Primul deceniu de funcţionare a Centrului de conferinţe s-a încheiat
Conferinţa din aprilie a marcat începutul celui de-al doilea deceniu de funcţionare a Centrului de conferinţe. În primii lui zece ani, multe milioane de persoane au beneficiat de calităţile singulare ale acestei clădiri unice în timpul a peste 100 de sesiuni ale conferinţelor generale, a 4.500 de evenimente şi a transmisiunilor care le-au însoţit.
Prima sesiune desfăşurată în Centrul de conferinţe a fost cea cu care a început Conferinţa Generală din 1 aprilie 2000. În timpul acesteia, preşedintele Gordon B. Hinckley (1910-2008) a spus: „[Centrul de conferinţe] va împodobi minunat oraşul. Centrul nu numai că va găzdui conferinţele noastre generale şi alte întâlniri religioase, dar va sluji şi ca un centru cultural pentru cele mai bune reprezentaţii artistice. Sperăm că aceia care nu sunt de credinţa noastră vor veni aici, vor simţi ambianţa acestui loc minunat şi vor fi recunoscători pentru existenţa sa” („Mărturie către toată lumea”, Liahona, iulie 2000, p. 4; Ensign, mai 2000, p. 4).
Şase luni mai târziu, pe 8 octombrie, preşedintele Hinckley a dedicat clădirea.
De atunci, aproape şapte milioane de vizitatori au venit la Centrul de conferinţe pentru a participa la 4.577 de evenimente. Aproximativ 4,8 milioane de vizitatori au vizitat întreaga clădire iar centrul a fost gazda a peste 5.500 de demnitari. Evenimentele desfăşurate în auditoriul şi în teatrul Centrului de conferinţe au inclus conferinţe generale, 10 adunări generale ale Tinerelor Fete, 10 adunări generale ale Societăţii de Alinare, trei evenimente comemorative (inclusiv funeraliile preşedintelui Hinckley) şi 125 de spectacole muzicale, fără a mai menţiona emisiunea Muzică şi cuvânt spiritual a Corului Tabernacolului, care s-a desfăşurat în Centrul de conferinţe de 186 de ori.
Aceste cifre încep să sugereze o împlinire a cuvintelor preşedintelui Hinckley.
Brent Roberts, director pentru dotările materiale ale sediului, a întâlnit mulţi oameni în clădire care şi-au exprimat recunoştinţa pentru ceea ce au simţit aici. „Ei au păşit aici cu lacrimi în ochi şi cu Spiritul în inimile lor”, a spus dânsul. „Nu este numai efectul clădirii totuşi – este al Domnului, al lucrării Sale şi al Spiritului Său.”
Centrul a fost anunţat în dimineaţa de Paşte de către preşedintele Hinckley în timpul Conferinţei Generale din aprilie 1996.
O trecere în revistă a dificultăţilor pe care constructorii Centrului de conferinţe le-au depăşit cu succes ajută la înţelegerea statutului unic al clădirii. Auditoriul de 21.000 de locuri a fost construit pe terenul obţinut prin nivelarea unei pante dintre strada Main şi strada West Temple din Salt Lake. Trei firme mari de construcţii şi-au unit eforturile în această lucrare. Auditoriul urma să nu aibă nicio coloană de sprijin în interior, pentru a nu se obstrucţiona vizibilitatea, aşa încât constructorii au trebuit să folosească mănunchiuri de cabluri de oţel cu o lungime de 88 m, având capacitatea de a susţine greutăţi de 17-37 kg pe centimetru pătrat. Acest proiect avea în vedere şi planurile grădinilor de pe acoperiş. În fiecare zi din timpul procesului de construcţie, în acest loc se aflau 1.000 de muncitori.
În timpul construirii, clădirea a rezistat tornadei neobişnuit de puternice care a avut loc în oraşul Salt Lake în anul 1999 şi, deşi braţul de sprijin al unei macarale uriaşe a fost rupt, munca a continuat.
Structura a fost terminată la timp şi vizitatorii centrului au admirat tehnica şi dotările moderne. Pentru televiziune, Centrul de conferinţe asigură un semnal digital HD (de înaltă definiţie). Prima transmisiune HD (de înaltă definiţie), în direct din Utah, s-a realizat, din Centrul de conferinţe, în timpul celebrării a 90 de ani de viaţă ai preşedintelui Hinckley, în iunie 2000.
Inginerii au creat, în auditoriu, un sistem de sonorizare capabil să asigure o acustică excelentă – fie că vizitatorii ascultă un vorbitor, fie că participă la un eveniment muzical – făcând calcule foarte exacte în care au avut în vedere materialele de pe pereţi şi de pe plafon, numărul de persoane care pot ocupa locuri în interior, precum şi covoarele şi tapiţeriile.
Preşedintele Hinckley a spus că această clădire transmite un sentiment de eleganţă. Această eleganţă poate fi observată de îndată ce vizitatorii intră în foaiere unde se pot vedea o sculptură înfăţişându-L pe Salvator şi busturi ale preşedinţilor Bisericii; păşesc în grădinile de pe acoperiş, printre pomi, flori, arbuşti şi cascade; privesc în sus prin cele nouă ferestre în tavan, care pot fi acoperite în timpul spectacolelor; şi admiră tablourile care se găsesc pretutindeni în clădire, multe dintre care sunt cunoscute membrilor Bisericii şi care, aproape toate, sunt originale.
Această clădire masivă este sursa multor statistici impresionante. Ea acoperă 10 acri (4 ha) sau suprafaţa mai multor blocuri. În interiorul centrului, se află suficiente cabluri electrice pentru a înconjura pământul de două ori. Peste 22.330 litri de apă sunt reciclaţi la fiecare cinci minute prin fântânile şi râuleţele ornamentale de aici.
Totuşi, cea mai măreaţă caracteristică a centrului nu o reprezintă nici milele de cabluri, nici greutatea susţinută de acoperiş, nici alte simple statistici.
„Nu este o piesă de muzeu, deşi arhitectura lui este superbă”, a spus preşedintele Hinckley. „Este un loc ce trebuie folosit pentru a-L onora pe cel Atotputernic şi pentru a duce la îndeplinire scopurile Sale eterne” („Acest măreţ an milenar” Liahona, ianuarie 2001, p. 80; Ensign, noiembrie 2000, p. 67).