Amintiţi-vă cine sunteţi!
Nu există o privelişte mai frumoasă decât o tânără fată care străluceşte cu lumina Spiritului, care este încrezătoare şi curajoasă, deoarece este virtuoasă.
Suntem fiice ale Tatălui nostru Ceresc, care ne iubeşte şi pe care Îl iubim1. Sunt umilă şi recunoscătoare că mă aflu împreună cu voi. Domnul m-a binecuvântat să înţeleg foarte clar cine sunteţi şi de ce sunteţi aici, pe pământ, în această perioadă de timp. Domnul vă iubeşte şi ştiu că şi voi Îl iubiţi. Aceasta se vede din înfăţişarea şi modestia voastră, din dorinţa de a alege ceea ce este drept şi din hotărârea de a rămâne virtuoase şi pure.
Împreună, am împărtăşit multe momente spirituale speciale. Ne-am depus mărturia în jurul focului de tabără, în capele şi la seri la gura sobei. Ne-am încălzit la focul credinţei noastre. Ne-am urcat pe munţi şi am desfăşurat drapele aurii– din Brazilia până în Bountiful – semnificând angajarea totală din inimile noastre de a rămâne virtuoase şi de fi întotdeauna demne de a intra în templu. Ne-am rugat, am citit Cartea lui Mormon şi am zâmbit în fiecare zi şi, împreună cu mamele, bunicile şi conducătoarele noastre, lucrăm la Progresul nostru personal. Şi este abia începutul!
Aceasta este o perioadă de timp excelentă pentru a trăi pe pământ şi a fi o tânără fată. Viziunea noastră a rămas aceeaşi. Trebuie să fim demne pentru a face şi a ţine legăminte sacre şi pentru a primi rânduielile templului. Acesta este ţelul nostru suprem! Şi astfel vom continua să îndrumăm lumea pentru a se întoarce la virtute – a se întoarce la castitate şi la puritate morală. Vom continua să facem tot ce putem pentru a ne ajuta una pe alta să „[stăm] în locuri sfinte”2 şi să primim, să recunoaştem şi să ne bazăm pe Duhul Sfânt.
Vom continua să vorbim despre Hristos, să ne bucurăm în Hristos, astfel ca toţi dintre noi să ştie ce sursă putem să căutăm pentru iertarea păcatelor noastre3. Şi da, vom continua să fim ferme, indiferent ce furtuni lovesc în jurul nostru, pentru că noi ştim şi mărturisim că „pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să [ne] clădim temelia [noastră]… o temelie pe care dacă [noi zidim], [nu putem să cădem]”4.
Sfatul Domnului pentru Iosua este sfatul Său pentru voi astăzi, „tinere de viţă nobilă”5. „Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face”6. Nu sunteţi singure! Chiar dacă sunteţi singura sfântă din zilele din urmă din şcoala sau grupul dumneavoastră de prieteni sau chiar din familia dumneavoastră, nu sunteţi singură. Vă puteţi bizui pe tăria Domnului. Aşa cum Iosua le-a spus israeliţilor: „Sfinţiţi-vă, căci mâine Domnul va face lucruri minunate în mijlocul vostru”7. Aceasta a fost chemarea lui Iosua de întoarcere la virtute şi ea este aceeaşi chemare pentru noi, astăzi. Pur şi simplu, nu putem face lucrarea ce ne-a fost rezervată şi pregătită, dacă nu putem avea acces la puterea şi încrederea care vin din trăirea unei vieţi virtuoase.
Voi sunteţi tinere fete cu credinţă mare. V-aţi adus credinţa cu voi când aţi venit pe pământ. Alma ne învaţă că în viaţa premuritoare aţi manifestat „mare credinţă şi fapte bune”8. Aţi luptat prin credinţa şi mărturia voastră pentru a apăra planul care a fost prezentat de Dumnezeu. Aţi ştiut că planul era bun şi aţi ştiut că Salvatorul va face ceea ce a spus că va face şi că va putea face aceasta pentru că Îl cunoşteaţi! Aţi stat cu El şi aţi fost nerăbdătoare să aveţi ocazia de a veni pe pământ. Aţi ştiut ce urma să vi se ceară. Aţi ştiut că va fi greu şi totuşi aţi avut încredere că veţi putea, nu numai să vă îndepliniţi misiunea divină, ci şi să faceţi o schimbare. Sunteţi „spirite alese care au fost rezervate pentru a veni în plenitudinea timpurilor, astfel încât să ia parte la punerea temeliei marii lucrări din zilele din urmă, inclusiv construirea de temple şi realizarea, în aceste temple, a rânduielilor…”9
Şi acum, sunteţi aici, pentru a face lucrurile pentru care aţi fost rezervate şi pregătite să le faceţi. În timp ce mă uit la voi în această seară, mă gândesc că aşa trebuie să fi arătat prietenele soldaţilor tineri ai lui Helaman! Nu este de mirare că Satana şi-a crescut intensitatea atacurilor sale asupra identităţii şi a virtuţii voastre. Dacă sunteţi înspăimântate, descurajate, distrase, întârziate sau descalificate de la a fi demne de a primi îndrumarea Duhului Sfânt sau de a intra în templul sfânt al Domnului, el învinge.
Tinere fete din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, amintiţi-vă cine sunteţi! Sunteţi alese. Sunteţi fiice ale lui Dumnezeu. Nu puteţi fi o generaţie de tinere fete care sunt mulţumite „să fie la fel ca altele”. Trebuie să aveţi curajul de a „ieşi în evidenţă”, de a „[vă ridica] şi [străluci] pentru ca lumina voastră să fie un steag pentru naţiuni”10. Lumea vrea ca voi să credeţi că nu sunteţi importante – că nu sunteţi la modă şi sunteţi de modă veche. Lumea vă îndeamnă fără cruţare, cu voci ridicate să „vă trăiţi viaţa”, „să încercaţi totul”, „să aveţi experienţe şi să fiţi fericite”. Dimpotrivă, Duhul Sfât şopteşte şi Domnul vă invită să „[umblaţi] pe cărările virtuţii… să [lăsaţi] la o parte lucrurile acestei lumi… [să vă lipiţi] de legămintele pe care [le-aţi] făcut”11.
Mi-a plăcut întotdeauna povestea fiului regelui Louis XVI al Franţei, deoarece avea o cunoaştere neclintită a indentităţii sale. Când era tânăr băiat, a fost răpit de bărbaţi răi care îl detronaseră pe tatăl său, regele. Aceşti bărbaţi ştiau că, dacă îl puteau distruge din punct de vedere moral, el nu ar mai fi moştenit tronul. Timp de şase luni l-au supus la fiecare lucru josnic pe care viaţa îl poate oferi şi totuşi, el niciodată nu a cedat presiunii. Aceasta i-a încurcat pe răpitorii săi şi, după ce au făcut tot ce au crezut, l-au întrebat de ce avea tăria morală aşa de puternică. Răspunsul lui a fost simplu. El a spus: „Nu pot să fac ceea ce îmi cereţi, căci am fost născut să fiu rege”12.
La fel ca fiul regelui, fiecare dintre dumneavoastră a moştenit o origine regească. Fiecare dintre voi are o moştenire divină. „Sunteţi, pur şi simplu, fiice regale ale Tatălui nostru din Cer”13. Fiecare dintre voi a fost născută să fie regină.
Când eram studentă la Universitatea Brigham Young, am învăţat ce înseamnă cu adevărat să fii regină. Mi-a fost dată o ocazie unică, ca împreună cu un grup mic de alte studente, să îl întâlnim pe profet, preşedintele David O. McKay. Mi s-a spus să mă îmbrac cu rochia mea cea mai bună şi să fiu pregătită să călătoresc devreme dimineaţa următoare la Huntsville, Utah, la casa profetului. Nu voi uita niciodată experienţa pe care am avut-o. De îndată ce am intrat în casă, am simţit spiritul care umplea acea casă. Eram aşezate în sufrageria profetului, în jurul său. Preşedintele McKay purta un costum alb şi alături de el şedea soţia sa. Ne-a rugat pe fiecare dintre noi să-i spunem câte ceva despre noi înşine. În timp ce m-am prezentat, a întins mâna şi a strâns-o pe a mea, iar în timp ce-i povesteam despre viaţa mea şi despre familia mea, s-a uitat adânc în ochii mei.
După ce am terminat, s-a lăsat pe spate în scaunul său, a luat mâna soţiei sale şi a spus: „Acum, tinere fete, aş vrea s-o cunoaşteţi pe regina mea”. Şezând alături de el se afla soţia sa, Emma Ray McKay. Deşi nu purta o coroană de diamante strălucitoare, nici nu şedea pe un tron, am ştiut că era o regină adevărată. Părul ei alb era coroana ei şi ochii ei puri scânteiau ca bijuteriile. În timp ce preşedintele şi sora McKay vorbeau despre familia lor şi despre viaţa lor împreună, mâinile lor împreunate spuneau multe despre dragostea lor. Bucuria radia pe feţele lor. Faţa ei avea o frumuseţe care nu poate fi cumpărată. Venea din anii de căutare a celor mai bune daruri, dintr-o educaţie bună, din căutarea cunoaşterii prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă. Venea din anii de muncă grea, din îndurarea credincioasă a încercărilor cu optimism, încredere, tărie şi curaj. Venea din devotamentul ei neclintit şi din fidelitatea faţă de soţul ei, faţă de familia ei şi faţă de Domnul.
În acea zi de toamnă în Huntsville, Utah, mi s-a adus aminte de originea mea divină şi am învăţat despre ceea ce numesc acum «frumuseţe interioară» – genul de frumuseţe care vine din interior. Este genul de frumuseţe care nu poate fi pictată, creată prin chirurgie sau cumpărată. Este genul de frumuseţe care nu se duce. Este atracţie spirituală. Frumuseţea adevărată izvorăşte din virtute. Este frumuseţea de a fi cast şi curat din punct de vedere moral. Este genul de frumuseţe pe care o vezi în ochii femeilor virtuoase, precum mama şi bunica ta. Este o frumuseţe care se obţine prin credinţă, pocăinţă şi onorarea legămintelor.
Lumea dă aşa de multă importanţă atracţiei fizice şi vrea să credeţi că trebuie să arătaţi ca un fotomodel trecător de pe coperta unei reviste. Domnul vă spune că fiecare sunteţi frumoasă într-un fel unic. Când sunteţi virtuoase, caste şi curate din punct de vedere moral, frumuseţea voastră interioară străluceşte în ochii şi pe faţa voastră. Bunicul meu obişnuia să spună: „Dacă vei trăi aproape de Dumnezeu şi de infinita Sa îndurare, nu va trebui să spui aceasta, se va vedea pe faţa ta”14. Când sunteţi demne de compania Duhului Sfânt, sunteţi încrezătoare şi frumuseţea voastră interioară străluceşte puternic. Şi astfel: „Virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu… şi Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent…”15.
Am fost învăţate că: „Darul Duhului Sfânt… însufleţeşte toate facultăţile intelectuale, creşte, măreşte, dezvoltă şi purifică toate pasiunile şi emoţiile naturale… Inspiră virtute, amabilitate, bunătate, tandreţe, blândeţe şi caritate. Dezvoltă frumuseţea unei persoane, aspectul şi trăsăturile… ”16 Acum, acesta este secretul unei mari frumuseţi! Aceasta este frumuseţea pe care am observat-o în casa profetului. În acea zi am aflat că frumuseţea pe care am văzut-o la sora McKay era singura frumuseţe care contează cu adevărat şi singurul gen de frumuseţe care dăinuieşte.
Alma ne adresează o întrebare pătrunzătoare la care să ne gândim: „Aţi primit voi imaginea Lui în înfăţişarea voastră?”17
De curând, un grup de tinere fete m-au vizitat la birou. La sfârşitul vizitei, o tânără fată s-a confesat cu lacrimi în ochi: „Nu m-am considerat frumoasă niciodată. M-am simţit întotdeauna foarte comună. Dar astăzi, în timp ce treceam prin faţa oglinzii din biroul dumneavoastră şi m-am oglindit în ea, eram frumoasă! Era frumoasă, pentru că faţa ei strălucea împreună cu Spiritul. Ea s-a văzut pe ea însăşi aşa cum o vedea Tatăl Ceresc. Ea primise imaginea Lui în înfăţişarea ei. Aceasta este „frumuseţea interioară”.
Dragi tinere fete, priviţi în oglinda eternităţii. Amintiţi-vă cine sunteţi! Vedeţi-vă aşa cum vă vede Tatăl Ceresc. Sunteţi alese. Sunteţi de viţă nobilă. Nu vă compromiteţi moştenirea divină. Aţi fost născute ca să fiţi regine. Trăiţi astfel încât să fiţi demne să intraţi în templu şi să primiţi acolo „tot ceea ce are Tatăl”18. Dezvoltaţi-vă frumuseţea interioară. Nu există o privelişte mai frumoasă decât o tânără fată care străluceşte cu lumina Spiritului, care este încrezătoare şi curajoasă deoarece este virtuoasă.
Amintiţi-vă că sunteţi fiice ale Tatălui nostru Ceresc. El vă iubeşte aşa de mult încât L-a trimis pe Fiul Său să vă arate felul în care să trăiţi, astfel încât să vă puteţi întoarce la El într-o zi. Mărturisesc că, atunci când sunteţi aproape de Salvator, ispăşirea Sa infinită vă dă posibilitatea să vă pocăiţi, să vă schimbaţi, să fiţi pure şi să primiţi imaginea Sa în înfăţişarea voastră. Ispăşirea Sa vă va da posibilitatea să fiţi puternice şi curajoase, în timp ce continuaţi să vă ridicaţi stindardul de virtute. Sunteţi preţioase. Voi sunteţi stindardul!
Şi astfel, închei, folosind cuvintele Domnului către fiecare dintre noi, preţioasele Sale fiice: „Iată… tu eşti o doamnă aleasă, pe care Eu am chemat-o19. [Umblă] pe cărările virtuţii… [Lasă] la o parte lucrurile acestei lumi… Lipeşte-te de legămintele pe care le-ai făcut… Ţine poruncile Mele continuu şi o cunună a neprihănirii vei primi”20. Depun mărturie despre aceasta în numele sfânt al Salvatorului nostru, Isus Hristos, amin.