbarea se produce treptat, uneori este aproape imperceptibilă, dar este reală, este puternică și este necesară.
Dacă nu ați trăit o astfel de mare schimbare, aș dori să vă întreb: V-ați pocăit și ați primit iertarea păcatelor dumneavoastră? Studiați scripturile sfinte? Postiți și vă rugați des, pentru a deveni din ce în ce mai puternici în credința în Hristos? Aveți suficientă credință pentru a vă încrede în Domnul cu toată inima dumneavoastră? Sunteți fermi în acea credință? Vă examinați gândurile, cuvintele și faptele și respectați poruncile lui Dumnezeu? Dacă veți face aceste lucruri, vă veți bucura întotdeauna și veți fi plini de iubirea lui Dumnezeu și veți păstra pentru totdeauna iertarea păcatelor dumneavoastră. Și, dacă păstrați iertarea păcatelor, veți fi vindecați, tămăduiți și schimbați!
Isus Hristos are puterea de a ne curăța de păcatele noastre și, de asemenea, de a ne vindeca de la faptul de a păcătui. El are puterea de a salva și, de aceea, are puterea de a ne schimba. Dacă ne supunem din inimă Lui, dând dovadă de credință făcând toate lucrurile pe care le putem face, El Își va exercita puterea pentru a produce această măreață schimbare în inima noastră (vedeți Alma 5:14).