Folosirea întregii denumiri a Bisericii a fost stânjenitoare, însă a meritat

Lauri Ahola

Sfatul profetului părea simplu de urmat, dar s-a dovedit că necesita mai mult efort decât m-am așteptat.

În cadrul Conferinței Generale din octombrie 2018, când președintele Nelson a vorbit despre folosirea denumirii corecte a Bisericii, mesajul dânsului mi-a fost foarte clar: „Este porunca Domnului…

Îndepărtarea numelui Domnului din Biserica Domnului este o victorie majoră a lui Satana” („Denumirea corectă a Bisericii”, Liahona, nov. 2018, p. 87).

Mi-am dat seama că trebuia să regândesc modul în care am abordat conversațiile cu cei din jur, inclusiv cu anumiți clienți de la locul meu de muncă, ei fiind obișnuiți să-mi spună „mormon” sau membru al „Bisericii mormone”.

Luându-mi angajamentul să folosesc întreaga denumire a Bisericii, am așteptat următoarea ocazie să afirm că sunt membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Cu siguranță, acea ocazie s-a ivit din nou într-un context de afaceri. „Voi, mormonii, sunteți oameni foarte buni”, mi-a spus un potențial client. „Vă mulțumesc”, i-am răspuns. „În calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, noi credem că toți suntem frați și surori.” Apoi, am continuat conversația cu el și toată lumea vorbea despre bunătatea „mormonilor”.

Deși mi-am făcut partea spunând întreaga denumire a Bisericii, tot am simțit că ceva nu era bine. Prietenii și colegii mei continuau să considere că fac parte din „Biserica mormonă” și nu neapărat că sunt un ucenic al lui Hristos, cu atât mai puțin membru al Bisericii restaurate a lui Hristos.

Merita osteneala?

Pe parcursul mai multor interacțiuni despre religia mea, care au urmat, m-am simțit descurajat pentru că îmi părea stânjenitor să spun întreaga și lunga denumire a Bisericii de mai multe ori în aceeași conversație. Fiecare persoană cu care am vorbit părea să se uite ciudat la mine. Și conversația continua să se concentreze asupra „mormonilor”.

Am încercat să interacționez cu ceilalți cât mai firesc. Însă, acest lucru s-a dovedit să fie și mai greu decât credeam, în special cu persoanele pe care nu doream să le jignesc. Nu doream să-mi fie rușine sau să par încrezut pentru modul în care îmi trăiesc religia, însă nu doream nici să par dur, pentru că mulți dintre acești oameni m-au numit „mormon” în trecut, ceea ce eu am acceptat. I-am auzit, de asemenea, pe mulți membri ai Bisericii încă denumindu-se pe ei sau pe alți membri ai Bisericii „mormoni” la diferite adunări sau în alte împrejurări.

M-am întrebat dacă folosirea întregii denumiri a Bisericii era, cu adevărat, atât de importantă dintr-o perspectivă mai largă. Despre marca „mormon”, până la urmă, mulți oameni gândesc foarte pozitiv – faptul de a fi „mormon” a fost adesea un atu. Însă, recitind cuvântarea președintelui Nelson, am fost impresionat că acest lucru este într-adevăr atât de important, chiar dacă a cauzat momente stânjenitoare în conversație. Așadar mi-am luat angajamentul din nou.

Ocazia de a depune mărturie despre Hristos

Data viitoare când a trebuit să folosesc întreaga denumire a Bisericii, am vizitat un prieten la o biserică a unei alte religii. Cineva m-a abordat și cu un zâmbet strălucitor m-a întrebat dacă eram mormon. „Sunt membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, da”, am spus. A început să-mi adreseze mai multe întrebări, fiecare începând cu: „Crede Biserica mormonă…?”. Și de fiecare dată, mi-am început răspunsul cu această frază: „În Biserica restaurată a lui Hristos, noi credem…”.

Această conversație a continuat așa de patru sau cinci ori. Când a observat că nu acceptam titlul de „mormon”, m-a întrebat direct: „Nu ești mormon?”.

Așadar, l-am întrebat dacă știa cine a fost Mormon – el nu știa. I-am spus că Mormon a fost profet, istoric, general militar și om politic pe meleagurile americane din vechime. Mă simt onorat că sunt asociat cu un om care a fost atât de devotat în slujirea lui Dumnezeu și a altora.

„Însă”, am continuat, „Mormon nu a murit pentru păcatele mele. Mormon nu și-a vărsat sângele pentru mine, nici nu a suferit în Ghetsimani, nici nu a murit pe cruce. Mormon nu este Dumnezeul meu. Isus Hristos este Dumnezeul și Salvatorul meu. El este Mântuitorul meu. Și după numele Său doresc să fiu cunoscut în ultimele zile, și sper să fiu cunoscut după numele Său astăzi”.

Am simțit confirmarea Spiritului sprijinindu-mă în această mărturie scurtă spusă noului meu cunoscut. După câteva secunde de liniște, el a spus, „Așadar ești creștin?”.

„Da, sunt creștin”, i-am răspuns, „și sunt un membru al Bisericii restaurate a lui Hristos”.

Sfatul profetului părea simplu de urmat, dar s-a dovedit că necesita mai mult efort decât m-am așteptat. Încă nu sunt perfect în a urma tot ce sunt rugat să fac. Însă, în orice situație, acum mă asigur că folosesc întreaga denumire a Bisericii.

Sunt recunoscător pentru Spiritul pe care îl simt când am ocazia să depun mărturie altora despre Salvatorul meu și despre faptul că sunt membru al Bisericii Sale. Și acum am un mod minunat de a depune mărturie în mod firesc despre El și Biserica Sa restaurată ori de câte ori sunt întrebat dacă sunt „mormon”.