Familia eternă a lui Alonso
„Pentru că templul e un loc sfânt pentru-a ne pecetlui” (vedeți Cântece pentru copii, p. 99).
„Pot să fiu din nou cu mama și cu tata?”
„Paștele este o perioadă bună pentru a ne gândi la Isus și a ne aminti de învierea Sa”, a spus sora Rojas. Ne-a arătat o ilustrație cu Isus. „Datorită lui, oamenii care au murit vor trăi din nou.”
Alonso și-a ridicat privirea când învățătoarea lui de la Societatea Primară a spus aceasta. Aceasta înseamnă că pot să îmi revăd părinții? Se întreba Alonso.
Mama lui murise cu mulți ani în urmă. Alonso nu și-o amintea bine, dar îi plăcea să se uite la fotografiile cu ea. Apoi, a murit și tata.
Acum Alonso locuia cu Abuela, bunica lui. Ea l-a învățat despre Biserica ei, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Avea să fie botezat și confirmat anul următor, când era suficient de mare.
Apoi, sora Rojas a arătat o ilustrație cu o clădire albă. „Un alt dar minunat al lui Isus este templul. Acesta este unul dintre templele din Chile.”
Alonso s-a uitat la statuia aurită de pe clădire. Era frumoasă! Se întreba ce se întâmpla înăuntrul clădirii.
„Templele sunt locuri în care familiile sunt pecetluite pentru totdeauna”, a spus sora Rojas. „Acest templu din Santiago este locul în care am fost pecetluită cu părinții mei după ce ne-am alăturat Bisericii. Pentru că ne-am pecetluit, eu pot fi cu ei chiar și după această viață.
Alonso s-a entuziasmat să audă aceasta. „Eu pot fi pecetluit cu părinții mei?”, a întrebat el. „Chiar dacă deja au murit?”
Sora Rojas a dat afirmativ din cap. „Da! Acesta este unul dintre motivele pentru care templele sunt atât de importante. Ele binecuvântează toți membrii familiei noastre, inclusiv pe cei care au murit.”
Tot restul zilei, Alonso s-a tot gândit la temple. El a rugat-o pe Abuela să-l învețe mai multe. Ea i-a vorbit despre hainele albe pe care oamenii le poartă înăuntru și despre frumoasele lucrări de artă de pe pereți.
„Cel mai plăcut este când ești pecetluit cu părinții tăi”, a spus Abuela. „Vom ruga doi oameni din episcopie să stea în locul lor în timpul pecetluirii.
„Putem merge mâine?”, A întrebat Alonso. „Vreau să fiu cu mama și cu tata pentru totdeauna!”
Abuela a zâmbit. „Mă bucur mult că vrei să mergi”, a spus ea. „Dar cel mai apropiat templu este în Concepción. Nu avem suficienți bani să cumpărăm bilete de autocar.”
„Te voi ajuta să economisești pentru călătorie!”, a spus Alonso.
Din acel moment, ori de câte ori Alonso găsea o monedă pe stradă sau avea ocazia să câștige ceva bani, el plătea zeciuială și-i punea pe restul la fondul pentru călătoria lor la templu.
După câteva luni de economisit, Alonso și Abuela au avut, în cele din urmă, suficienți bani pentru a călători la templu. I-au rugat pe fratele și sora Silva să meargă cu ei. În ziua călătoriei, au luat autocarul pentru lunga călătorie la Concepción. Soarele aproape apusese când Alonso a văzut în zare un obiect aurit.
„Îl pot vedea pe îngerul Moroni!”, a spus Alonso, arătând către statuia de pe cupola albastră a templului.
Au petrecut noaptea la un apartament de lângă templu. Dimineața, Alonso a intrat în templu pentru prima oară. Înăuntru, a văzut un tablou mare cu Isus. El și Abuela s-au îmbrăcat în alb. Se simțea fericit și liniștit.
Când a sosit momentul pecetluirii, Alonso a intrat într-o încăpere frumoasă cu oglinzi pe pereți. Un lucrător din templu le-a arătat lui Alonso, Abuelei și cuplului Silva cum să îngenuncheze la o masă specială, numită altar. Acesta era acoperit cu un material moale.
Fratele și sora Silva erau acolo pentru și în folosul tatălui și mamei lui Alonso. Abuela era acolo pentru sora lui, care murise înainte ca Alonso să se nască.
Închizându-și ochii, Alonso și-a imaginat că toată familia sa era împreună.
Abia aștept să-i văd din nou, s-a gândit Alonso. Sunt atât de recunoscător că familiile pot fi împreună pentru totdeauna! ●
Ilustrații de Mark Jarman