Restaurarea aflată în desfășurare
Restaurarea a început în Dumbrava Sacră acum 200 de ani și continuă azi – iar dumneavoastră și cu mine putem contribui la aceasta.
Dorințele inimii mele (Prima Viziune), de Walter Rane
Aceasta este o perioadă minunată și plină de entuziasm pentru a fi pe pământ. Avem binecuvântarea de a participa la minunatele evenimente care au loc în dispensația plenitudinii timpurilor, pregătitoare celei de-a Doua Veniri a Domnului.1 Putem nu doar să urmărim aceste evenimente magnifice, ci și să participăm la ele.2
Uneori, vorbim despre restaurarea Evangheliei ca și cum s-ar fi întâmplat dintr-o dată. Acum două sute de ani, Prima Viziune a marcat începutul procesului, dar, bineînțeles, restaurarea nu s-a încheiat acolo. Prin Joseph Smith și apropiații săi, lucrarea Domnului a început cu traducerea Cărții lui Mormon, restaurarea preoției, organizarea Bisericii, trimiterea de misionari, construirea de temple, organizarea Societății de Alinare și așa mai departe. Aceste evenimente ale restaurării au început în anul 1820 și au continuat de-a lungul vieții lui Joseph Smith.
Oricât sunt de minunate lucrurile pe care le-a revelat Dumnezeu prin Joseph Smith, restaurarea nu s-a încheiat în timpul vieții lui Joseph. Prin profeții de după el, am primit lucruri precum dezvoltarea neîntreruptă a muncii din templu; scripturi suplimentare; traducerea scripturilor în multe limbi; propovăduirea Evangheliei în întreaga lume; organizarea Școlii de duminica, a Tinerelor Fete, a Societății Primare și a cvorumurilor preoției; precum și numeroase alte modificări privind organizarea și procedurile din cadrul Bisericii.
Președintele Russell M. Nelson a spus: „Suntem martori la un proces al restaurării. Dacă credeți că Biserica a fost restaurată în întregime, vedeți doar începutul. Sunt mult mai multe de făcut… Așteptați până anul viitor. Și, apoi, până anul celălalt. Luați-vă vitaminele. Odihniți-vă. O să fie minunat”3.
Potrivit declarației președintelui Nelson că restaurarea continuă, de când a devenit președintele Bisericii, am văzut multe modificări semnificative în cadrul acesteia. Printre acestea, se numără restructurarea cvorumurilor preoției, slujirea care a înlocuit învățământul de acasă și prin vizite și implementarea unui mod de studiu al Evangheliei concentrat asupra căminului și susținut de Biserică.4 Multe modificări au avut loc de atunci și multe vor avea loc.
Un exemplu din Africa de Vest
Mărturia mea despre caracterul neîntrerupt al restaurării a fost influențată de cei cinci ani pe care i-am petrecut slujind în președinția Zonei Vest, Africa. Din tinerețe, am o mărturie despre Evanghelie. Dar, locuind în Africa, am cunoscut unii dintre primii care au acceptat Evanghelia în zona de vest a Africii. Am văzut, de asemenea, cum Biserica se dezvolta rapid pe întregul continent, organizându-se sute de episcopii și țăruși, templele și casele de întruniri fiind arhipline cu membri credincioși, și femei și bărbați buni acceptând cu toată inima lor Evanghelia restaurată. Am văzut cu ochii mei împlinirea profeției lui Joseph Smith, aceea că Biserica „va umple pământul”5.
Doi dintre acei membri credincioși, James Ewudzie și Frederick Antwi, m-au ajutat într-o zi în Templul Accra, Ghana. Cu câțiva ani înainte ca misionarii sfinți din zilele din urmă să sosească în Ghana, James făcea parte dintr-un grup de aproximativ 1.000 de persoane care foloseau Cartea lui Mormon și alte materiale ale Bisericii în adunările bisericii lor. S-au rugat pentru ziua în care Biserica avea să vină în Ghana. James s-a alăturat altor tineri care au călătorit prin Ghana și au predicat Evanghelia așa cum se găsea în materialele noastre. Când misionarii au sosit în anul 1978, el a fost botezat în prima zi în care s-au înfăptuit botezuri în Ghana de către sfinți din zilele din urmă.
Fred Antwi, membru pionier al Bisericii din Ghana
La puțin timp după ce Fred a devenit membru, el a participat la înmormântarea unei rude care fusese șef de trib. Acolo, a descoperit că planul familiei era să îl facă pe el noul șef. Știind că o astfel de poziție l-ar fi determinat să facă lucruri contrare crezurilor sale privind Evanghelia, el a plecat în grabă după înmormântare și a refuzat o poziție care i-ar fi adus proeminență și bogăție.
Odată ce Templul Accra a fost dedicat, atât James, cât și Fred călătoreau peste opt ore în fiecare săptămână pentru a putea lucra în templu. În timp ce înfăptuiam rânduieli cu ei, am fost copleșit de sentimentul că eram înconjurat de istorie. Dându-mi seama că cei doi reprezentau istoria Bisericii în Africa, m-am simțit ca și cum aș fi înfăptuit rânduieli alături de John Taylor sau Wilford Woodruff sau de alți membrii din perioada de început a Bisericii.
Ce am văzut, trăit și simțit în Africa de Vest a fost parte din ceea ce i-a spus Domnul lui Enoh că avea să se întâmple: „Și dreptatea o voi trimite din cer; și adevărul îl voi trimite din pământ pentru a depune mărturie despre Singurul Meu Fiu Născut… și voi face ca dreptatea și adevărul să măture pământul ca un torent de apă, să-i adune pe aleșii Mei din cele patru colțuri ale lumii” (Moise 7:62).
Am văzut dreptatea și adevărul răspândindu-se rapid pe continentul african și cum cei aleși sunt adunați din acea parte a lumii. Mărturia mea despre restaurare a fost întărită pentru că am văzut cu ochii mei acea parte importantă a restaurării.
Am văzut, de asemenea, altceva cu privire la restaurarea continuă: o credință vie și o energie spirituală în rândul membrilor africani. L-am auzit pe vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, spunând: „Kirtland [unde au trăit sfinții în anii 1830] nu este doar în Ohio. Este și în Africa”. Mulți oameni se alătură Bisericii în Africa datorită experiențelor lor spirituale personale puternice. Acești membri noi vin cu energie spirituală și nevoia de a învăța mai mult din Evanghelie. Pentru ei, restaurarea este continuă într-un sens personal. Cu cât învață mai mult despre Biserică, adevărurile Evangheliei continuă să li se dezvăluie. Același lucru este valabil pentru fiecare dintre noi pe măsură ce dobândim mai multă cunoaștere despre Evanghelie.
Trei moduri prin care să ajutăm restaurarea aflată în desfășurare
Dumnezeu ne-a dat ocazia minunată de a avea roluri esențiale în această lucrare. Domnul a spus că „trupul [Bisericii] are nevoie de fiecare membru” (Doctrină și legăminte 84:110). Toți membrii Bisericii au binecuvântarea de a participa la această restaurare continuă. Cum putem face acest lucru?
Un mod prin care participăm este făcând și ținând legăminte sacre. Rânduielile, inclusiv rânduielile din templu, nu au niciun scop decât dacă, într-adevăr, oamenii fac și țin legămintele asociate acelor rânduieli. Sora Bonnie Parkin, fostă președintă generală a Societății de Alinare, ne-a învățat: „Facerea legămintelor este expresia unei inimi dornice; ținerea legămintelor, expresia unei inimi credincioase”6.
Făcând și ținând legăminte, nu numai că ne pregătim pentru viața veșnică, ci, de asemenea, ajutăm la pregătirea și întărirea a ceea ce Domnul numește „poporul Meu de legământ” (Doctrină și legăminte 42:36). Facem legăminte cu Dumnezeu și devenim parte a poporului Său de legământ prin botez, confirmare, împărtășanie, Preoția lui Melhisedec și rânduielile din templu.
Al doilea mod în care putem participa la restaurarea aflată în desfășurare este îndeplinindu-ne chemările și însărcinările pe care le primim. În acest fel Biserica merge înainte. Învățători dedicați predau copiilor, tinerilor și adulților Evanghelia. Surorile și frații care slujesc se îngrijesc de membrii Bisericii. Președințiile și episcopatele oferă îndrumare țărușilor, districtelor, episcopiilor, ramurilor, cvorumurilor, organizațiilor, claselor și grupurilor. Conducătorii tinerilor se îngrijesc de tinerele fete și tinerii băieți. Funcționarii și secretarii consemnează informații esențiale care sunt, apoi, consemnate în cer, și mulți alți nenumărați membri îndeplinesc roluri esențiale în a pregăti oamenii pentru viața veșnică și a Doua Venire a Salvatorului.
Tineri stând la coadă pentru a intra în Templul Accra, Ghana
Al treilea mod în care putem participa la restaurare este ajutând la adunarea lui Israel. Din primele zile ale restaurării, aceasta a fost un element cheie al lucrării. După cum ne-a învățat președintele Nelson, avem ocazia și datoria să ajutăm la adunarea care are loc de ambele părți ale vălului. În mesajul său de încheiere de la prima sa conferință generală în calitate de președinte al Bisericii, președintele Nelson a spus pe scurt: „Mesajul nostru către lume este simplu și sincer: îi invităm pe toți copiii lui Dumnezeu aflați de ambele părți ale vălului să vină la Salvatorul lor, să primească binecuvântările templului sfânt, să aibă parte de bucurie de durată și să devină demni pentru viața eternă”7.
Adunarea lui Israel de această parte a vălului înseamnă muncă misionară. Fiecare dintre noi care poate sluji în misiuni cu timp deplin ar trebui să se gândească cu atenție la o astfel de ocazie. Eu consider că este o mare binecuvântare faptul că am slujit în misiune în Italia într-o perioadă în care Biserica era la început acolo. Ramurile noastre se întâlneau în încăperi închiriate și speram ca, într-o zi, acolo să existe țăruși și episcopii. Am văzut pionieri curajoși alăturându-se Bisericii și punând temelia pentru adunarea lui Israel în acea țară minunată.
Una dintre acești pionieri a fost Agnese Galdiolo. Cu toții am simțit Spiritul puternic în timp ce i se predau lecțiile misionare. Dar, în pofida faptului că simțea Spiritul, știa că familia ei se va opune vehement ca ea să fie botezată. Totuși, la un moment dat, plină de Spirit, a fost de acord să fie botezată. Dar s-a răzgândit în dimineața zilei în care era programat botezul ei. A venit devreme la locul închiriat în care urma să fie botezată pentru a ne spune că, din pricina presiunii venite din partea familiei, ea nu putea face pasul acesta.
Înainte să plece, a fost de acord să vorbim câteva minute. Am intrat într-o sală de clasă, unde am sugerat să ne rugăm împreună. După ce am îngenuncheat, am rugat-o pe ea să spună rugăciunea. După rugăciune, s-a ridicat și, cu lacrimi în ochi, a spus: „În regulă, voi fi botezată”. Și, câteva minute mai târziu, a fost. Un an mai târziu, s-a căsătorit cu Sebastiano Caruso, și au crescut împreună patru copii, dintre care toți au slujit în misiune și au continuat, după aceea, să slujească în Biserică.
Vârstnicul și sora Curtis cu unii membri ai familiei Caruso
Agnese și Sebastiano au slujit, de asemenea, în misiune, Sebastiano fiind președinte de misiune. Când am slujit a doua oară în misiune în Italia, 25 de ani mai târziu, am putut vedea ce au făcut familia Caruso și alți pionieri pentru a crește împărăția lui Dumnezeu acolo. Misionarii mei și cu mine am lucrat pentru a clădi Biserica, visând că, într-o zi, în Italia se va construi un templu. Imaginați-vă bucuria mea pentru că acum avem Templul Roma, Italia.
Sunt puține bucurii care se pot compara cu bucuria de a fi misionar. Ce binecuvântare minunată să ne fi născut într-o perioadă în care putem participa cu bucurie la restaurarea aflată în desfășurare ajutând la adunarea lui Israel!
Bineînțeles că bucuria muncii misionare nu este simțită doar de misionarii cu timp deplin. Fiecare dintre noi poate sprijini procesul de convertire sau activare a surorilor și fraților noștri lucrând mână în mână cu misionarii cu timp deplin. Avem ocazia să adunăm poporul lui Israel invitându-i pe alții să vină și să vadă și fiindu-le aproape celor cărora li se predă.
Prin munca din templu și de întocmire a istoriei familiei, ajutăm la adunarea lui Israel de cealaltă parte a vălului. De foarte mulți ani, avem responsabilitatea sacră să facem această lucrare. Înainte de moartea lui Joseph Smith, sfinții au înfăptuit botezuri pentru cei morți, iar câțiva și-au primit înzestrarea și au fost pecetluiți. După finalizarea construirii Templului Nauvoo, înzestrările pentru cei vii au început să aibă loc mult mai frecvent. Înzestrările și pecetluirile pentru strămoși au început să fie înfăptuite în templele din Utah.
Eliza R. Snow, o participantă cheie în procesul de restaurare, a înțeles importanța acestei părți a restaurării. A petrecut mult timp în Casa de Înzestrări, ajutând acolo la înfăptuirea rânduielilor.8 În timpul unei adunări din anul 1869 cu surorile de la Societatea de Alinare, ea le-a spus surorilor: „M-am gândit la minunata lucrare pe care o avem de înfăptuit, anume de a ajuta la salvarea celor vii și celor morți. Dorim să fim… colege potrivite ale Dumnezeilor și ale celor sfinți”9.
Și, bineînțeles, prin construirea mai multor temple în întreaga lume și a multor altora care se vor construi, rânduielile din templu sunt din ce în ce mai accesibile.
Cu instrumentele pe care le avem acum la dispoziția noastră, munca din templu și de întocmire a istoriei familiei poate fi o parte integrantă a participării noastre la restaurarea aflată în desfășurare. Ani de zile am fost interesat de munca de întocmire a istoriei familiei și implicat în aceasta, dar instrumentele online mi-au facilitat efortul de a găsi și a pregăti cu succes nume ale strămoșilor mei pentru a li se înfăptui rânduieli în templu. O amintire sacră este aceea în care, aflându-mă la biroul din apartamentul nostru din Ghana, am găsit nume ale unor strămoși de ai mei europeni, pentru care soția mea și cu mine am putut face rânduieli în Templul Accra, Ghana. După acea ocazie fericită, au urmat altele, în alte locuri în care am fost trimiși.
Prin profetul Joseph Smith, Dumnezeu a început procesul „aducerii la îndeplinire a restaurării tuturor lucrurilor, spuse de când a început lumea prin gura tuturor profeților sfinți” (Doctrină și legăminte 27:6). Acea restaurare a continuat până în prezent, deoarece Dumnezeu „revelează… în zilele noastre” și „va revela încă multe lucruri mărețe și importante referitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Articolele de credință 1:9). Sunt profund recunoscător pentru că putem participa la această restaurare aflată în desfășurare.