Să înfruntăm uraganele noastre spirituale având credință în Hristos
Noi înfruntăm uraganele noastre spirituale cel mai bine având credință în Hristos și ținând poruncile Sale.
În ultimii șase ani, iubita mea, Ann, și cu mine am locuit în Texas, în apropiere de Coasta Golfului, unde câteva dintre cele mai mari uragane au lovit Statele Unite, provocând distrugeri enorme și chiar pierderi de vieți omenești. Din păcate, ultimele luni nu au dus lipsă de astfel de evenimente devastatoare. Dragostea noastră și rugăciunile noastre se îndreaptă către toți cei care au fost afectați în orice fel. În anul 2017, am avut de-a face personal cu uraganul Harvey, care a adus ploi record de până la 150 de centimetri.
Legile naturale guvernează formarea uraganelor. Temperatura oceanului trebuie să fie de cel puțin 27 de grade Celsius, de la suprafața oceanului până la adâncimea de 50 de metri. Când vântul intră în contact cu apa caldă a oceanului, acest lucru face ca apa să se evapore și să se ridice în atmosferă, unde se lichefiază. Apoi, se formează nori și vântul produce un vârtej deasupra suprafeței oceanului.
Uraganele au o dimensiune foarte mare, ajungând la o înălțime mai mare de 15.000 metri în atmosferă și o lățime de cel puțin 200 de kilometri. În mod interesant, când uraganele ating pământul, acestea încep să scadă în intensitate, deoarece nu se mai află deasupra apelor calde care sunt necesare pentru a le alimenta tăria.1
Poate nu veți înfrunta niciodată un uragan devastator. Totuși, fiecare dintre noi a înfruntat și va înfrunta uragane spirituale care ne amenință pacea și ne pun la încercare credința. În lumea de astăzi, acestea par să fie tot mai dese și mai intense. Din fericire, Domnul ne-a oferit un mod sigur de a le învinge având bucurie. Trăind potrivit Evangheliei lui Isus Hristos, noi suntem asigurați că, atunci când „nori grei spre noi se îndreaptă, speranța în Domnul ne e și știm că veghează viața noastră”2.
Președintele Russell M. Nelson a explicat:
„Sfinții pot fi fericiți în orice împrejurare. Putem simți bucurie chiar și atunci când avem o zi grea, o săptămână grea sau chiar un an greu…
Bucuria pe care o simțim nu are nimic de-a face cu împrejurările din viața noastră, ci are de-a face în totalitate cu țelul principal al vieții noastre.
Când țelul principal al vieții noastre este să-L urmăm pe Isus Hristos și Evanghelia Sa, putem simți bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viață”3.
Tot așa cum legile naturale guvernează uraganele, legile divine guvernează modul în care simțim bucurie în timpul uraganelor noastre spirituale. Bucuria sau suferința pe care le simțim când înfruntăm curajoși furtunile vieții sunt legate de legile pe care le-a stabilit Dumnezeu. Președintele Nelson ne-a împărtășit: „Se numesc porunci, dar sunt la fel de adevărate ca legea portanței, legea gravitației și legea care guvernează bătaia inimii”.
Președintele Nelson a continuat: „Este o formulă relativ simplă: Dacă vreți să fiți fericiți, țineți poruncile”4.
Îndoiala este un dușman al credinței și bucuriei. Tot așa cum apa caldă a oceanului este un loc propice pentru formarea uraganelor, îndoiala este propice pentru formarea uraganelor spirituale. Așa cum credința este o alegere, tot așa este și îndoiala. Când alegem să ne îndoim, alegem să se acționeze asupra noastră, cedând putere dușmanului, lăsându-ne slabi și vulnerabili.5
Satana caută să ne conducă într-un loc propice îndoielii. El caută să ne împietrească inima ca să nu credem.6 Locul propice al îndoielii poate părea îmbietor deoarece apele lui aparent pașnice, calde nu necesită ca noi să trăim „prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”7. În astfel de ape, Satana ne ispitește să fim mai relaxați în ceea ce privește vigilența noastră spirituală. Această lipsă de atenție poate duce la o lipsă a convingerii spirituale și noi vom fi „nici rece, nici în clocot”8. Dacă nu suntem ancorați la Hristos, îndoiala și atracția acesteia ne vor conduce către apatie, acolo unde nu vom găsi nici miracole, nici fericire trainică și nici „odihnă pentru sufletele [noastre]”9.
Așa cum uraganele își pierd tăria pe pământ, îndoiala este înlocuită de credință pe măsură ce ne clădim temelia pe Hristos. Astfel, suntem capabili să vedem uraganele spirituale dintr-o perspectivă corespunzătoare și capacitatea noastră de a le birui crește. Apoi, „atunci când diavolul își va trimite vânturile lui puternice, da, săgețile lui în vârtejuri… aceasta să nu aibă nicio putere… să [ne] târască către adâncul nefericirii și al suferinței fără de sfârșit, datorită stâncii pe care [noi suntem] zidiți, care este o temelie sigură”10.
Președintele Nelson ne-a învățat:
„Credința în Isus Hristos este temelia tuturor crezurilor și metodelor de accesare a puterii divine…
Domnul nu cere să avem o credință perfectă pentru ca noi să avem acces la puterea Sa perfectă. Dar El ne cere să credem”11.
De la Conferința Generală din aprilie, familia mea și cu mine am căutat să ne întărim credința în Isus Hristos și ispășirea Sa pentru a ne ajuta să „[transformăm] încercările într-o creștere și ocazii fără de egal”12.
Nepoata noastră, Ruby, a fost binecuvântată să aibă o voință puternică și aceasta îi permite să-și asume responsabilitatea. Când s-a născut, esofagul ei nu era atașat de stomac. Chiar și când era bebeluș, Ruby, cu ajutorul părinților ei, a făcut față acestei încercări cu o hotărâre neobișnuită. Ruby are acum cinci ani. Deși este încă foarte mică, ea este un exemplu puternic de persoană care nu permite circumstanțelor ei să-i hotărască fericirea. Ea este mereu fericită.
Anul trecut, în luna mai, Ruby a înfruntat cu credință un alt uragan din viața ei. Ea s-a născut cu o mână care nu s-a dezvoltat complet și care necesita intervenții chirurgicale de reconstrucție. Înainte de această operație complexă, am vizitat-o și i-am dat un desen frumos înfățișând mâna unui copil ținându-L de mână, cu căldură, pe Salvator. Când am întrebat-o dacă are emoții, ea a răspuns fără ezitare: „Nu, sunt fericită!”.
Apoi, am întrebat-o: „Ruby, cum așa?”.
Ruby a subliniat cu încredere: „Deoarece știu că Isus mă va ține de mână”.
Recuperarea lui Ruby a fost miraculoasă și ea continuă să fie fericită. Cât de mult se deosebește puritatea credinței unui copil de nesăbuința îndoielii care ne poate ispiti deseori pe măsură ce îmbătrânim!13 Dar noi, toți, putem deveni precum copilașii și putem alege să alungăm necredința noastră. Este o alegere simplă.
Un tată iubitor L-a implorat cu sârguință pe Salvator, spunând: „Dacă poți face ceva… ajută-ne”14.
Apoi, Isus i-a spus:
„Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!
Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: «Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!»”15.
Acest tată umil a ales cu înțelepciune să aibă încredere în credința sa în Hristos și nu în îndoiala sa. Președintele Nelson a împărtășit: „Numai necredința dumneavoastră Îl va împiedica pe Dumnezeu să vă binecuvânteze cu miracole pentru a muta munții din viața dumneavoastră”16.
Cât de milostiv este Dumnezeul nostru, deoarece noi trebuie doar să credem, nu să știm cu exactitate.
Alma ne învață:
„Binecuvântat este acela care crede în cuvântul lui Dumnezeu”17.
„[Căci] Dumnezeu este milos cu toți aceia care cred în numele Lui; de aceea, El dorește în primul rând ca voi să credeți.”18
Da, în primul rând, Dumnezeu dorește ca noi să credem în El.
Noi înfruntăm uraganele noastre spirituale cel mai bine având credință în Hristos și ținând poruncile Sale. Credința și supunerea noastră ne aduc putere în plus față de puterea noastră pentru a birui „[orice] ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viață”19. Da, Dumnezeu „[ne] va binecuvânta imediat” pentru că credem și ne supunem20. De fapt, în timp, starea noastră se schimbă în una fericită și „noi suntem făcuți vii prin Hristos” pe măsură ce ne exercităm credința în El și ținem poruncile Sale.21
Frați și surori, fie ca noi să alegem astăzi să „[nu ne îndoim], ci [să fim] credincioși”22. „Calea cea dreaptă este să credeți în Hristos.”23 Noi suntem „[întipăriți]… pe palmele mâinilor [Sale]”24. El este Salvatorul și Mântuitorul nostru Care stă la ușa noastră și bate.25 În numele lui Isus Hristos, amin.