Patru ilustrații despre săptămâna Paștelui
„Împărăția Mea nu este din lumea aceasta” (Ioan 18:36).
Cunună de spini
Vedeți Matei 27:29; Marcu 15:17; Ioan 19:2.
Soldații romani au pus o cunună de spini pe capul Salvatorului. „Probabil că acel gest nemilos a fost unul batjocoritor de a compara coroana de spini cu o cunună de lauri pusă pe capul unui împărat… Cât de grăitor a fost acel gest, având în vedere că spinii semnificau nemulțumirea lui Dumnezeu când a blestemat pământul din cauza lui Adam, ca, de atunci încolo, să dea spini. Dar, prin faptul că a purtat cununa, Isus a transformat spinii într-un simbol al slavei Sale” (președintele James E. Faust, Conferința Generală, apr. 1991).
Robă purpurie
Vedeți Matei 27:28; Marcu 15:17; Ioan 19:2.
Culoarea purpurie era o culoare regală, iar soldații au pus în batjocură acea robă pe Isus Hristos deoarece El a spus că este împăratul iudeilor. Bineînțeles, în realitate, el este mult mai mult decât atât – El este „Împăratul împăraților și Domnul domnilor” (1 Timotei 6:15; Apocalipsa 19:16).
„Țâșnește sânge din fiecare por, atât de mare va fi suferința Lui” (Mosia 3:7).
Presă de ulei de măsline
Vedeți Matei 26:36; Marcu 14:32; Luca 22:39-40; Ioan 18:1.
„Faptul că «[a țâșnit] sânge din fiecare por» [Mosia 3:7] este un simbol profund, deoarece Isus a suferit în Ghetsimani, locul presei de ulei de măsline. În perioada Salvatorului, pentru a produce ulei de măsline, măslinele erau mai întâi zdrobite prin rostogolirea unei pietre mari peste ele. «Pasta» rezultată era pusă în coșuri moi, țesute lejer, care erau puse unele peste altele. Greutatea lor storcea primul și cel mai fin ulei. Apoi, măslinele mai erau presate prin punerea unei bârne mari sau a unui buștean pe vârful coșurilor aflate unele peste altele, producând mai mult ulei. La final, pentru a scoate și ultimele picături, bârna era presată prin punerea unor pietre la un capăt pentru a crea presiune maximă care să sfărâme. Și da, când iese prima oară, uleiul este roșu precum sângele” (Vârstnicul D. Todd Christofferson, Conferința Generală, oct. 2016).
„Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24:6).
Mormânt gol
Vedeți Matei 28:1-8; Ioan 20:1-18.
„Mormântul gol din prima dimineață de Paște a fost răspunsul la întrebarea lui Iov: «Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze?» [Iov 14:14]. Tuturor celor care mă auziți, vă declar că, dacă un om moare, el va trăi din nou. Cunoaștem acest lucru pentru că avem lumina adevărului revelat” (președintele Thomas S. Monson, „A înviat!”, Conferința Generală, apr. 2010).