Portrete ale credinței
Berglind Guðnason
Árnessýsla, Islanda
Berglind (stânga) cu sora ei, Elín (dreapta). Când Berglind suferea de cea mai acută depresie pe care o avusese vreodată, a simțit că nu mai putea continua. Mărturisindu-le familiei și prietenilor despre dificultățile sale, a avut parte de vindecare spirituală și emoțională prin resursele pe care le-a pus la dispoziție Tatăl Ceresc.
Mindy Selu, fotografă
M-am confruntat cu depresia de când aveam 13 ani. La un moment dat, lucrurile au evoluat atât de rău, încât am încercat să-mi iau viața. La acea vreme, mă simțeam fără speranță. Mă gândeam: „Nu o să fiu niciodată fericită. Nu voi realiza nimic”.
Pentru o clipă am crezut că, dacă voi părăsi Biserica, voi găsi răspunsuri la problemele mele pentru că mă simțeam pe deplin pierdută. În Islanda, este atât de ușor să faci ceea ce nu ar trebui să faci. Biserica este atât de mică aici. Când am fost mici, singurii copii de la biserică eram eu și frații și sora mea. M-am simțit singură și, pentru o perioadă, nu mi-a plăcut să merg la biserică.
Majoritatea oamenilor din Islanda resping religia. Oamenii încep să bea de la o vârstă fragedă. Am dezvoltat și eu acest obicei și am fost inactivă o perioadă din viața mea. Nu sunt mândră de acest lucru, dar este o parte a experienței mele și am învățat din aceasta. Am studiat o cuvântare a vârstnicului Jeffrey R. Holland și mi-a plăcut ce a spus: „Trebuie să învățăm din trecut, dar nu să trăim în el… După ce învățăm ceea ce trebuie să învățăm… privim înainte și ne amintim că, întotdeauna, credința este îndreptată spre viitor”1.
Într-o zi dificilă pentru mine, mi-am citit binecuvântarea patriarhală. În timp ce o citeam, mi-am dat seama că am un viitor. Dumnezeu are un plan pentru mine și, de fapt, mă iubește. Faptul de a merge la biserică, a lua din împărtășanie, a citi din scripturi și a mă ruga a adus atât de multă lumină și bucurie în viața mea. La scurt timp după aceea, mi-am spus: „Asta chiar mă ajută”. Am știut atunci că mi-am dorit totdeauna să am Evanghelia în viața mea. După toate lucrurile prin care am trecut, știu că Evanghelia mi-a salvat viața, iar acest lucru mă face atât de fericită.
Faptul că am vorbit despre depresie cu familia și prietenii mei m-a ajutat foarte mult. De asemenea, am primit mai mult ajutor datorită acestui lucru. Nu doream să iau medicamente sau să merg la terapie. Îmi tot spuneam: „Îl am pe Dumnezeu”. Dar Dumnezeu ne oferă multe alte resurse, cum ar fi medicamentele și terapia, pe lângă lucrurile spirituale.
În timp ce am început să citesc mai mult din scripturi în fiecare zi și să mă apropii de Dumnezeu prin rugăciune, am primit multe binecuvântări și revelații că scopul meu este să-i ajut pe alții. Simt că atât de mulți dintre noi se confruntă cu probleme de sănătate mintală și încearcă să le ascundă. Depresia și problemele mele m-au învățat că este mai bine să fiu deschisă și să vorbesc cu alții. Recent, prietena mea mi-a mărturisit că se confruntă cu probleme de depresie. Am vorbit despre depresie și ne-am înțeles, cu adevărat, una pe cealaltă.
Nu observăm mereu problemele cu care se confruntă alții, dar, uneori, când mă plimb, mă uit la alți oameni și îmi dau seama că Dumnezeu ne cunoaște pe fiecare în parte. Ne iubește și știe exact prin ce trecem cu toții. Și ne putem ajuta unii pe ceilalți.
În momentele mele dificile de depresie, am învățat să întreb: „Ce pot să învăț din această încercare?”, în loc să întreb: „De ce am această încercare?”. Îmi place Eter 12:27, în care se spune că lucrurile slabe pot deveni puternice dacă avem credință în Isus Hristos. Acest lucru este mereu o alinare pentru mine.
Cu toții am ales să venim aici, pe pământ. Știam că aveam să trecem prin încercări. Și, sincer, acest lucru face ca viața să fie minunată. Pentru că știm că se vor întâmpla lucruri bune. Știm că, dacă Îl urmăm pe Salvator în fiecare situație dificilă, putem avea viață veșnică și toate aceste binecuvântări care ne așteaptă.
Cu siguranță, am observat o schimbare în mine ca urmare a depresiei mele. Ispășirea Salvatorului este reală, inima mea a fost schimbată și am devenit mai puternică. Simt că sunt o persoană diferită de cea care am fost odată. Oamenii observă și spun: „Te-ai schimbat”. O fată de la școală a spus: „Văd o schimbare și o lumină în tine”. Este ciudat, pentru că ea nici nu este membră a Bisericii și nici nu vorbisem cu adevărat până atunci.
Când simțeam cel mai acut depresia, oamenii îmi spuneau: „Totul o să fie bine”. Mă săturasem atât de mult să aud aceasta și, indiferent cât de ciudat sună, este adevărat.
Dar trebuie să vrei ca lucrurile să fie mai bune. Am învățat că nu te poți aștepta ca lucrurile să fie mai bune nefăcând nimic. Trebuie să vrei să fii fericit și să crezi că ai potențial și un viitor. Este important să vă amintiți că sunteți iubiți de atât de mulți oameni, inclusiv de Tatăl dumneavoastră Ceresc. Cu toții doresc să vă ajute.
Nu am crezut niciodată că voi fi așa de fericită cum sunt acum. În unele zile încă îmi este greu, dar, cu resursele pe care mi le-a dat Tatăl Ceresc, pot trece peste ele. Acum, când îmi dau seama că mă adâncesc în depresie, îmi spun că sunt iubită, că am oameni cu care să vorbesc și că totul o să fie bine.