Când Domnul porunceşte
Supunerea credincioasă, indiferent de mărimea aparentă a sarcinii, va aduce îndrumarea, ajutorul şi pacea Domnului.
Există o povestire despre doi bărbaţi iubitori de natură care au angajat un avion mic pentru a zbura la un lac îndepărtat, în călătoria lor anuală la pescuit. După o călătorie plină de succes, pilotul s-a întors să-i recupereze. Totuşi, el i-a informat repede pe pescari că avionul său mic nu va rezista să-i ducă pe ei, echipamentul lor şi greutatea suplimentară de peşte pe care-l prinseseră. Era necesar un al doilea zbor.
Acum, sportivii nu au fost interesaţi să plătească pentru a doua rundă de călătorie. Aşa încât, după ce bărbaţii au promis să-şi împacheteze bine lucrurile şi să plătească ceva în plus, pilotul, fără tragere de inimă, a fost de acord să încerce să zboare.
Pescarii au zâmbit cu subânţeles când pilotul a forţat avionul în zbor. Totuşi, câteva secunde mai târziu, avionul a început să piardă din viteză şi s-a prăbuşit într-o câmpie mlăştinoasă întinsă aflată la capătul lacului.
Avionul pierduse din viteză datorită fenomenului bine cunoscut denumit „efect de sol”. Efectul de sol are loc când aerul este comprimat între aripile avionului şi suprafaţa pământului – atunci când sunt foarte aproape. În acest caz, în timp ce avionul a zburat încet, ieşind de sub efectul de sol, ar fi trebuit să zboare prin propria sa putere, ceea ce pur şi simplu, nu a putut să facă.
Din fericire nu au fost stricăciuni serioase şi, după ce şi-au revenit, unul dintre pescari l-a întrebat pe celălalt: „Ce s-a întâmplat?” Al doilea a răspuns: „Ne-am prăbuşit la decolare – cam la 91 de metri de locul unde am păţit-o anul trecut!”
La fel ca cei doi sportivi, uneori credem că trebuie să existe o cale mai uşoară, o scurtătură sau o modificare a poruncilor Domnului care se va potrivi cu condiţiile noastre personale. Asemenea gândire nu izbuteşte să recunoască faptul că stricta supunere faţă de legile lui Dumnezeu aduce binecuvântările Sale şi lipsa de supunere faţă de legile Sale conduce la consecinţe previzibile.
În momentul numirii sale în calitate de preşedinte al Bisericii, Harold B. Lee a spus: „Siguranţa Bisericii constă în ţinerea poruncilor de către membri… Atunci când ţin poruncile, binecuvântările vor veni”1.
Când alegem să nu ne supunem poruncilor, de obicei facem aceasta deoarece: (1) ne-am convins singuri că poruncile nu se aplică în cazul nostru; (2) nu credem că acest lucru este important sau (3) suntem siguri că este prea greu să ne supunem.
1. Această poruncă nu se aplică în cazul meu
În ultimii ani de domnie a regelui Solomon, Domnul i-a adus la cunoştinţă prin profetul Său: „Voi rupe împărăţia de la tine şi o voi da slujitorului tău”2.
La scurt timp după aceea, profetul Ahia l-a identificat pe acel slujitor ca fiind Ieroboam, un tânăr „muncitor” căruia Solomon îi dăduse „privigherea peste toţi oamenii de corvoadă din casa lui Iosif”3. Îndatoririle lui Ieroboam necesitau ca el să călătorească din munţii lui Efraim, unde locuia, la Ierusalim, care era capitala. În timpul uneia dintre acele călătorii, Ahia l-a întâlnit pe drum. Prin Ahia, Domnul i-a spus: „Îţi voi da zece seminţii…”4 De asemenea, el l-a instruit pe Ieroboam: „Dacă vei… umbla în căile Mele… păzind legile şi poruncile Mele… voi fi cu tine… şi-ţi voi da ţie pe Israel”5.
După ce a auzit profeţia lui Ahia, Solomon s-a gândit să-l omoare pe Ieroboam, astfel încât acesta a fugit în Egipt6. După moartea lui Solomon, Ieroboam s-a întors din exil în partea de nord a Israelului şi a început să conducă cele zece triburi din nord7.
Totuşi, planul lui Ieroboam de a conduce împărăţia implica un amestec de bine şi rău. El a stabilit Sihemul drept capitala naţiunii, un oraş de o mare însemnătate religioasă pentru poporul său. Dar, din păcate, el a introdus ritualuri satanice în preaslăvirea lor8.
Ieroboam s-a autoconvins că unele dintre poruncile lui Dumnezeu nu se aplicau în cazul său. Ca rezultat al acţiunilor sale, toţi urmaşii săi au fost omorâţi şi, datorită practicilor păgâne pe care le-a introdus în rânduielile lor sfinte, cele zece triburi ale lui Israel au fost în cele din urmă îndepărtate de la moştenirea lor9.
Exact aşa cum ieşirea din „efectul de sol” cu mai multă greutate decât pot susţine aripile avionului va duce la consecinţe dezastruoase, tot aşa acordul nostru parţial sau selectiv faţă de legile lui Dumnezeu nu va reuşi să ne aducă toate binecuvântările supunerii.
2. Această poruncă nu este importantă
Zeci de ani mai târziu, Naaman, un sirian erou de război, „tare şi viteaz”10 a călătorit din ţara sa natală în Israel şi i-a cerut regelui, Ioram, să-l vindece de lepră11.
Naaman a fost îndrumat către profetul Elisei. „…Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: «Du-te şi scaldă-te de şapte ori în Iordan… şi vei fi curat»”12.
În ciuda promisiunii că va fi vindecat, Naaman s-a simţit ofensat că Elisei nu l-a primit personal şi chiar şi mai insultat de sfatul profetului de a se scălda de şapte ori în micul şi noroiosul râu Iordan. Mândria sa cerea ceva mai remarcabil şi măreţ, ceva potrivit cu statura sa şi locul în comunitate şi naţiune.
Din fericire pentru Naaman, slujitorul său l-a convins că, indiferent ce-i ceruse profetul să facă, dacă se supunea, i-ar fi adus binecuvântările Domnului. Naaman s-a scăldat în râul Iordan, cum fusese îndrumat şi, ca rezultat al supunerii sale, a fost vindecat de lepră13.
Supunerea faţă de poruncile Domnului, în ciuda faptului că le considerăm banale sau lipsite de importanţă, vor aduce cu siguranţă binecuvântările Sale promise.
3. Această poruncă este mult prea grea
Urmând porunca Domnului, profetul Lehi şi-a condus familia în pustietate. În timpul primelor câteva zile ale călătoriei, Lehi l-a instruit pe fiul său, Lemuel, să fie „ferm şi neclintit şi nemişcat în ţinerea poruncilor Domnului!”14
Totuşi, când cerinţa profetică a fost să se întoarcă în Ierusalim pentru a recupera plăcile de aramă conţinând „cronicile iudeilor”15, cei doi băieţi mai mari s-au revoltat, spunând: „Este un lucru greu”16.
În ciuda cârtelii fraţilor săi mai mari, credinţa şi supunerea lui Nefi faţă de poruncile Domnului au condus la obţinerea acelor plăci de aramă. O naţiune a fost clădită, un limbaj a fost păstrat iar Evanghelia lui Isus Hristos a fost propovăduită generaţiilor care au urmat.
Uneori putem crede că Domnul va înţelege nesupunerea noastră pentru că împrejurările noastre speciale fac aderarea la legile Sale dificilă, stânjenitoare sau chiar dureroasă. Totuşi, supunerea credincioasă, indiferent de mărimea aparentă a sarcinii, va aduce îndrumarea, ajutorul şi pacea Domnului.
Profetul Joseph Smith l-a rugat pe Domnul în două ocazii, întrebând dacă un prieten remarcabil, Martin Harris, putea să ducă primele 116 pagini ale materialului tradus din cartea lui Lehi din Harmony, Pensylvania, înapoi în Palmyra. De fiecare dată Domnul l-a sfătuit pe Joseph să evite încredinţarea manuscrisului domnului Harris.
Martin căuta să folosească materialul tradus ca dovadă, pentru a-i opri pe asociaţii săi să răspândească zvonuri despre prietenia lui cu Joseph Smith. La a treia cerere Domnul i-a dat acordul lui Joseph17.
Martin a pierdut manuscrisul şi, ca rezultat, plăcile au fost luate de la profetul Joseph Smith pentru o perioadă de timp. Aceasta a fost o lecţie dureroasă pentru profetul Joseph, care a spus: „Am făcut din aceasta regula mea: când Domnul porunceşte, fă ce spune”18. Aceasta trebuie şi poate să fie şi regula noastră.
Răspunsul Domnului, atunci când ne supunem poruncilor Sale, este sigur. El ne-a promis: „Şi dacă ţii poruncile mele şi înduri până la sfârşit, vei avea viaţă veşnică”19.
În plus, El ne-a sfătuit: „Eu, Domnul, sunt milostiv şi binevoitor faţă de aceia care se tem de Mine şi îi cinstesc pe aceia care Mă slujesc în dreptate şi adevăr până la sfârşit”20.
Supunerea faţă de poruncile Domnului ne asigură încrederea în calea aleasă de noi, ne face demni de îndrumarea şi conducerea Sa, pe măsură ce ne continuăm eforturile şi ne oferă potenţialul de a deveni asemănători Salvatorului nostru şi de a ne întoarce în prezenţa Tatălui nostru.
Este rugăciunea mea ca fiecare zi să ne găsească străduindu-ne să fim mai supuşi legilor, rânduielilor şi poruncilor Evangheliei lui Isus Hristos, astfel încât El să poată să ne binecuvânteze mai pe deplin viaţa.
Mărturisesc că supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu aduce binecuvântările cerului, că Tatăl nostru Ceresc şi Fiul Său, Isus Hristos, trăiesc iar Cartea lui Mormon este Cuvântul lui Dumnezeu şi că preşedintele Thomas S. Monson este profetul Domnului în zilele noastre, în numele lui Isus Hristos, amin.