Pace personală în perioade de încercare
Nu a fost niciodată mai important să căutăm pacea personală.
Am fost desemnat recent să dedic o parte din istoricul Nauvoo. Ca parte a desemnării, am putut vizita închisoarea Liberty din Missouri. În timp ce vedeam închisoarea, mă gândeam la evenimentele care o fac să fie o parte atât de importantă a istoriei Bisericii. Viețile sfinților erau amenințate ca urmare a ordinului de exterminare emis de guvernatorul statului Missouri. Pe lângă aceasta, profetul Joseph și câțiva asociați aleși fuseseră închiși, pe nedrept, în închisoarea Liberty. Unul dintre motivele opoziției violente față de membrii noștri a fost că majoritatea acestora se opuneau sclaviei.1 Această persecutare intensă a lui Joseph Smith și a celor care îl urmau constituie un exemplu dus la extrem de exercitare nedreaptă a libertății de a alege cu impact asupra oamenilor neprihăniți. Timpul petrecut de Joseph în închisoarea Liberty demonstrează că adversitatea nu este o dovadă că Domnul este nemulțumit sau că Își retrage binecuvântările.
Am fost profund impresionat când am citit ce a declarat profetul Joseph Smith când a fost închis în închisoarea Liberty: „O, Dumnezeule, unde ești Tu? Și unde este cortul care acoperă locul Tău ascuns?”2. Joseph a întrebat cât timp oamenii Domnului „vor suferi… aceste nedreptăți și asupriri nelegale”3.
Stând în închisoarea Liberty, am fost profund înduioșat citind răspunsul Domnului: „Fiul Meu, pacea să fie în sufletul tău; adversitățile și suferințele tale vor fi numai pentru un scurt timp; și, după aceea, dacă înduri bine, Dumnezeu te va exalta în cer”4. Este limpede că opoziția ne poate desăvârși pentru un destin celestial etern.5
Prețioasele cuvinte ale Salvatorului „Fiul Meu, pacea să fie în sufletul tău”6 rezonează cu mine în mod personal și au o mare semnificație pentru zilele noastre. Ele îmi amintesc învățăturile Sale către ucenicii Săi din timpul slujirii Sale în viața muritoare.
Înainte de suferința lui Hristos în Grădina Ghetsimani și pe cruce, El a poruncit apostolilor Săi: „Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu”7 și, ulterior, i-a alinat cu aceste cuvinte: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”8.
Unul dintre cele mai prețuite titluri ale Domnului și Salvatorului, Isus Hristos, este „Domn al păcii”9. În cele din urmă, împărăția Sa va fi stabilită și în ea va fi pace și dragoste.10 Așteptăm cu nerăbdare domnia din mileniu a lui Mesia.
În pofida acestei viziuni a domniei mileniale, noi știm că pacea și armonia nu predomină în lume în zilele noastre.11 În timpul vieții mele, nu am văzut niciodată o lipsă mai mare de politețe. Suntem bombardați cu furie, limbaj arțăgos și fapte provocatoare, devastatoare care distrug pacea și liniștea.
Pacea în lume nu este promisă sau asigurată până la a Doua Venire a lui Isus Hristos. Salvatorul i-a instruit pe apostolii Săi că misiunea Sa pe pământ nu va realiza pacea universală. El ne-a învățat: „Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ”12. Pacea universală nu a fost o parte a slujirii inițiale din viața muritoare a Salvatorului. Pacea universală nu există astăzi.
Totuși, pacea personală poate fi realizată în pofida furiei, certei și divizării care degradează și corup lumea noastră astăzi. Nu a fost niciodată mai important să căutăm pacea personală. Un frumos și îndrăgit imn nou, scris pentru tinerii de azi de fratele Nik Day, intitulat „Pace în Hristos”, ne învață că, atunci când în lume nu este pace, este pace în Hristos.13 Am fost binecuvântați să avem acest imn chiar înainte de declanșarea pandemiei mondiale de COVID-19.
Acest imn reflectă într-un mod minunat aspirația la pace și subliniază, în mod corespunzător, că pacea este ancorată în viața și misiunea lui Isus Hristos. Președintele Joseph F. Smith a declarat: „Acel spirit al păcii și al dragostei nu va putea veni deloc în lume… până când omenirea nu va primi adevărul și mesajul lui Dumnezeu… și nu va recunoaște puterea și autoritatea Sa, care sunt divine”14.
Deși nu ne vom retrage niciodată din eforturile de a realiza pacea universală, am fost asigurați că putem avea pace personală, așa cum ne învață Hristos. Acest principiu este declarat în Doctrină și legăminte: „Ci, învățați că acela care face lucrările dreptății va primi răsplata lui, chiar pace în această lume și viață veșnică în lumea care va veni”15.
Care sunt unele dintre „lucrările dreptăți” care ne vor ajuta să facem față disputelor și să diminuăm cearta și să găsim pace în această lume? Toate învățăturile lui Hristos indică această direcție. Voi menționa câteva pe care le consider deosebit de importante.
Prima: Iubiți-L pe Dumnezeu, trăiți potrivit poruncilor Sale și iertați-i pe toți.
Președintele George Albert Smith a devenit președinte al Bisericii în anul 1945. El a fost cunoscut, în timpul slujirii sale în calitate de apostol, ca fiind un conducător care iubea pacea. În cei 15 ani de dinainte ca el să devină președinte, provocările și încercările unei crize mondiale masive, urmate de moartea și distrugerea provocate de al Doilea Război Mondial, au adus în lume multe, mai puțin pace.
La încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul primei sale conferințe generale ca președinte, în luna octombrie a anului 1945, președintele Smith a amintit sfinților invitația Salvatorului de a-și iubi aproapele și a-și ierta dușmanii și, apoi, i-a învățat: „Aceasta este atitudinea pe care toți sfinții din zilele din urmă trebuie să caute s-o aibă dacă speră ca, într-o zi, să stea în prezența Sa și să primească din mâna Sa un glorios bun venit acasă”16.
A doua: Căutați roadele Spiritului.
Apostolul Pavel, în epistola sa către galateni, a expus dihotomia dintre lucrările neprihănirii care ne fac demni de a moșteni împărăția lui Dumnezeu și lucrările care pot, dacă nu ne pocăim, să ne facă nedemni de ea. Printre cele care ne fac demni sunt roadele spiritului, cum ar fi „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea [și] înfrânarea poftelor”17. Pavel include, de asemenea, faptul de a ne purta poverile unii altora și de a nu obosi să facem bine.18 Printre acele lucrări care nu sunt neprihănite, el include vrajba, mânia și neînțelegerile.19
Una dintre marile învățături din perioada Vechiului Testament are legătură cu tatăl Avraam. Avraam și Lot, nepotul său, erau înstăriți, dar au constatat că nu puteau locui împreună. Pentru a elimina neînțelegerile, Avraam i-a permis lui Lot să aleagă pământul pe care îl dorea. Lot a ales câmpia Iordanului, care era atât bine udată, cât și frumoasă. Avraam a luat câmpia Mamre, mai puțin fertilă. Scripturile spun că, apoi, Avraam și-a ridicat cortul și a construit „un altar Domnului”20. Lot, pe de altă parte, „și-a întins corturile până la Sodoma”21. Învățătura este clară: Pentru a avea relații pașnice, trebuie să dorim să ajungem la compromis și să eliminăm neînțelegerile cu privire la aspecte care nu implică neprihănirea. Regele Beniamin ne-a învățat: „Nu veți avea dorința să vă faceți rău unul altuia, ci să trăiți în pace”22. Dar, în ce privește comportamentul referitor la neprihănire și imperative doctrinare, trebuie să rămânem fermi și neclintiți.
Dacă dorim să avem pacea care este răsplata lucrărilor neprihănirii, noi nu ne vom întinde corturile până la lume. Vom întinde corturile noastre până la templu.
A treia: Exercitați-vă libertatea de a alege pentru a alege neprihănirea.
Pacea și libertatea de a alege se împletesc ca elemente esențiale ale planului salvării. Așa cum se explică în Ghid pentru scripturi, „libertatea de a alege este capacitatea și privilegiul pe care Dumnezeu îl dă oamenilor de a alege să acționeze pentru ei înșiși”23. Ca urmare, libertatea de a alege stă la baza progresului personal și este experiența care ne binecuvântează când Îl urmăm pe Salvator.24
Libertatea de a alege a fost un aspect principal în „Consiliul din cer din viața premuritoare” și în conflictul dintre cei care au ales să-L urmeze pe Hristos și cei care l-au urmat pe Satana.25 Renunțarea la mândrie și la necesitatea de a controla totul și alegerea Salvatorului ne-ar permite să avem lumina Sa și pacea Sa. Dar pacea personală ar fi încercată când oamenii și-ar exercita libertatea de a alege în moduri care să provoace vătămare și durere.
Sunt încrezător că asigurarea plină de pace pe care am simțit-o în inimile noastre a fost întărită de cunoașterea pe care am avut-o despre ce avea Salvatorul lumii să realizeze pentru noi. Acest lucru este frumos explicat în Predicați Evanghelia Mea: „Când ne punem încrederea în ispășirea lui Isus Hristos, El ne poate ajuta să îndurăm încercările, boala și durerea. Putem fi plini de bucurie, pace și alinare. Tot ce este nedrept în viață poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos”26.
A patra: Clădiți Sionul în inimile și căminele dumneavoastră.
Noi suntem copii ai lui Dumnezeu și facem parte din familia Sa. Facem, de asemenea, parte din familia în care ne naștem. Instituția familiei este temelia atât a fericirii, cât și a păcii. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat și, în timpul acestei pandemii, am învățat și noi singuri că practicarea religiei concentrată asupra căminului și susținută de Biserică poate „elibera puterea familiilor… pentru a [ne] transforma căminul într-un sanctuar al credinței”27. Dacă avem acest mod de practicare a religiei în căminele noastre, vom avea, de asemenea, pacea Salvatorului.28 Suntem conștienți că mulți dintre dumneavoastră nu au binecuvântările unor cămine neprihănite și se confruntă, cu regularitate, cu cei care aleg nedreptatea. Salvatorul poate asigura protecție și pace pentru a vă îndruma, în cele din urmă, către siguranță și adăpost împotriva furtunilor vieții.
Vă asigur că bucuria, dragostea și împlinirea trăite în familii iubitoare și neprihănite aduc atât pace, cât și fericire. Dragostea și bunătatea sunt esențiale pentru a avea Sionul în inimile și căminele noastre.29
A cincea: Urmați îndemnurile actuale ale profetului nostru.
Pacea noastră este mult mai mare când îl urmăm pe profetul Domnului, președintele Russell M. Nelson. În scurt timp, vom avea prilejul să-l ascultăm. Dânsul a fost pregătit de la întemeierea lumii pentru această chemare. Pregătirea sa personală a fost remarcabilă.30
Dânsul ne-a învățat că putem „să simțim pace și bucurie trainice, chiar și în perioade agitate” pe măsură ce ne străduim să devenim mai asemănători Salvatorului nostru, Isus Hristos.31 Dânsul ne-a sfătuit să ne pocăim zilnic pentru a primi puterea de curățare, vindecare și întărire a Domnului.32 Eu sunt un martor personal că revelația a fost primită și continuă să fie primită din cer de către preaiubitul nostru profet.
În timp ce îl onorăm și susținem ca profet al nostru, noi Îi preaslăvim pe Tatăl nostru Ceresc și pe Salvatorul nostru, Isus Hristos. Duhul Sfânt ne slujește.
Mărturisesc și depun mărturia mea de apostol că Isus Hristos, Salvatorul și Mântuitorul lumii, conduce și îndrumă Biserica Sa restaurată. Viața Sa și misiunea Sa ispășitoare sunt adevărata sursă a păcii. El este „[Domnul] păcii”. Depun mărturia mea sigură și solemnă că El trăiește. În numele lui Isus Hristos, amin.