Să trăiţi fericite pentru totdeauna
Tatăl Ceresc vă oferă cel mai măreţ dar dintre toate – viaţa veşnică – şi ocazia şi binecuvântarea infinită a încheierii propriei voastre poveşti cu „au trăit fericiţi pentru totdeauna”.
Dragile mele surori tinere din toată lumea, sunt recunoscător şi onorat să fiu cu voi astăzi. Preşedintele Thomas S. Monson şi toţi conducătorii Bisericii vă iubesc; ne rugăm pentru voi şi ne bucurăm de credinţa voastră.
De-a lungul anilor, am avut ocazia să aud multe limbi frumoase – fiecare, la rândul ei, este fascinantă şi remarcabilă; fiecare are şarmul ei deosebit. Dar oricât de diferite pot fi aceste limbi, ele au, deseori, lucruri în comun. De exemplu, în cele mai multe limbi, există o expresie aşa de magică şi plină de promisiuni cum poate nu există alta în lume. Această expresie este: „A fost odată, ca niciodată”.
Nu sunt aceste cuvinte minunate la începutul unei poveşti? „A fost odată, ca niciodată” promite ceva: o poveste cu peripeţii şi iubire, o poveste cu prinţese şi prinţi. Poate include povestiri despre curaj, speranţă şi dragoste nepieritoare. În multe dintre aceste poveşti, frumosul învinge urâtul şi binele învinge răul. Dar poate cel mai mult îmi place atunci când dăm ultima pagină şi ochii ajung la ultimele rânduri şi vedem cuvintele fermecate: „Şi au trăit fericiţi pentru totdeauna”.
Nu este oare ceea ce ne dorim cu toţii: să fim eroii şi eroinele propriilor noastre poveşti, să triumfăm asupra adversităţii, să trăim viaţa în toată splendoarea ei şi, la sfârşit, să trăim fericiţi pentru totdeauna?
Astăzi, doresc să vă atrag atenţia asupra unui lucru foarte important, deosebit de important. Pe prima pagină a broşurii Progresul personal al tinerelor fete veţi găsi aceste cuvinte: „Sunteţi fiice iubite ale Tatălui Ceresc, fiice care s-au pregătit să vină pe pământ în acest moment, având un scop sacru şi glorios”.1
Dragi surori, aceste cuvinte sunt adevărate! Ele nu sunt inventate ca într-un basm! Nu este oare remarcabil să ştim că Tatăl nostru Ceresc veşnic vă cunoaşte, vă aude, veghează asupra voastră şi vă iubeşte cu o dragoste infinită? De fapt, iubirea Lui pentru voi este atât de mare, încât El v-a oferit această viaţă pământeană ca un dar preţios dintr-o poveste cu „A fost odată, ca niciodată”, pentru ca să terminaţi propria voastră poveste adevărată de peripeţii, încercări şi ocazii pentru măreţie, nobleţe, curaj şi iubire. Şi, mai presus de toate, El vă oferă un dar mai presus de orice preţ şi înţelegere. Tatăl Ceresc vă oferă cel mai măreţ dar dintre toate – viaţa veşnică – şi ocazia şi binecuvântarea infinită a încheierii propriei voastre poveşti cu „au trăit fericiţi pentru totdeauna”.
Dar o asemenea binecuvântare nu vine fără a plăti un preţ. Nu este dată, pur şi simplu, pentru că o doriţi. Vine doar atunci când înţelegeţi cine sunteţi şi ce trebuie să deveniţi pentru a fi demne de un asemenea dar.
Încercarea face parte din călătorie
Gândiţi-vă, o clipă, la basmul vostru favorit. În acea poveste, personajul principal poate fi o prinţesă sau o ţărancă; ea poate fi o sirenă sau o mulgătoare, o stăpână sau o servitoare. Veţi descoperi că toate au un lucru în comun – ele trebuie să învingă adversitatea.
Cenuşăreasa trebuie să le suporte pe mama ei vitregă şi rea şi pe surorile ei vitrege şi rele. Ea este constrânsă să îndure ore îndelungate de servitute şi batjocură.
În „Frumoasa şi bestia”, Belle devine prizoniera unei bestii înfricoşător de urâtă pentru a-l putea salva pe tatăl ei. Ea îşi sacrifică familia şi căminul, tot ceea ce îi este drag pentru a petrece câteva luni în castelul bestiei.
În povestea „Rumpelstiltskin”, un morar sărac promite regelui că fiica lui poate să toarcă din paie fire de aur. Imediat, regele trimite după ea şi o închide într-o cameră cu o grămadă de paie şi o roată de tors. Mai departe în poveste, ea se confruntă cu pericolul de a-şi pierde primul copil, dacă nu poate ghici numele vrăjitorului care a ajutat-o în această sarcină imposibilă.
În fiecare dintre aceste poveşti, Cenuşăreasa, Belle şi fiica morarului trebuie să treacă prin tristeţe şi încercări înainte de a putea ajunge la „Au trăit fericiţi pentru totdeauna”. Gândiţi-vă la aceasta. A fost vreodată o persoană care nu a trebuit să treacă prin propria sa vale întunecată a ispitei, a încercării şi a tristeţii?
Între „A fost odată ca niciodată” şi „Au trăit fericiţi pentru totdeauna” toate personajele au trebuit să treacă peste o mare adversitate. De ce trebuie să avem toţi parte de tristeţe şi tragedie? De ce nu putem pur şi simplu să trăim în fericire şi pace, fiecare zi fiind plină de minuni, bucurie şi iubire?
Scripturile ne spun: „Trebuie să fie o opoziţie în toate lucrurile”2 pentru că fără ea nu am putea deosebi dulcele de amar. Ar simţi alergătoarea de maraton triumful de a termina cursa dacă ea nu ar fi simţit durerea orelor în care a forţat pentru a-şi depăşi limitele? Ar simţi pianista bucuria de a fi stăpânit o sonată complicată fără efortul din orele de exerciţii?
În poveşti, ca şi în viaţă, adversitatea ne învaţă lucruri pe care nu le putem învăţa în alt fel. Adversitatea ajută la dezvoltarea unui caracter profund care nu se poate realiza în alt fel. Tatăl nostru Ceresc Iubitor ne-a trimis într-o lume plină de provocări şi încercări, pentru ca noi, prin opoziţie, să putem învăţa înţelepciune, să devenim mai puternici şi să avem parte de bucurie.
Permiteţi-mi să vă împărtăşesc o experienţă personală pe care am avut-o în adolescenţă, în timp ce familia noastră frecventa Biserica în Frankfurt, Germania.
Într-o duminică, misionarii au adus, la adunările noastre, o familie nouă pe care nu o mai văzusem înainte. Era o mamă cu două fiice frumoase. M-am gândit că aceşti misionari au făcut o treabă foarte, foarte bună.
În mod deosebit, am observat-o pe una dintre fiice cu un păr excepţional, închis la culoare şi cu ochi mari căprui. Numele ei era Harriet şi cred că m-am îndrăgostit de ea din primul moment în care am văzut-o. Din nefericire, această frumoasă tânără fată nu părea să aibă aceleaşi sentimente pentru mine. Erau mulţi tineri băieţi care doreau s-o cunoască şi eu am început să mă întreb dacă ea m-ar putea vedea vreodată altfel decât ca pe un prieten. Dar eu nu am lăsat acest lucru să mă descurajeze. Am găsit modalităţi de a fi acolo unde era ea. Când dădeam împărtăşania, mă asiguram ca eram în locul potrivit pentru ca eu să fiu cel care-i dădea împărtăşania.
Atunci când aveam activităţi speciale la Biserică, treceam cu bicicleta pe la casa Harrietei şi sunam la uşă. De obicei, răspundea mama ei. De fapt, ea a deschis fereastra bucătăriei apartamentului lor de la etajul al patrulea şi a întrebat ce doream. Am întrebat-o dacă Harriet dorea s-o duc la Biserică pe bicicleta mea. Mama Harrietei a spus: „Nu, ea va veni mai târziu, dar eu aş fi fericită să merg cu tine pe bicicletă la Biserică”. Asta nu era exact ceea ce aveam în gând, dar cum puteam să refuz?
Astfel, am mers amândoi cu bicicleta la Biserică. Trebuie să recunosc că aveam o bicicletă foarte frumoasă. Mama Harietei s-a aşezat pe cadrul bicicletei, chiar în faţa mea şi eu am încercat să fiu cel mai elegant „şofer de biciclete” care trecea pe drumurile din pietre aspre de pavaj.
Timpul a trecut. Frumoasa Harriet se întâlnea cu mulţi alţi tineri şi se părea că eu nu puteam să mă apropii de ea.
Am fost dezamăgit? Da.
Am fost înfrânt? Categoric nu!
De fapt, uitându-mă în urmă, recunosc că nu este de loc rău să fii în relaţii bune cu mama fetei visurilor tale.
Ani mai târziu, după ce am terminat pregătirea de pilot de luptă în forţele aeriene, am avut parte de un miracol modern, acela fiind răspunsul Harrietei la curtarea mea continuă. Într-o zi, ea a spus: „Dieter, te-ai maturizat mult în ultimii ani”.
M-am mişcat repede după aceea şi, în câteva luni, m-am căsătorit cu femeia pe care am iubit-o chiar din prima clipă când am văzut-o. Procesul nu a fost uşor – au fost momente de suferinţă şi disperare – dar în cele din urmă, fericirea mea a fost deplină şi încă este, chiar şi mai mare.
Dragile mele surori, trebuie să ştiţi că veţi avea parte de propria voastră adversitate. Niciuna nu este scutită. Veţi suferi, veţi fi ispitite şi veţi face greşeli. Veţi învăţa pe propria voastră piele ceea ce a învăţat fiecare eroină: creşterea şi tăria vin ca urmare a biruirii provocărilor.
Reacţia voastră faţă de adversităţi şi nu adversitatea în sine este cea care determină modul în care se va desfăşura povestea vieţii voastre.
Sunt unele printre voi care, deşi tinere, au avut deja parte de multă tristeţe şi supărare. Inima îmi este plină de compasiune şi dragoste pentru voi. Cât de preţioase sunteţi pentru Biserică! Cât de iubite sunteţi de Tatăl vostru Ceresc! Deşi vi se poate părea că sunteţi singure, îngerii sunt cu voi. Deşi puteţi simţi că nimeni nu poate înţelege profunzimea disperării voastre, Salvatorul nostru, Isus Hristos, o înţelege. El a suferit mai mult decât ne putem imagina şi El a făcut aceasta pentru noi; El a făcut-o pentru voi. Nu sunteţi singure.
Dacă simţiţi, vreodată, că povara voastră este prea grea pentru a putea fi dusă, deschideţi-vă inima în faţa Tatălui Ceresc şi El vă va sprijini şi vă va binecuvânta. El vă spune, aşa cum i-a spus lui Joseph Smith: „Adversităţile şi suferinţele [voastre] vor fi numai pentru un scurt timp; şi după aceea, dacă [înduraţi] bine, Dumnezeu [vă] va exalta în cer”.3
Îndurarea adversităţii nu este singurul lucru pe care trebuie să-l faceţi pentru a avea o viaţă fericită. Permiteţi-mi să repet, modul în care reacţionaţi la adversitate şi ispită este un factor decisiv în ajungerea voastră la stadiul de a trăi „fericiţi pentru totdeauna”.
Rămâneţi fidele faţă de ceea ce ştiţi că este corect
Dragi surori, mult iubite surori tinere, rămâneţi fidele faţă de ceea ce ştiţi că este corect. Oriunde vă uitaţi, astăzi, veţi găsi promisiuni de fericire. Reclamele din reviste vă promit o fericire totală dacă veţi cumpăra o anumită haină, şampon sau fard. Anumite programe din mass-media le prezintă într-un mod încântător pe cele care îmbrăţişează răul sau care cedează instinctelor carnale. Deseori, aceleaşi persoane sunt prezentate ca modele de succes şi realizare.
Într-o lume în care răul este prezentat ca bine şi binele ca rău, câteodată este dificil să ştii adevărul. Într-o oarecare măsură, este aproape ca în dilema Scufiţei Roşii: atunci când nu eşti foarte sigură dacă ceea ce vezi este bunica mult iubită sau este un lup periculos.
Am petrecut mulţi ani în carlinga unui avion. Sarcina mea era să aduc în siguranţă un avion mare cu reacţie din orice parte a lumii la destinaţia noastră dorită. Ştiam cu certitudine că, dacă doream să călătoresc de la New York la Roma, trebuia să zbor spre est. Dacă cineva mi-ar spune că ar trebui să zbor spre sud, aş şti că nu există adevăr în cuvintele lui. Nu aş avea încredere în aceste cuvinte pentru că ştiu acest lucru. Indiferent de cât de convingător ar fi, indiferent de cât de măgulitor ar fi, indiferent de mită sau ameninţări, nimic nu m-ar putea convinge că, dacă zbor spre sud, aş ajunge la destinaţie, pentru că eu ştiu acest lucru.
Cu toţii căutăm fericirea şi cu toţii încercăm să ne găsim fericirea proprie de a trăi fericiţi pentru totdeauna. Adevărul este: Dumnezeu ştie cum să ajungem acolo! Şi El a creat o hartă pentru voi; El ştie drumul. El este Tatăl vostru Ceresc Preaiubit care caută binele şi fericirea voastră. El doreşte cu toată iubirea unui Tată Perfect şi Pur ca voi să ajungeţi la destinaţia divină. Harta este la dispoziţia tuturor. Ea dă îndrumări explicite despre ceea ce trebuie să facă şi unde trebuie să meargă oricine se străduieşte să vină la Hristos şi „să [fie martor al] lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile”.4 Tot ceea ce aveţi de făcut este să aveţi încredere în Tatăl vostru Ceresc. Să aveţi suficientă încredere astfel încât să urmaţi planul Lui.
Cu toate acestea, nu toţi vor urma harta aceasta. Poate că ei se vor uita la ea. Ei pot să creadă că este bună, poate chiar adevărată. Dar ei nu urmează indicaţiile divine. Mulţi cred că orice drum îi va duce la a trăi „fericiţi pentru totdeauna”. Unii pot deveni chiar furioşi atunci când alţii care ştiu drumul încearcă să-i ajute şi li-l arată. Ei cred că asemenea sfaturi sunt depăşite, irelevante, fără legătură cu viaţa modernă.
Dragi surori, ceea ce ei cred este greşit.
Evanghelia este drumul spre a trăi „fericiţi pentru totdeauna”.
Înţeleg că uneori, unii se pot întreba de ce frecventează adunările Bisericii sau de ce este aşa de important să citească scripturile în mod regulat sau să se roage zilnic la Tatăl nostru Ceresc. Iată răspunsul meu: Faceţi aceste lucruri pentru că ele fac parte din drumul lui Dumnezeu pentru voi. Şi acest drum vă va duce la destinaţia de a trăi „fericiţi pentru totdeauna”.
„Au trăit fericiţi pentru totdeauna” nu este ceva care se găseşte doar în basme. Voi puteţi obţine acest lucru. Este la dispoziţia voastră! Dar trebuie să urmaţi harta Tatălui vostru Ceresc.
Dragi surori, vă rog, îmbrăţişaţi Evanghelia lui Isus Hristos! Învăţaţi să-L iubiţi pe Tatăl vostru Ceresc cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul. Umpleţi-vă sufletele cu virtute şi iubiţi bunătatea. Străduiţi-vă întotdeauna să arătaţi ce-i mai bun în voi şi în alţii.
Învăţaţi să acceptaţi şi să acţionaţi conform valorilor Tinerelor Fete. Trăiţi în conformitate cu standardele din broşura Pentru întărirea tineretului. Aceste standarde vă ghidează şi vă îndrumă spre a trăi „fericiţi pentru totdeauna”. Trăind în conformitate cu aceste standarde veţi fi pregătite să faceţi legăminte sacre în templu şi să vă stabiliţi propria moştenire a bunătăţii în situaţiile voastre individuale. „Staţi… în locuri sfinte şi nu vă clintiţi”5, indiferent de ispite sau dificultăţi; vă promit că generaţiile viitoare vă vor fi recunoscătoare şi vor lăuda numele vostru pentru curajul şi credinţa voastră în acest timp crucial al vieţii voastre.
Dragile mele surori tinere, voi care susţineţi adevărul şi neprihănirea, care căutaţi bunătatea, voi care aţi intrat în apele botezului şi umblaţi pe căile Domnului, Tatăl nostru din Cer a promis că veţi „[zbura] ca vulturii; [alerga] şi nu [veţi obosi], [umbla] şi nu [veţi osteni]”.6 Nu „[veţi] fi [înşelate]”.7 Dumnezeu vă va binecuvânta şi veţi prospera.8 „Porţile iadului nu vă vor birui;… şi Domnul Dumnezeu va dispersa puterile întunericului din faţa voastră şi va clătina cerurile pentru binele vostru şi pentru slava numelui Său”.9
Dragi surori, noi vă iubim. Ne rugăm pentru voi. Fiţi puternice şi îmbărbătaţi-vă. Sunteţi cu adevărat fiice de spirit de viţă nobilă ale Atotputernicului Dumnezeu. Sunteţi prinţese menite să deveniţi regine. Propria voastră poveste minunată a început deja. „A fost odată ca niciodată” este acum povestea voastră.
În calitate de apostol al Domnului Isus Hristos, vă las cu binecuvântarea mea şi vă promit că, dacă acceptaţi şi trăiţi în conformitate cu valorile şi principiile Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos, „[veţi fi] pregătite să [întăriţi] căminul şi familia, să [faceţi] şi să [păstraţi] legăminte sacre, să [primiţi] rânduielile din templu şi să [vă bucuraţi] de binecuvântările exaltării”.10 Şi va veni ziua când veţi întoarce paginile finale ale propriei voastre poveşti glorioase; acolo veţi citi şi veţi simţi îndeplinirea acelor cuvinte binecuvântate şi minunate: „Şi ei au trăit fericiţi pentru totdeauna”. Despre aceasta vă mărturisesc în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.