Dragostea lui Dumnezeu – cea mai plăcută sufletului
Dragostea lui Dumnezeu nu se găsește în circumstanțele vieții noastre, ci în prezența Sa în viața noastră.
Dragi frați și surori, știți că Dumnezeu, Tatăl nostru Ceresc, vă iubește într-un mod complet? Ați simțit dragostea Sa adânc în sufletul dumneavoastră?
Când știți și înțelegeți că sunteți iubiți într-un mod complet, în calitate de copil al lui Dumnezeu, se schimbă totul. Se schimbă ce simțiți în legătură cu dumneavoastră când greșiți. Se schimbă ce simțiți când se întâmplă lucruri dificile. Se schimbă modul în care vedeți poruncile lui Dumnezeu. Se schimbă modul în care îi vedeți pe alții și capacitatea dumneavoastră de a aduce o schimbare.
Vârstnicul Jeffrey R. Holland ne-a învățat: „Cea dintâi mare poruncă din toată eternitatea este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima, puterea, mintea și tăria noastră – aceasta este cea dintâi mare poruncă. Dar primul adevăr măreț din toată eternitatea este că Dumnezeu ne iubește cu toată inima, puterea, mintea și tăria Sa”1.
Cum poate fiecare dintre noi să cunoască adânc în sufletul său acel mare adevăr al eternității?
Profetului Nefi i s-a arătat într-o viziune cea mai puternică dovadă a dragostei lui Dumnezeu. Când a văzut pomul vieții, Nefi a cerut să cunoască interpretarea acestuia. Drept răspuns, un înger i-a arătat lui Nefi un oraș, o mamă și un prunc. Când Nefi s-a uitat la orașul Nazaret și la Maria, mama neprihănită, ținându-L pe pruncul Isus în brațe, îngerul a declarat: „Iată-L pe Mielul Dumnezeului, da, chiar Fiul Tatălui Veșnic!”2.
În acel moment sacru, Nefi a înțeles că, prin nașterea Salvatorului, Dumnezeu Își arăta dragostea Sa pură și completă. Dragostea lui Dumnezeu, a depus mărturie Nefi, „se răsfrânge în inimile copiilor oamenilor”3.
Ne putem imagina dragostea lui Dumnezeu ca fiind lumină care emană de la pomul vieții, răsfrângându-se peste tot pământul, în inimile copiilor oamenilor. Lumina și dragostea lui Dumnezeu pătrund toate creațiile Sale.4
Uneori, credem în mod greșit că putem simți dragostea lui Dumnezeu numai după ce am urmat bara de fier și am luat din fruct. Totuși, dragostea lui Dumnezeu nu este primită doar de cei care vin la pom, ci este tocmai puterea care ne motivează să căutăm acel pom.
„De aceea, ea este de dorit mai presus de toate lucrurile”, ne-a învățat Nefi, iar îngerul a exclamat: „Da, și cea mai plăcută sufletului”.5
În urmă cu douăzeci de ani, un membru drag al familiei s-a îndepărtat de Biserică. El avea multe întrebări fără răspuns. Soția sa, fiind convertită, a rămas fidelă credinței ei. Ei au muncit din greu pentru a-și păstra căsnicia în pofida diferențelor care au apărut.
Anul trecut, el a scris trei întrebări despre Biserică cu al căror răspuns îi era greu să se împace și le-a trimis la două cupluri care îi erau prieteni de mai mulți ani. El i-a invitat să cugete la aceste întrebări și să vină la cină să-și împărtășească gândurile.
După această vizită a prietenilor, s-a dus în camera lui și a început să lucreze la un proiect. Conversația din acea seară și dragostea arătată de prietenii săi i-au venit în minte. Mai târziu, el a scris că s-a simțit forțat să se oprească din muncă. El a spus: „O lumină strălucitoare mi-a umplut sufletul… Îmi era cunoscut acest sentiment profund de iluminare, dar, în acest caz, a continuat să devină mai puternic decât oricând și a durat câteva minute. Am stat liniștit având acest sentiment, pe care am ajuns să-l înțeleg ca fiind o manifestare a dragostei lui Dumnezeu pentru mine… Am simțit un îndemn spiritual care mi-a spus că mă pot întoarce la Biserică și pot exprima această dragoste a lui Dumnezeu în ceea ce fac acolo”.
Apoi, el și-a adresat întrebările sale. Sentimentul pe care l-a primit a fost acela că Dumnezeu i-a onorat întrebările și că faptul de a nu avea răspunsuri clare nu trebuia să-l oprească să înainteze.6 El trebuia să împărtășească tuturor dragostea lui Dumnezeu în timp ce continua să mediteze. În timp ce a acționat potrivit acelui îndemn, a simțit o legătură cu Joseph Smith, care a remarcat după Prima sa Viziune: „Sufletul meu era plin de dragoste și, timp de multe zile, m-am putut bucura cu nespus de multă bucurie”7.
Merită menționat că, la câteva luni mai târziu, acest membru al familiei a primit aceeași chemare pe care o deținuse cu 20 de ani înainte. Prima oară când avusese chemarea, el și-a îndeplinit responsabilitățile ca un membru devotat al Bisericii. Acum, pentru el, întrebarea nu a devenit: „Cum pot îndeplini această chemare?”, ci „Cum pot eu să arăt dragostea lui Dumnezeu prin slujirea mea?”. Cu această nouă abordare, el a simțit bucurie, însemnătate și motivație în toate aspectele chemării sale.
Dragi surori și frați, cum putem primi puterea care ne transformă a dragostei lui Dumnezeu? Profetul Moroni ne invită să ne „[rugăm] la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca [noi] să [fim] plini de dragostea Lui pe care El a dăruit-o tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos”8. Mormon nu ne invită doar să ne rugăm să fim plini de dragostea Sa pentru alții, ci și să ne rugăm să știm despre dragostea pură a lui Dumnezeu pentru noi înșine.9
Pe măsură ce primim dragostea Sa, găsim mai multă bucurie în a ne strădui să iubim și să slujim cum a făcut El, devenind persoane „care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos”10.
Dragostea lui Dumnezeu nu se găsește în circumstanțele vieții noastre, ci în prezența Sa în viața noastră. Cunoaștem dragostea Sa când primim tărie peste puterea noastră și când Spiritul Său ne aduce pace, alinare și îndrumare. Uneori, poate fi dificil să simțim dragostea Sa. Ne putem ruga ca ochii noștri să fie deschiși să vedem mâna Sa în viața noastră și să vedem dragostea Sa în frumusețea creațiilor Sale.
Pe măsură ce cugetăm la viața Salvatorului și la sacrificiul Său infinit, începem să înțelegem dragostea Sa pentru noi. Cântăm, cu pioșenie, cuvintele Elizei R. Snow: „El sângele prețios Și-a dat, El Și-a oferit viața”11. Umilința lui Isus în suferința Sa pentru noi se revarsă asupra sufletelor noastre, deschizându-ne inima pentru a căuta iertare din mâna Sa și umplându-ne cu dorința de a trăi așa cum a trăit El.12
Președintele Russell M. Nelson a scris: „Cu cât devenim mai dedicați faptului de a ne modela viața după a Sa, cu atât devine dragostea noastră mai pură și mai divină”13.
Fiul nostru a relatat: „Când aveam 11 ani, prietenii mei și cu mine am hotărât să ne ascundem de învățătorul nostru și să chiulim de la prima jumătate a clasei noastre de la Societatea Primară. Când am ajuns în cele din urmă, spre surprinderea noastră, învățătorul ne-a întâmpinat cu căldură. Apoi, dânsul a rostit o rugăciune din toată inima în cadrul căreia și-a exprimat recunoștința sinceră față de Domnul pentru că noi hotărâsem să venim de bunăvoie la lecție în acea zi. Nu-mi amintesc despre ce era lecția și nici numele învățătorului nostru, dar, acum, după aproximativ 30 de ani, încă sunt impresionat de dragostea pură pe care mi-a arătat-o în acea zi”.
În urmă cu cinci ani, am observat un exemplu de dragoste divină în timp ce participam la Societatea Primară în Rusia. Am văzut o soră credincioasă îngenunchind în fața a doi copii și depunându-le mărturie că, chiar dacă ei ar fi fost singurii care trăiau pe pământ, Isus ar fi suferit și ar fi murit doar pentru ei.
Depun mărturie că Domnul și Salvatorul nostru a murit, într-adevăr, pentru fiecare dintre noi în parte. A fost o expresie a dragostei Sale infinite pentru noi și pentru Tatăl Său.
„Trăiește-al meu Mântuitor Ce gând dulce mângâietor… Trăiește ca dragoste [să ne] dea.”14
Fie ca noi să ne deschidem inima să primim dragostea pură pe care Dumnezeu o are pentru noi și, apoi, să revărsăm dragostea Sa în tot ce facem și ce suntem. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.