Ianuarie

Scripturile sunt cuvântul lui Dumnezeu

Cântec: „De-ascult cu inima”

(pagina 28) din acest plan).

„Ospătaţi-vă din cuvintele lui Hristos; căci iată, cuvintele lui Hristos vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi” (2 Nefi 32:3).

Suplimentaţi ideile menţionate aici cu unele idei proprii. Stabiliţi căile prin care să prezentaţi copiilor doctrina şi ajutaţi-i să o înţeleagă şi să o pună în practică în vieţile lor. Adresaţi-vă întrebarea: „Ce vor face copiii pentru a învăţa şi în ce fel îi pot ajuta eu să simtă Spiritul?”

Săptămâna 1: Scripturile sunt cuvântul lui Dumnezeu.

Prezentaţi doctrina: Aduceţi la Societatea Primară mai multe cărţi (cum ar fi o carte de bucate, o carte de poveşti şi un manual de şcoală) şi rugaţi câţiva copii să arate aceste cărţi şi scripturile celorlalţi copii de la Societatea Primară. Rugaţi copiii să discute despre asemănările şi deosebirile dintre cărţi, incluzându-i şi pe autorii lor în această discuţie. Indicaţi faptul că scripturile sunt fără asemănare, deoarece ele sunt scrise de către profeţii lui Dumnezeu şi pentru că ele sunt cuvântul lui Dumnezeu.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă: Spuneţi-le copiilor că, în Biserică, noi folosim patru cărţi de scripturi: Biblia, Cartea lui Mormon, Doctrină şi legăminte şi Perla de mare preţ. Explicaţi că noi numim aceste cărţi „lucrări canonice”. Vorbiţi-le copiilor despre fiecare carte. Includeţi câteva dintre povestirile sau învăţăturile din fiecare carte. Jucaţi un joc de potrivire (vezi PNCMM, p. 169) cu numele lucrărilor canonice şi cu ilustraţii care reprezintă câte o povestire sau o învăţătură din fiecare carte.

Încurajaţi punerea în practică: Rugaţi mai mulţi copii să împărtăşească scriptura sau povestirea lor preferată din scripturi. Încurajaţi-i să împărtăşească ce au învăţat citind scripturile. Depuneţi-vă mărturia despre scripturi.

Săptămâna 2: Noi trebuie să ne ospătăm din cuvintele lui Hristos.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă şi să pună în practică: Explicaţi că Domnul foloseşte cuvinte care descriu o acţiune pentru a descrie modul în care trebuie să studiem scripturile. Afişaţi peste tot în încăpere, pe afişe, următoarele cuvinte şi expresii: ospătaţi-vă (vezi 2 Nefi 32:3); păstraţi continuu (vezi D&L 84:85); cercetaţi cu sârguinţă (vezi Mosia 1:7); [ţineţi] tare (vezi 1 Nefi 15:24). Planificaţi modalităţi creative de a prezenta şi explica aceste idei copiilor. De exemplu, îi puteţi ruga pe copii să demonstreze diferenţa dintre ciugulitul şi ospătatul din mâncare, iar apoi să discute despre modul în care acest lucru are aplicabilitate în studiul scripturilor. De asemenea, îi puteţi întreba pe copii de ce se „ţin tare” de mâna părintelui lor atunci când sunt într-o piaţă aglomerată, iar apoi explicaţi-le cum pot să se ţină tare de scripturi şi de ce acest lucru este la fel de important ca şi atunci când se țin tare de mâna părintelui lor.

Încurajaţi punerea în practică: Provocaţi-i pe copii şi pe învăţători să-şi formeze un obicei din studierea cu regularitate a scripturilor. Explicaţi că, în fiecare săptămână, copiii care au citit din scripturi sau cărora li s-a citit din scripturi vor putea să-şi scrie numele pe o fâşie de hârtie pe care o vor putea adăuga la un lanţ de hârtie. Spuneţi-le că aşa cum să măreşte lanţul, tot aşa va creşte şi cunoaşterea lor legată de scripturi. Puteţi pune lanţul într-o „cutie de valori” (această cutie poate fi folosită, de asemenea, pentru a preda înţelesul expresiei „păstraţi continuu” în cadrul activităţii de mai sus). Încurajaţi copiii să împărtăşească obiectivul lor de a studia scripturile, cu familiile lor.

Acest lanţ poate deveni o amintire vizibilă a creşterii ce rezultă din citirea scripturilor.

Săptămâna 3: Cuvintele lui Hristos ne vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le facem.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă: Legaţi un copil la ochi. Rugaţi un alt copil să ţină ilustraţia cu Isus Hristos, într-un alt loc din încăperea Societăţii Primare. Rugaţi-l pe copilul legat la ochi să încerce să găsească ilustraţia fără niciun fel de ajutor. Repetaţi activitatea, însă de această dată rugaţi doi copii să ţină în aer un băţ, o sfoară sau o aţă care să reprezinte bara de fier care duce de la copilul legat la ochi, la ilustraţia cu Hristos. Rugaţi copilul să urmeze sfoara până la ilustraţie. Întrebaţi: „Cum se aseamănă ţinerea tare de sfoară cu citirea scripturilor?” (vezi 1 Nefi 15:23–25). Învăţaţi-i pe copii refrenul imnului „Bara de fier” (Imnuri, nr. 176). Împărtăşiţi câteva exemple din viaţa dumneavoastră când scripturile v-au învăţat ce trebuia să faceţi. Explicaţi modul în care urmarea învăţăturilor din scripturi v-a ajutat să vă apropiaţi mai mult de Salvator.

Lecţiile practice îi ajută pe copii să înţeleagă idei într-un mod simplu şi cunoscut (vezi *PNCMM*, p. 164).

Săptămâna 4: Eu pot să ştiu că scripturile sunt adevărate.

Ajutaţi-i pe copii să înţeleagă: Aduceţi unul sau mai multe obiecte despre care copiii pot învăţa folosindu-şi cele cinci simţuri. De exemplu, puteţi să aduceţi un fruct sau o floare, ori puteţi asculta o anumită melodie. Oferiţi-le câtorva copii ocazia de a vedea, mirosi, atinge, gusta sau auzi ceea ce aţi adus. (Puteţi desfăşura această activitate în grupuri mici pentru ca fiecare copil să aibă ocazia de a participa activ.) Demonstraţi că putem, de asemenea, să vedem, să atingem, să mirosim şi să auzim scripturile, însă pentru a dobândi o mărturie despre ele trebuie să primim mărturie prin intermediul Spiritului. Rugaţi copiii să interpreteze „Search, Ponder, and Pray” (CS, 109). Rugaţi-i să fie atenţi, în timp ce cântă, la cele trei lucruri pe care le putem face pentru a invita Spiritul să mărturisească faptul că scripturile sunt adevărate. Rugaţi copiii să facă gesturi cu mâna pentru cuvintele caută, cugetă şi roagă-te. Repetaţi cântecul făcând gesturile respective în locul rostirii acestor cuvinte.

Încurajaţi punerea în practică: Expuneţi ilustraţia cu Moroni şi citiţi Moroni 10:4–5. Rugaţi mai mulţi copii să-şi împărtăşească sentimentele despre scripturi. Ei pot, de asemenea, să împărtăşească ce au făcut pentru a citi scripturile, acasă. (Rugaţi câţiva copii înainte, astfel încât ei să aibă timp să se pregătească.) Încurajaţi copiii să-şi împărtăşească mărturiile despre scripturi familiilor lor, acasă.