Restaurare zilnică
Avem nevoie de o infuzie continuă, zilnică de lumină cerească. Avem nevoie de „[vremi] de înviorare”. De momente de restaurare personală.
Ne adunăm în această frumoasă dimineață de sabat să vorbim despre Hristos, să ne bucurăm în Evanghelia Sa și să ne sprijinim și să ne susținem unul pe altul pe măsură ce pășim pe „calea” Salvatorului nostru.1
În calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, ne adunăm pentru acest scop în fiecare zi de sabat, de-a lungul anului. Dacă nu sunteți membri ai Bisericii, vă urăm bun venit cu cea mai mare căldură și vă mulțumim că ni vă alăturați pentru a-L preaslăvi pe Salvator și a învăța despre El. Asemenea dumneavoastră, ne străduim – deși în mod imperfect – să devenim prieteni, vecini și oameni mai buni2 și căutăm să facem aceasta urmându-L pe Exemplul nostru, Isus Hristos.
Sperăm că puteți simți sinceritatea mărturiei noastre. Isus Hristos trăiește! El este Fiul Dumnezeului cel Viu și El îndrumă profeții de pe pământ în zilele noastre. Vă invităm pe toți să veniți, să auziți cuvântul lui Dumnezeu și să aveți parte de bunătatea Sa! Îmi depun mărturia personală că Dumnezeu este în mijlocul nostru și că El Se va apropia, cu siguranță, de toți cei care se apropie de El.3
Pentru noi, este o onoare să pășim alături de dumneavoastră pe cărarea uceniciei strâmtă și îngustă a Învățătorului.
Arta de a merge în linie dreaptă
Există o teorie des repetată conform căreia oamenii care se rătăcesc merg în cerc. Nu cu mult timp în urmă, oamenii de știință de la Max Planck Institute for Biological Cybernetics (Institutul Max Planck pentru Cibernetică Biologică) au testat această teorie. Au dus participanții într-o pădure deasă și le-au dat instrucțiunea simplă: „Mergeți în linie dreaptă”. Nu existau repere vizibile. Subiecții testați au trebuit să se bizuie doar pe simțul lor de orientare.
Cum credeți că s-au descurcat?
Oamenii de știință au concluzionat: „Oamenii chiar merg în cerc când nu au indicii de încredere privind direcția lor de mers”4. Când au fost întrebați, după test, unii participanți au declarat, cu încredere în sine, că nu s-au abătut nici măcar puțin. În pofida încrederii lor mari, datele GPS au arătat că au mers în bucle de până la 20 de metri în diametru.
De ce ne este atât de greu să mergem în linie dreaptă? Unii cercetători au emis ipoteza că abaterile de la traseu aparent nesemnificative produc o schimbare. Alții au indicat faptul că noi, toți, avem un picior care este puțin mai puternic decât celălalt. Dar, „cel mai probabil” întâmpinăm greutăți să mergem drept înainte „[din cauza] nesiguranței crescânde privind unde este drept înainte”5.
Indiferent de cauză, aceasta este natura umană: fără repere de încredere, ne abatem de la direcție.
Rătăcindu-ne de la cărare
Nu este interesant cum factori mici, aparent nesemnificativi, pot produce o schimbare majoră în viața noastră?
Știu acest lucru din experiența personală în calitate de pilot. De fiecare dată când începeam coborârea către un aeroport, știam că mare parte a restului muncii mele consta din faptul de a face corecturi minore constante ale direcției pentru a duce, în siguranță, aeronava către pista noastră de aterizare dorită.
Ați putea trăi o experiență asemănătoare când conduceți un autovehicul. Vântul, denivelările, alinierea imperfectă a roților, neatenția – să nu mai spun de acțiunile celorlalți șoferi – toate acestea vă pot îndepărta de direcția dorită. Dacă eșuați să acordați atenție acestor factori, ați putea ajunge să aveți o zi rea.6
Acest lucru este valabil pentru noi, fizic.
Este valabil pentru noi și spiritual.
Cele mai multe dintre schimbările din viața noastră spirituală – atât pozitive, cât și negative – se produc treptat, pas cu pas. Asemenea participanților la studiul desfășurat de Max Planck, este posibil să nu ne dăm seama că deviem de la direcție. Am putea chiar să avem încredere mare că mergem în linie dreaptă. Dar, adevărul este că, fără ajutorul reperelor care să ne îndrume, noi, în mod inevitabil, ne abatem de la direcție și ajungem în locuri în care nu am crezut vreodată că vom ajunge.
Acest lucru este valabil pentru persoane individuale. Este, de asemenea, valabil pentru societăți și națiuni. Scripturile sunt pline cu astfel de exemple.
În cartea Judecătorii, este consemnat că, după ce Iosua a murit, „s-a ridicat… un alt neam de oameni, care nu cunoștea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel”7.
În pofida uimitoarelor intervenții divine, vizite, salvări și victorii miraculoase la care copiii lui Israel au fost martori în timpul vieții lui Moise și a celei a lui Iosua, în decurs de o generație, oamenii au abandonat calea și au început să meargă potrivit propriilor dorințe. Și, desigur, nu a durat mult până când au plătit prețul pentru comportamentul lor.
Uneori, această îndepărtare se produce după generații întregi. Alteori, se produce doar în decurs de ani sau chiar luni.8 Dar, noi, toți, avem această înclinare. Indiferent de cât de puternice au fost experiențele spirituale pe care le-am trăit, ca ființe omenești avem tendința să ne rătăcim. Acesta a fost tiparul din zilele lui Adam până acum.
Acum, veștile bune
Dar nu este totul pierdut. Spre deosebire de subiecții testului care rătăceau, noi avem repere de încredere, vizibile pe care le putem folosi pentru a ne evalua direcția.
Și care sunt aceste repere?
Cu siguranță, printre ele se numără rugăciunea și cugetarea zilnice asupra scripturilor și folosirea instrumentelor inspirate, cum ar fi Vino și urmează-Mă. În fiecare zi, ne putem apropia de tronul lui Dumnezeu cu umilință și onestitate. Putem cugeta asupra acțiunilor noastre și trece în revistă momente din ziua noastră – analizându-ne voia și dorințele în lumina Sa. Dacă ne-am îndepărtat, Îl implorăm pe Dumnezeu să ne aducă înapoi și ne luăm angajamentul de a face mai bine.
Acest timp de introspecție este o ocazie de recalibrare. Este o grădină a cugetării în care putem păși alături de Domnul pentru a fi instruiți, edificați și purificați de cuvântul scris și revelat prin Spirit al Tatălui nostru Ceresc. Este un timp sacru în care ne aducem aminte legămintele noastre solemne de a-L urma pe blândul Hristos, în care ne evaluăm progresul și ne aliniem la reperele spirituale pe care Dumnezeu le-a pus la dispoziție pentru copiii Săi.
Gândiți-vă la aceasta ca fiind restaurarea dumneavoastră zilnică. În călătoria noastră, în calitate de pelerini pe cărarea slavei, știm cât de ușor este să ne rătăcim. Dar, așa cum abaterile minore ne pot îndepărta de calea Salvatorului, tot așa faptele mici și simple de realiniere ne pot aduce înapoi. Când întunericul se strecoară în viața noastră, așa cum se întâmplă adesea, restaurarea noastră zilnică ne deschide inima pentru lumina cerească ce ne luminează sufletul, alungă umbrele, temerile și îndoielile.
Cârme mici, corăbii mari
Dacă o căutăm, cu siguranță „Dumnezeu [ne] va da prin Spiritul Său Sfânt, da, prin darul nespus de mare al Duhului Sfânt, o cunoaștere”9. De câte ori o vom cere, El ne va învăța calea și ne va ajuta s-o urmăm.
Aceasta, desigur, necesită efort constant din partea noastră. Nu ne putem mulțumi cu experiențe spirituale din trecut. Avem nevoie de un flux constant de experiențe.
Nu ne putem bizui la nesfârșit pe mărturiile altora. Trebuie să ne-o clădim pe a noastră.
Avem nevoie de o infuzie continuă, zilnică de lumină cerească.
Avem nevoie de „[vremi] de înviorare”10. De momente de restaurare personală.
„Apele care curg” nu pot „să rămână impure”11 mult timp. Pentru a ne păstra pure gândurile și faptele, trebuie să depunem efort în mod constant!
La urma urmei, restaurarea Evangheliei și a Bisericii nu este ceva care s-a întâmplat o singură dată și s-a terminat. Este un proces în desfășurare – zi după zi, inimă după inimă.
Așa cum ne trec zilele, așa ne trece și viața. Un scriitor a spus acest lucru astfel: „O zi este ca o viață întreagă. Începi făcând un lucru, dar ajungi să faci altceva, planifici să faci o treabă, dar nu ajungi niciodată s-o faci… Și, la sfârșitul vieții, întreaga ta existență are, de asemenea, aceeași calitate aleatorie. Întreaga ta viață urmează același tipar ca cel al unei singure zile”12.
Doriți să schimbați tiparul vieții dumneavoastră?
Schimbați tiparul zilei dumneavoastră.
Doriți să vă schimbați ziua?
Schimbați acest moment.
Schimbați ceea ce gândiți, simțiți și faceți chiar în acest moment.
O cârmă mică poate cârmui o corabie mare.13
Cărămizile mici pot deveni vile magnifice.
Semințele mici pot deveni arbori sequoia impunători.
Minutele și orele petrecute bine sunt pietrele de temelie ale unei vieți bine trăite. Ele pot inspira bunătate, ne pot ridica din robia imperfecțiunilor și ne pot duce, în sus, pe cărarea mântuitoare a iertării și sfințirii.
Dumnezeul noilor începuturi
Alături de dumneavoastră, îmi înalț inima cu recunoștință pentru darul minunat al noii ocazii, noii vieți, noii speranțe.
Ne înălțăm glasurile pentru a-L slăvi pe Dumnezeul nostru generos și iertător. Cu siguranță El este un Dumnezeu al noilor începuturi! Scopul sublim al întregii Sale lucrări este de a ne ajuta, pe noi, copiii Săi, să reușim în eforturile noastre de a dobândi nemurirea și viața eternă.14
Putem să devenim făpturi noi în Hristos, căci Dumnezeu a promis: „După cât de des se pocăiește poporul Meu, tot așa îi voi ierta Eu greșelile față de Mine”15 și „nu-Mi mai amintesc de ele”16.
Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori, dragi prieteni, noi, toți, ne abatem din când în când.
Dar putem reveni pe direcția bună. Putem să trecem prin întunericul și încercările acestei vieți și să ne găsim calea înapoi către Tatăl nostru Ceresc iubitor când căutăm și acceptăm reperele spirituale pe care El le-a pus la dispoziție, când acceptăm revelația personală și ne străduim să avem parte de restaurare zilnică. Acesta este modul în care devenim ucenici adevărați ai preaiubitului nostru Salvator, Isus Hristos.
Pe măsură ce facem aceasta, Dumnezeu ne va zâmbi. „Domnul… te va binecuvânta în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. Vei fi pentru Domnul un popor sfânt.”17
Mă rog ca noi să căutăm restaurarea zilnică și să ne străduim, în mod continuu, să pășim pe calea lui Isus Hristos. În numele lui Isus Hristos, amin.