Credința de a cere și, apoi, de a acționa
Credința în Isus Hristos este cheia pentru primirea de revelații despre adevăr.
Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori, sunt recunoscător pentru ocazia de a vă vorbi în cadrul acestei sesiuni de sâmbătă seară a conferinței generale. În mesajul său din această dimineață, în deschiderea conferinței, președintele Russell M. Nelson a spus că „revelația pură pentru întrebările din inima dumneavoastră va face ca această conferință să fie plină de satisfacții și de neuitat. Dacă încă nu ați căutat slujirea Duhului Sfânt pentru a vă ajuta să auziți ce ar dori Domnul să auziți pe parcursul acestor două zile, vă invit să faceți acest lucru acum”1. Am căutat această binecuvântare când m-am pregătit să primesc revelație pentru această întâlnire cu dumneavoastră. Rugăciunea mea sinceră este ca dumneavoastră să puteți primi revelație de la Dumnezeu.
Modul de a primi revelație de la Dumnezeu nu s-a schimbat din zilele lui Adam și ale Evei. A fost același pentru toți slujitorii chemați ai Domnului, de la început până în zilele noastre. Este același pentru dumneavoastră și pentru mine. Are loc mereu prin exercitarea credinței.2
Adolescentul Joseph Smith a avut suficientă credință să-I adreseze o întrebare lui Dumnezeu, crezând că Dumnezeu avea să răspundă nevoii sale sincere. Răspunsul care a fost primit a schimbat lumea. El a dorit să știe cărei biserici să se alăture pentru a fi curățat de păcat. Răspunsul pe care l-a primit l-a încurajat să continue să adreseze întrebări din ce în ce mai bune și să acționeze pe baza fluxului continuu de revelație care tocmai începuse.3
Experiența pe care o veți trăi în cadrul acestei conferințe ar putea fi asemănătoare. Aveți întrebări pentru care căutați răspunsuri. Aveți cel puțin suficientă credință pentru a spera că veți primi răspunsuri de la Domnul prin slujitorii Săi.4 Nu veți avea ocazia să cereți, cu glas tare, răspunsuri din partea vorbitorilor, dar Îl puteți întreba pe Tatăl dumneavoastră iubitor în rugăciune.
Știu, din experiență, că răspunsurile vor veni pentru a se potrivi nevoilor dumneavoastră și pregătirii dumneavoastră spirituale. Dacă aveți nevoie de un răspuns care este important pentru bunăstarea dumneavoastră eternă sau a altora, răspunsul este foarte probabil să vină. Dar, chiar și atunci, este posibil să primiți – la fel ca Joseph Smith – răspunsul să aveți răbdare.5
Dacă credința dumneavoastră în Isus Hristos a dus la o inimă înmuiată prin efectele ispășirii Sale, veți fi mai capabili să auziți șoaptele Spiritului ca răspuns la rugăciunile dumneavoastră. Experiența mea personală este că glasul slab, liniștit – care este real – este clar și-l pot discerne în mintea mea când simt o liniște lăuntrică și dorința de a mă supune voii Domnului. Acest sentiment de umilință poate fi cel mai bine descris astfel: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta”6.
Acest proces al revelației este motivul pentru care veți auzi vorbitorii propovăduind în cadrul acestei conferințe ceea ce se numește doctrina lui Hristos.7 Revelația vine la noi direct proporțional cu măsura în care am căutat să primim doctrina lui Hristos în inima noastră și s-o implementăm în viața noastră.
Vă aduceți aminte, din Cartea lui Mormon, că Nefi ne-a învățat că credința în Isus Hristos este cheia către primirea revelațiilor despre adevăr și cheia către faptul de a avea încrederea că urmăm îndrumările Salvatorului. Nefi a scris următoarele cuvinte cu secole înainte de nașterea lui Isus Hristos în viața muritoare:
„Îngerii vorbesc prin puterea Duhului Sfânt; prin urmare, ei vorbesc cuvintele lui Hristos. Prin urmare, vă zic vouă, ospătați-vă din cuvintele lui Hristos; căci iată, cuvintele lui Hristos vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceți.
Prin urmare acum, după ce am spus aceste cuvinte, dacă nu le puteți înțelege, este pentru că nu întrebați și nici nu bateți la ușă; prin urmare, nu sunteți aduși la lumină, ci trebuie să pieriți în întuneric.
Căci iată, iarăși vă spun că, dacă veți intra pe această cale și veți primi Duhul Sfânt, El vă va arăta toate lucrurile pe care trebuie să le faceți.
Iată, aceasta este doctrina lui Hristos și nu va mai fi nicio altă doctrină dată până când El Însuși nu vi Se va arăta vouă în carne. Și atunci când El Însuși vi Se va arăta vouă în carne, voi va trebui să faceți lucrurile pe care El vi le va spune”8.
Domnul ne va spune, dumneavoastră și mie, lucruri prin slujitorii Săi, astăzi și în zilele care vor urma. El ne va spune ce lucruri trebuie să facem.9 Salvatorul nu ne va da porunci, dumneavoastră și mie, țipând. Ci, așa cum El l-a învățat pe Ilie:
„Domnul i-a zis: «Ieși, și stai pe munte înaintea Domnului!». Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.
Și după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subțire”10.
Auzirea acelui glas va rezulta din credința noastră în El. Având suficientă credință, vom cere îndrumare având intenția de a ne duce și de a face orice ne cere.11 Ne vom fi dezvoltat credința de a ști că orice ne va cere El îi va binecuvânta pe alții și că noi putem fi purificați în cadrul acestui proces datorită dragostei Sale față de noi.
Când credința noastră în Isus Hristos ne va fi făcut să-I cerem Tatălui răspunsuri, acea credință ne va fi adus, de asemenea, influența Salvatorului care ne înmoaie inima în suficientă măsură încât să auzim îndrumarea Sa și să fim hotărâți și entuziasmați să ne supunem. Atunci, vom cânta versurile imnului cu bucurie, chiar și când lucrarea este grea: „Ce fericire să-Ți slujim”12.
Cu cât mai mult avem doctrina lui Hristos în viața și inima noastră, cu atât mai mult simțim o dragoste și o compasiune mai mari față de cei care nu au avut niciodată binecuvântările credinței în Isus Hristos sau care întâmpină dificultăți în a o păstra. Este greu să ții poruncile Domnului fără credință și încredere în El. Când unii își pierd credința în Salvator, ei pot chiar să lupte împotriva sfaturilor Sale, numind binele rău și răul bine.13 Pentru a evita această eroare tragică, este vital ca orice revelație personală pe care o primim să fie la unison cu învățăturile Domnului și ale profeților Săi.
Frați și surori, este nevoie de credință pentru a ne supune poruncilor Domnului. Este nevoie de credință în Isus Hristos pentru a sluji altora pentru El. Este nevoie de credință pentru a ne duce să propovăduim Evanghelia Sa și a o oferi oamenilor care, poate, nu aud glasul Spiritului sau chiar neagă realitatea mesajului. Dar, pe măsură ce ne exercităm credința în Hristos – și-l urmăm pe profetul Său în viață – credința va crește în întreaga lume. Datorită mijloacelor tehnice, poate că mai mulți dintre copiii lui Dumnezeu vor auzi și vor recunoaște cuvântul lui Dumnezeu în acest sfârșit de săptămână decât de-a lungul oricăror altor două zile din istorie.
Cu o credință mai mare că aceasta este Biserica și împărăția Domnului pe pământ, mai mulți membri plătesc zeciuială și fac donații pentru a-i ajuta pe cei aflați la nevoie, chiar dacă acești membri se confruntă și ei cu propriile încercări. Având credința că sunt chemați de Isus Hristos, misionarii din întreaga lume au găsit moduri de a se ridica deasupra provocărilor create de pandemie făcând acest lucru cu mult curaj și bucurie. Și, prin efortul lor suplimentar, credința lor a devenit mai puternică.
Opoziția și încercările sunt de mult timp o sămânță pentru creșterea credinței. Acest lucru a fost mereu adevărat, mai ales de la începutul restaurării și întemeierii Bisericii Domnului.14
Ceea ce a spus președintele George Q. Cannon în urmă cu mult timp este adevărat și astăzi și va fi până când Salvatorul va veni personal să conducă Biserica Sa și poporul Său: „Supunerea față de Evanghelie aduce [oamenii] într-o relație cu Domnul foarte apropiată și personală. Ea stabilește o legătură strânsă între oamenii de pe pământ și Mărețul nostru Creator din ceruri. Aduce în mintea omenească un sentiment de încredere perfectă în Cel Atotputernic și în dorința Sa de a asculta și de a răspunde rugilor celor care se încred în El. În vremuri de încercare și de greutăți, această încredere este neprețuită. Necazuri se pot abate asupra unei persoane sau asupra oamenilor, dezastre pot amenința și fiecare speranță omenească ar putea părea că se spulberă, totuși, acolo unde [oamenii] se folosesc de privilegiile aduse de supunerea față de Evanghelie, ei au un adăpost sigur; picioarele lor sunt pe o stâncă ce nu poate fi clintită”15.
Mărturia mea este că stânca pe care stăm este mărturia noastră că Isus este Hristosul, că aceasta este Biserica Sa pe care El o conduce personal și că președintele Russell M. Nelson este profetul Său în viață astăzi.
Președintele Nelson caută și primește îndrumare de la Domnul. Dânsul este, pentru mine, un exemplu de a căuta acea îndrumare cu hotărârea de a o urma. Aceeași hotărâre de a fi supus îndrumării Domnului este în inima tuturor celor care au vorbit sau care vor vorbi, vor spune rugăciuni sau vor cânta în cadrul acestei conferințe generale a Bisericii Sale.
Mă rog ca cei din întreaga lume care vizionează sau ascultă această conferință să simtă dragostea Domnului față de ei. Tatăl Ceresc mi-a răspuns la rugăciunea ca eu să simt măcar o mică parte a dragostei Salvatorului față de dumneavoastră și a dragostei Sale față de Tatăl Său Ceresc, care este Tatăl nostru Ceresc.
Depun mărturie că Isus Hristos trăiește. El este Salvatorul nostru și Mântuitorul nostru. Aceasta este Biserica Sa. El este la conducerea ei. El, alături de Tatăl Său Ceresc, i-au apărut în persoană lui Joseph Smith într-o dumbravă din New York. Evanghelia lui Isus Hristos și preoția Sa au fost restaurate prin mesageri cerești.16 Prin puterea Duhului Sfânt, eu știu că acestea sunt adevărate.
Mă rog ca dumneavoastră să puteți avea aceeași mărturie. Mă rog ca dumneavoastră să-I cereți Tatălui Ceresc credința în Isus Hristos de care aveți nevoie pentru a face și a ține legămintele care-I vor permite Duhului Sfânt să fie însoțitorul dumneavoastră constant. Vă las dragostea mea și mărturia mea sigură, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.