Niciodată, niciodată, niciodată să nu renunţaţi!

Mary N. Cook,

prima consilieră în Preşedinţia generală a Tinerelor Fete

Anul trecut, în luna august, i-am dus pe unii dintre nepoţii noştri la Timpanogos Cave National Monument, unul dintre locurile cele mai populare din Utah. Este obositor să urci 2,4 km pentru a ajunge la peşteră, dar merită efortul de a vedea frumoasele formaţiuni în formă de spirală. Eram sigură că Ruthie, în vârstă de nouă ani, va avea mici dificultăţi, dar mă întrebam dacă micuţa Caroline, care avea şase ani, va avea forţă şi va rezista la oboseală pentru a parcurge întregul drum.

Eram, toţi, foarte nerăbdători să începem urcuşul şi, la început, am mers repede de-a lungul drumului pietruit. Erau indicatoare care arătau progresul nostru. Un sfert din drum l-am parcurs repede, dar a durat mai mult să ajungem la jumătatea drumului. Caroline a început să se descurajeze. Ruthie se descurca bine şi o încuraja pe Caroline să continue. Am încetinit pasul, astfel încât Caroline să poată face faţă. Apoi, părea că totul mergea rău. Un vânt puternic s-a stârnit şi praful adus de vânt a redus vizibilitatea. Era cam înspăimântător şi, ca şi cum asta nu ar fi fost îndeajuns, am ajuns în faţa unui semn care indica „Atenţie, zonă cu şerpi cu clopoţei. Nu vă abateţi de la drum. Fiţi prudenţi”.

Încet, ne-am târât picioarele de-a lungul drumului parcurgând trei sferturi din ţelul nostru, dar mai aveam totuşi de urcat partea cea mai abruptă a muntelui. Obosită, speriată şi neîncrezătoare în posibilităţile ei, Caroline s-a aşezat pe jos şi cu lacrimi în ochi a declarat: „Eu renunţ! Nu pot merge mai departe!”

Ne-am aşezat şi am vorbit despre ce-ar trebui să facem. Am făcut un plan. Am decis să numărăm paşii noştri şi să vedem cum ne simţeam după 100 de paşi. Ruthie şi cu mine am asigurat-o pe Caroline că o vom ajuta. Am început să căutăm ceva care să ne facă fericite de-a lungul drumului şi să împărtăşim descoperirile noastre. Noi chiar am cântat câteva cântece de la Societatea Primară.

Lucrurile s-a schimbat. Caroline s-a hotărât să urmeze planul. O sută de paşi au făcut ca o sarcină imposibilă să pară realizabilă. Caroline ştia că o vom ajuta şi în timp ce eram in căutarea lucrurilor frumoase din jurul nostru şi cântam cântece, ne-am simţit mai fericite.

Aţi fost vreodată speriate şi descurajate, la fel ca şi Caroline, când aţi întâmpinat provocări care păreau că depăşesc cu mult posibilităţile dumneavoastră? Aţi vrut vreodată să renunţaţi?

Imaginaţi-vă cum trebuie să se fi simţit Iosua, urmaşul marelui profet Moise, ştiind că el trebuia să-i conducă pe copiii lui Israel spre pământul făgăduinţei. Sunt sigură că, din când în când, el a dorit să renunţe. Dar Domnul l-a consolat, amintindu-i de trei ori să se întărească şi să se îmbărbăteze (vezi Iosua 1:6-9). Cu credinţa că Dumnezeu va fi cu ei, copiii lui Israel s-au angajat: „Vom face tot ce ne-ai poruncit” (Iosua 1:16).

Scripturile sunt pline de povestiri despre bărbaţi şi femei care au arătat mult curaj făcând orice le-a poruncit Domnul, chiar când sarcina părea imposibilă, chiar atunci când poate au dorit să renunţe.

Ce doreşte Domnul să faceţi voi? El doreşte să fiţi o fiică virtuoasă şi curajoasă a lui Dumnezeu, dedicată să trăiască în fiecare zi astfel încât să fie demnă să primească binecuvântările din templu şi să se întoarcă la El. În lumea de azi, acest lucru va necesita curaj. Voi aveţi planul salvării care face posibil să faceţi aceasta. Libertatea morală, capacitatea de a alege, este o parte esenţială a acestui plan. Voi aţi făcut, deja, unele alegeri bune. Înainte de a vă naşte, aţi făcut alegerea de a veni pe pământ să primiţi un trup şi să experimentaţi voi înşivă. Aţi făcut alegerea de a fi botezate, botezul fiind prima rânduială necesară pe drumul spre viaţa veşnică. Acum, treceţi prin viaţa muritoare, în care continuaţi să faceţi alegeri, să învăţaţi şi să creşteţi. Un alt pas important în acest plan îl reprezintă legămintele sacre pe care le faceţi şi primirea rânduielilor în templu.

Pe măsură ce îmbătrâniţi, dragi tinere fete, drumul devine mai abrupt şi, la fel ca şi Caroline, puteţi dori să renunţaţi. Viaţa este mai provocatoare, plină de decizii şi tentaţii la fiecare pas. Satana va sufla vânt de confuzie care vă poate determina să vă întrebaţi dacă acesta este drumul pe care doriţi să-l urmaţi. Puteţi fi tentate să încercaţi altă cale, chiar atunci când semne de pericol sunt afişate. Puteţi pune la îndoială posibilităţile voastre şi vă puteţi întreba, aşa cum făcut o tânără fată: „Este într-adevăr posibil să rămâi virtuoasă în lumea de azi?”. Răspunsul, dragile mele prietene, este: „Da!” Şi sfatul meu către voi este similar cu acela dat de Winston Churchill în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „Niciodată, niciodată, niciodată să nu renunţaţi!” (vezi „Never Give In” [cuvântare, Harrow School, Londra, Anglia, 29 octombrie 1941]).

Acest lucru va necesita un mare curaj, dar voi aveţi planul Său! Ce vă va ajuta să urmaţi planul şi să fiţi o fiică virtuoasă şi curajoasă a lui Dumnezeu? În primul rând, pas cu pas, obţineţi o mărturie puternică. În al doilea rând, căutaţi ajutorul Tatălui Ceresc, al lui Isus Hristos, al familiei voastre şi al altora care vă vor sprijini să luaţi decizia de a urma planul. Şi, în final, trăiţi astfel încât să fiţi demne de tovărăşia Duhului Sfânt.

Despre importanţa obţinerii mărturiei, preşedintele Thomas S. Monson a promis tinerelor fete: „Mărturia voastră, dacă este hrănită spiritual în mod constant, vă va asigura siguranţa” (Thomas S. Monson, „Să aveţi curaj”, Liahona, mai 2009, p. 126).

Mărturia voastră se întăreşte „treptat prin experienţele voastre. Nimeni nu primeşte o mărturie completă deodată” (Fideli credinţei: referinţe pentru Evanghelie [2004], p. 179). Vă veţi aminti că, pentru a urca partea cea mai abruptă a muntelui, am început treptat, pas cu pas. Ca să obţineţi o mărturie, trebuie să o hrăniţi spiritual pas cu pas sau treptat, treptat. „[Mărturia voastră] va creşte în timp ce luaţi decizii de a ţine poruncile. Când vă înălţaţi spiritual şi îi întăriţi pe alţii, veţi vedea mărturiile voastre dezvoltându-se continuu. Când voi [stabiliţi obiceiuri personale de a vă ruga, de a citi scripturile, de a vă supune poruncilor şi de a-i sluji pe alţii], veţi fi binecuvântate cu momente de inspiraţie care vă [vor întări] mărturia voastră” (vezi Fideli credinţei, p. 179-180).

Progresul personal vă asigură o cale minunată de a vă hrăni spiritual mărturia, pas cu pas. Experienţele şi proiectele valoroase sunt paşi mici care vor hrăni mărturia voastră despre Isus Hristos atunci când urmaţi învăţăturile Sale şi le aplicaţi cu regularitate în viaţa voastră. Această hrănire spirituală constantă vă va menţine în siguranţă pe drumul vostru.

În al doilea rând, căutaţi ajutorul altora care să vă dea tărie şi sprijin suplimentare. Priviţi, în primul rând, prin rugăciune, spre Tatăl vostru Ceresc. Voi sunteţi fiicele Sale. El vă cunoaşte şi vă iubeşte. El ascultă şi răspunde la întrebările voastre. Noi am fost învăţate de nenumărate ori, în scripturi, să ne „rugăm întotdeauna” (vezi, de exemplu, D&L 90:24). Când vă rugaţi, Domnul va fi cu voi, exact cum a fost cu Iosua.

Noi avem, fiecare, nevoie de ajutorul Salvatorului pentru a urmări planul şi a ne întoarce la Tatăl nostru în Cer. Poate aţi făcut unele greşeli sau aţi pornit pe altă cale. „Deoarece Salvatorul vă iubeşte şi Şi-a dat viaţa pentru voi, voi vă puteţi pocăi… Sacrificiul ispăşitor al Salvatorului a făcut posibil ca voi să fiţi iertate de păcatele voastre” (Progresul personal al Tinerelor Fete [broşură 2009], p. 71). „Cu cât vă pocăiţi mai repede, cu atât mai repede veţi găsi binecuvântările care vin din iertare” (Pentru întărirea tineretului, [broşură 2001], p. 30).

Stabiliţi, acum, că veţi face ceea ce este necesar pentru a vă pocăi. „În fiecare săptămână, [să luaţi] din împărtăşanie fiind [demne] şi să [vă umpleţi] viaţa [voastră] cu activităţi virtuoase care [vă] vor aduce putere spirituală. Pe măsură ce [veţi face] aceasta, [veţi] deveni mai [puternice] în ceea ce priveşte capacitatea [voastră] de a rezista ispitei, de a ţine poruncile şi de a deveni mai asemănătoare lui Isus Hristos” (Progresul personal al Tinerelor Fete, p. 71).

De asemenea, profeţii din zilele din urmă sunt pe pământ pentru a vă ajuta. Profeţii vorbesc pentru zilele de astăzi. Concentraţi-vă asupra cuvintelor lor. Ei vă vor da indicatoarele care vă vor avertiza împotriva pericolului şi vă vor menţine în siguranţă pe cărare. Indicatoarele specifice pentru voi se găsesc în broşura Pentru întărirea tineretului. „Urmaţi-l pe profet; el ştie calea” (Children’s Songbook, „Urmaţi-l pe profet”, nr. 110-111).

Una dintre cele mai mari binecuvântări ale planului este faptul că noi suntem organizaţi în familii. Voi aveţi părinţi a căror mare înţelepciune şi experienţă vă vor ajuta să atingeţi potenţialul vostru divin. Aveţi încredere în ei. Ei doresc pentru voi tot ceea ce este mai bun.

Învăţaţi de la mamele şi bunicile voastre şi de la alte femei neprihănite care au mărturii puternice. Rolul mamei în plan este acela de a hrăni spiritual. Dragi mame, nimeni nu vă iubeşte fiica aşa cum o iubiţi dumneavoastră. Dumneavoastră sunteţi cel mai bun călăuzitor, mentor şi exemplu. Sper că veţi accepta invitaţia de a lucra la programul Progresul Personal împreună cu fiica dumneavoastră. Aşa cum am învăţat atunci când am lucrat la valoarea virtuţii cu mama mea, relaţia voastră se va întări şi voi, amândouă, veţi fi binecuvântate de dragostea, ajutorul şi încurajarea voastră reciprocă.

Dragile mele tinere fete, alegeţi prieteni buni care vă vor ajuta în deciziile voastre neprihănite de a urma planul. La fel ca Ruthie, care a încurajat-o pe Caroline, noi ştim că multe dintre voi puteţi face mult pentru a vă întări una pe alta. După ce primiţi Recunoaşterea calităţii de tânără fată, este rândul vostru să fiţi „sora mai mare”. Obţinerea pandantivului Albină de onoare vă va da ocazii să întăriţi altă tânără fată prin exemplele şi mărturiile voastre neprihănite, în timp ce o îndrumaţi în programul ei de Progres Personal.

Şi, în final, trăiţi astfel încât să fiţi demne de tovărăşia Duhului Sfânt. Când am ajutat-o pe Caroline, căutând ce este frumos în jurul nostru şi chiar cântând cântece de la Societatea Primară, noi am invitat Spiritul. Am simţit dragoste, bucurie şi pace, care sunt roadele Spiritului (vezi Galateni 5:22). Vă va fi necesară acea pace şi asigurare când Satana încearcă să vă încurce ideile cu vânt de îndoială, când sunteţi ispitite să urmaţi o altă cărare sau când alţii sunt răutăcioşi sau îşi bat joc de crezurile voastre.

Permiteţi-mi să vă împărtăşesc experienţa lui Julie, o tânără fată care a putut face faţă unei încercări urmând îndemnurile Duhului Sfânt. Într-o zi, ea studia Vechiul Testament şi un gând i-a venit în minte: „Citeşte Matei 5, citeşte Matei 5”. Ea s-a gândit: „De ce mi-a venit gândul să citesc Noul Testament?”. Ea a acţionat potrivit acelui îndemn şi a citit în Matei: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc” (Matei 5:44).

În ziua următoare, ea a avut unele neplăceri cu prietenii ei, care erau răutăcioşi şi au trădat-o. La început, a fost foarte supărată, dar apoi s-a gândit: „Am fost pregătită pentru aceasta. Spiritul m-a îndemnat să citesc Matei şi eu trebuie să să-i iubesc pe prietenii mei şi să mă rog pentru ei”. Pasul mic al citirii scripturilor a pregătit-o să răspundă într-un mod asemănător lui Hristos. Prin acea experienţă, ea a fost asigurată că Domnul o cunoştea şi că, prin îndemnurile Duhului Sfânt, ea ştia ce trebuia să facă.

Dragile mele tinere fete, m-am întâlnit cu atât de multe dintre voi, care, la fel ca Julie, nu au renunţat când au întâmpinat condiţii grele, ci au ales să urmeze planul. Mă rog, ca pas cu pas, să continuaţi să vă întăriţi mărturia voastră. Căutaţi ajutorul Tatălui Ceresc, al lui Isus Hristos, al profeţilor şi al altora care vă vor sprijini în decizia de a urma planul. Trăiţi o viaţă virtuoasă pentru ca să puteţi avea tovărăşia Duhului Sfânt care să vă îndrume în siguranţă. Mărturisesc că, dacă veţi face aceste lucruri, Domnul va fi cu voi şi voi veţi putea să rămâneţi pe cărarea care duce la templu şi la viaţa veşnică. „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9) şi niciodată, niciodată, niciodată să nu renunţaţi! În numele lui Isus Hristos, amin.