Să devenim ceva mai mult în Hristos – Pilda pantei progresului
În ceea ce privește timpul Domnului, nu contează de unde am început, ci contează cel mai mult încotro ne îndreptăm.
Ca tânăr băiat, am avut aspirații mărețe. Într-o zi, după școală, am întrebat: „Mamă, ce ar trebui să fiu când cresc mare: jucător profesionist de baschet sau star rock?”. Din păcate, Clark, „minunea fără dinți”, nu a arătat că ar avea talent atletic sau glorie muzicală. Și, în pofida multor eforturi, mi s-a refuzat, în mod repetat, admiterea în programul academic avansat al școlii mele. În cele din urmă, profesorii mei au sugerat că ar trebui să mă concentrez asupra clasei standard. Cu timpul, am dezvoltat obiceiuri de studiu compensatoare. Cu toate acestea, doar în timpul misiunii mele în Japonia, am simțit că posibilitățile mele intelectuale și spirituale au început să iasă la iveală. Am continuat să lucrez din greu. Dar, pentru prima dată în viața mea, L-am implicat în mod sistematic pe Domnul în dezvoltarea mea și acest lucru a îmbunătățit mult lucrurile.
Dragi frați și surori, în această Biserică, noi credem în potențialul divin al tuturor copiilor lui Dumnezeu și în capacitatea noastră de a deveni ceva mai mult în Hristos. În ceea ce privește timpul Domnului, nu contează de unde am început, ci contează cel mai mult încotro ne îndreptăm.1
Pentru a demonstra acest principiu, voi folosi câteva noțiuni de bază din matematică. Nu vă panicați pentru că auziți cuvântul matematică la conferința generală. Personalul departamentului nostru de matematică de la UBY–Idaho m-a asigurat că și un începător va înțelege ideea principală. Începem cu formula dreptei. Punctul de intersecție, pentru scopurile noastre, este începutul dreptei noastre. Punctul de intersecție poate fi situat mai sus sau mai jos pe grafic. Panta dreptei poate avea o înclinație pozitivă sau negativă.
Noi, toți, avem în viață diferite puncte în care intersectăm axa de coordonate – începem în locuri diferite, cu înzestrări pentru viață diferite. Unii sunt născuți cu puncte de intersecție situate sus, pline de ocazii. Alții se confruntă cu circumstanțe de început care sunt pline de încercări și par nedrepte.2 Apoi, noi progresăm de-a lungul unei pante a progresului personal. Viitorul nostru va fi determinat într-o măsură mai mică de punctul nostru de pornire și mult mai mult de panta noastră. Isus Hristos vede potențialul nostru divin, indiferent de punctul în care începem. El a văzut acest început în cerșetor, în păcătos și în infirm. L-a văzut în pescar, în vameș și chiar în zelot. Nu contează de unde începem, Hristos ia în considerare ce facem cu ceea ce ne este dat.3 În timp ce lumea se concentrează asupra punctului nostru de intersecție, Dumnezeu Se concentrează asupra pantei noastre. Prin calculele Sale, Domnul va face tot ce poate pentru a ne ajuta să ne orientăm pantele către cer.
Acest principiu ar trebui să le aducă alinare celor care se străduiesc și motive de meditație celor care par să aibă toate avantajele. Permiteți-mi să încep prin a mă adresa persoanelor cu circumstanțe de început dificile, care pot include sărăcie, acces limitat la educație și situații grele de familie. Alții se pot confrunta cu încercări fizice, constrângeri de sănătate mintală sau predispoziții genetice puternice.4 Dacă vă luptați cu puncte de plecare dificile, vă rog să țineți seama de faptul că Salvatorul cunoaște strădaniile noastre. El „[a luat] asupra Lui infirmitățile [noastre], ca inima Lui să fie inundată de milă… ca El să știe… cum [să ne] ajute… după infirmitățile [noastre]”5.
Permiteți-mi să împărtășesc două aspecte de încurajare pentru cei care se confruntă cu circumstanțe de început dificile. În primul rând, concentrați-vă asupra locului spre care vă îndreptați și nu asupra locului din care ați început. Ar fi greșit să vă ignorați circumstanțele – ele sunt reale și trebuie avute în vedere. Dar, dacă vă concentrați în mod excesiv asupra unui punct de plecare dificil, aceasta poate să vă definească, chiar să vă limiteze capacitatea de a alege.6
Cu ani în urmă, am slujit în cadrul unui grup de tineri din oraș, în Boston, Massachusetts, pentru care, în mare parte, Evanghelia și așteptările Bisericii erau lucruri noi. A fost ispititor să amestec empatia și îngrijorarea mea pentru situația lor cu dorința de a coborî standardele lui Dumnezeu.7 În cele din urmă, mi-am dat seama că cel mai puternic mod de a-mi arăta dragostea era să nu-mi cobor niciodată așteptările. Făcând tot ce știam să fac, ne-am concentrat împreună asupra potențialului lor și fiecare dintre ei a început să-și ridice panta progresului. Progresul lor în Evanghelie a fost treptat, dar ferm. Până în prezent, ei au slujit în misiuni, au absolvit facultatea, au fost căsătoriți în templu și trăiesc vieți remarcabile pe plan personal și profesional.
În al doilea rând, implicați-L pe Domnul în procesul de a vă înălța panta progresului. În timp ce slujeam în calitate de președinte al BYU–Pathway Worldwide, îmi aduc aminte că stăteam într-o mare adunare de devoțiune în Lima, Peru, la care vârstnicul Carlos A. Godoy era vorbitorul. În timp ce privea congregația, dânsul a părut copleșit văzând atâția studenți credincioși, care făceau parte din prima generație care studia la universitate. Poate, în timp ce se gândea la propria cale prin astfel de circumstanțe dificile, vârstnicul Godoy a afirmat cu emoție: Domnul vă „va ajuta mai mult decât puteți să vă ajutați voi înșivă. [Așa că,] implicați-L pe Domnul în acest proces”8. Profetul Nefi ne-a învățat: „După ce am făcut tot posibilul, numai prin har suntem salvați”9. Trebuie să facem tot ce putem10, aceasta incluzând faptul de a ne pocăi, dar numai prin harul Domnului ne putem împlini potențialul divin.11
În ultimul rând, permiteți-mi să împărtășesc două sfaturi pentru cei cu puncte de început avantajoase. Primul, putem să arătăm puțină umilință pentru circumstanțe pe care este posibil să nu le fi creat noi înșine? După cum fostul președinte al UBY, Rex E. Lee, le-a spus studenților săi: „Cu toții am băut din fântâni pe care nu le-am săpat și ne-am încălzit la focuri pe care nu le-am aprins”12. Dânsul i-a invitat, apoi, pe studenții săi să dea înapoi și să umple din nou fântânile de educație pe care le construiseră pionierii de dinainte. Eșecul de a reînsămânța câmpurile plantate de alții poate fi echivalent cu a înapoia un talant fără a-l înmulți.
Al doilea, faptul de a ne concentra asupra unui punct de începere favorabil, ne poate, deseori, prinde în capcana de a crede că progresăm când, de fapt, panta noastră interioară poate chiar stagna. Profesorul de la Harvard Clayton M. Christensen a predat că, cei mai de succes oameni sunt cei mai umili, deoarece au destulă încredere să fie corectați de oricine și să învețe de la oricine.13 Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a sfătuit să „[găsim] de bunăvoie modalități de a accepta și chiar de a căuta corectarea”14. Chiar și când lucrurile par să meargă bine, trebuie să căutăm ocazii de a ne îmbunătăți cerând prin rugăciune.
Indiferent dacă începem în circumstanțe favorabile sau dificile, ne vom împlini potențialul suprem doar când Îl facem pe Dumnezeu partenerul nostru. Am avut recent o conversație cu un educator cunoscut la nivel național, care se interesa de succesul BYU–Pathway. El era inteligent și interesul lui era sincer, dar dorea, cu siguranță, un răspuns practic. I-am spus despre programele noastre privind reținerea și eforturile noastre de îndrumare. Am încheiat spunând: „Acestea sunt, toate, practici bune, dar adevăratul motiv pentru care progresează studenții noștri este că noi îi învățăm care este potențialul lor divin. Imaginați-vă că, întreaga viață, vi s-ar fi spus că nu puteți niciodată să aveți succes. Apoi, gândiți-vă, cum ar fi să fiți învățat că sunteți, cu adevărat, un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, cu posibilități divine”. El a făcut o pauză, apoi a răspuns simplu: „Acesta este un lucru plin de putere”.
Dragi frați și surori, unul dintre miracolele acestei Biserici, Biserica Domnului, este că fiecare dintre noi poate deveni ceva mai mult în Hristos. Nu știu de nicio altă organizație care le oferă membrilor ei mai multe ocazii de a sluji, de a da înapoi, de a se pocăi și de a deveni oameni mai buni. Fie că începem în circumstanțe spirituale favorabile sau dificile, haideți să ne păstrăm privirea și panta progresului îndreptate spre cer. Făcând aceasta, Hristos ne va înălța către un loc mai înalt. În numele lui Isus Hristos, amin.