O Biserică pentru Zulma
Poate că Dumnezeu voia ca Zulma să știe mai mult.
„Caută și vei găsi” (3 Nefi 14:7).
Zulma stătea pe una dintre băncile de la biserică și își îndrepta cutele de pe fusta uniformei sale școlare. O lumină colorată a strălucit prin vitralii, iar în fața capelei era ridicată o cruce. Zulma mergea la o școală a unei biserici, așa că participa la slujbe de preaslăvire de două ori pe zi, alături de ceilalți elevi. Zulmei îi plăcea biserica ei. Îl iubea pe Isus și voia să învețe despre El.
Asculta în liniște în timp ce preotul vorbea. Dar, azi, ceva se simțea diferit. Dintr-o dată, i-a venit un gând în minte: Există mult mai mult adevăr de aflat.
Zulma s-a încruntat. Mai mult adevăr? Cum adică?
Gândul a revenit. Există mult mai mult adevăr.
Zulma și-a închis ochii și s-a concentrat pe ceea ce simțea. Învățase multe lucruri bune la biserică. Dar, acum, se întreba dacă lipsea ceva. Poate că Dumnezeu voia ca ea să știe mai mult. Dar de unde putea ști aceasta?
Mai târziu, și-a împărtășit gândurile fratelui ei mai mare, Alberto.
„Tu crezi că există mult mai mult adevăr?”, a întrebat Alberto.
Zulma a dat din cap în sens afirmativ. „Doresc să învăț despre alte biserici”, a spus ea.
„Bine”, a răspuns Alberto. „O să vin cu tine!”
Timp de câțiva ani, Zulma și Alberto au vizitat mai multe biserici. După o slujbă într-o anumită biserică, Alberto a spus: „Biserica aceea a predicat lucruri bune”.
Zulma a încuviințat, dar tot simțea că lipsea ceva, așa că au continuat să caute.
Într-o zi, Alberto a urcat rapid scările casei lor. „Am găsit biserica pe care o căutam!”, a spus Alberto. A îmbrățișat-o strâns pe Zulma.
Zulma îl privea cu ochii mari. „Unde? Cum?”
„Prietenul meu a întâlnit câțiva misionari ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă”, a spus Alberto. „I-am ascultat și am crezut ceea ce mi-au predat!”
Zulma și Alberto erau atât de fericiți, încât au început să danseze prin casă. Dar Zulma a primit unele vești proaste. Mama ei nu voia ca ea să se întâlnească cu misionarii. „Ai doar 12 ani”, a spus mama ei. „Ești prea tânără!”
Deoarece Alberto era mai în vârstă, lui i s-a permis să continue să se întâlnească cu misionarii. Câteva săptămâni mai târziu, el a fost botezat.
Zulma a continuat să o întrebe pe mama ei din nou și din nou dacă putea să învețe de la misionari. În cele din urmă, ea a spus da.
În timp ce misionarii i-au predat Zulmei, ea a avut un sentiment de pace în inima ei. Un misionar nu vorbea foarte bine limba spaniolă, dar acel lucru nu a contat. Ce a contat a fost cum se simțea Zulma. Când a aflat despre Joseph Smith și Cartea lui Mormon, a știut că găsise adevărul pe care îl căutase!
Zulma voia să fie botezată. Dar ce avea să spună mama ei? Zulma a fost atât de fericită când mama ei a fost de acord! În ziua botezului ei, Zulma s-a îmbrăcat cu totul în alb. Știa că Dumnezeu o iubea. Știa că El o cunoștea. Și știa că El a ajutat-o să găsească Biserica Sa restaurată! ●
Iat-o pe Zulma, pe când era fetiță. În dreapta, este o poză a ei, împreună cu soțul ei, vârstnicul Walter F. González, din Cei Șaptezeci.
Ilustrații de Scott Wakefield