Membrii din Haiti merg înainte cu fermitate în Evanghelie
Când un cutremur a lovit Haiti în ianuarie 2010, Jean-Elie René a alergat spre casă pentru a se asigura că familia dânsului era în siguranţă. La sosire, l-a văzut pe unul dintre cei trei fii ai săi plângând în stradă şi a putut auzi ţipetele unui alt fiu venind de sub dărâmăturile unde fusese odată casa familiei lui.
Tatăl, în vârstă de 32 de ani, a ascultat de unde se auzea plânsetul şi a săpat printre dărâmături până când a dat de fiul dânsului, în vârstă de cinci ani, şi de trupul soţiei însărcinate, care încă proteja bebeluşul de nouă luni de acoperişul casei, care se prăbuşise.
Fratele René slujeşte în calitate de funcţionar al episcopiei Leogane, ţăruşul Port-au-Prince, Haiti. Deşi şi-a pierdut soţia, copilul nenăscut şi casa, dânsul nu se plânge de situaţie şi nu se înfurie. În cele mai multe zile, după cutremur, fratele René putea fi găsit la casa de întruniri, cu bebeluşul în braţe şi ceilalţi doi băieţi ai dânsului de o parte şi de alta, ajutându-l pe episcop să coordoneze ajutorul acordat membrilor episcopiei şi altor persoane pentru care casa de întruniri a devenit adăpost temporar.
Povestea fratelui René este impresionantă, dar nu unică. Membrii Bisericii din Haiti au suferit mult ca urmare a distrugerilor provocate de cutremurul cu magnitudinea de 7 grade pe scara Richter, dar calamitatea a dezvăluit tăria membrilor din Haiti. Ca şi fratele René, mulţi membri – atât membri vechi, cât şi cei aflaţi la prima generaţie – au făcut faţă încercărilor şi au găsit pace şi alinare în credinţă şi supunere.
Întărit în încercare
În încercările lor, membrii Bisericii din Haiti au rămas puternici în Evanghelie, continuând să se îngrijească şi să se întărească unul pe altul şi pe ceilalţi din comunităţile lor.
„Este adevărat că tot ce aveam, chiar şi bunurile noastre materiale şi familiile noastre, a dispărut. Dar credinţa noastră în Isus Hristos nu a fost distrusă”, a spus Yves Pierre-Louis, episcop al episcopiei Leogane. „A fost un bun prilej pentru noi să ne autoevaluăm ca ucenici ai lui Hristos.”
Conducătorii locali ai preoţiei, în special, au fost un măreţ exemplu de credinţă şi mărturie, făcând faţă încercării, învăţând să-şi îndeplinească chemările în momente grele şi ajutându-i pe cei aflaţi în nevoie, a spus vârstnicul Francisco J. Viñas, din Cei Şaptezeci, preşedintele Zonei Mării Caraibilor.
„Ei şi-au folosit cheile preoţiei pentru a binecuvânta vieţile membrilor şi ale celor care nu sunt membri”, a spus dânsul. „Ei au muncit în cadrul consiliilor şi au primit îndrumare de la Spirit pentru a face faţă încercărilor grele zi după zi.”
Urmările cutremurului au dat naştere unei provocări, mai ales pentru episcopii din Haiti, a spus Prosner Colin, preşedintele ţăruşului Port-au-Prince, Haiti. Episcopilor şi altor conducători ai Bisericii le-a revenit responsabilitatea de a se îngriji şi a oferi asistenţă sutelor de membri ai episcopiilor, precum şi propriilor familii.
„[Episcopii] continuă să ajute”, a spus preşedintele Colin. „Ei înţeleg că au pierdut multe lucruri, dar ei au Evanghelia. Ei îi încurajează pe [membri] să continue să trăiască în mod demn.”
Episcopul Pierre-Louis a devenit conducător al comunităţii după cutremur. În săptămânile şi lunile care au urmat dezastrului din Haiti, dânsul şi-a dedicat viaţa slujirii membrilor şi a celor care nu sunt membri din Leogane – îngrijindu-se de nevoile a sute de persoane.
„Dânsul este cel mai uimitor, umil slujitor pe care îl veţi întâlni vreodată”, a spus Chad Peterson, doctor din Arizona care, după cutremur, a petrecut timp ca voluntar alături de episcopul Pierre-Louis.
Credinţă pentru acum şi viitor
Multe povestiri au fost împărtăşite despre membrii din Haiti, a căror capacitatea de a-şi reveni rapid din necazuri şi a căror credinţă în Domnul i-a ajutat să-şi depăşească încercările.
„Deşi credincioşii sfinţi haitieni au suferit foarte mult, ei au speranţe mari în ceea ce priveşte viitorul“, a spus vârstnicul Wilford W. Anderson, din Cei Şaptezeci, în cuvântarea rostită în cadrul Conferinţei Generale din aprilie 2010. Ca şi în cazul primilor pionieri din anul 1846, inimile lor sunt frânte, dar spiritele lor sunt puternice. Şi ei ne învaţă că nădejdea, fericirea şi bucuria nu au legătură cu circumstanţele, ci cu credinţa în Domnul.”
O dovadă a acestei supuneri şi credinţe a fost aceea că, imediat după cutremur, adunările Bisericii s-au desfăşurat fără întrerupere.
Deşi ţara lor suferise distrugeri mari, membri din Haiti au venit la Biserică îmbrăcaţi în cele mai bune haine de duminica, cu feţe zâmbitoare. Evanghelia a fost mijlocul de susţinere pe care s-au sprijinit mulţi pentru a se desprinde de tristeţea şi disperarea lor.
„În pofida faptului că şi-au pierdut căminele, serviciile şi membri ai familiei, oamenii sunt atât de iubitori, încrezători şi optimişti. Au o credinţă uimitoare”, a spus fratele Peterson.
Astăzi, Biserica înfloreşte în continuare în Haiti. Participarea la adunările de împărtăşanie a crescut, a spus preşedintele Colin, şi oamenii din Haiti continuă să muncească pentru a-şi reclădi comunităţile.
„Membrii îi slujesc bine pe ceilalţi”, a spus dânsul. „Îi vizitează, caută locuri de muncă pentru ei şi pentru ceilalţi.”
Berthony Theodor, haitian şi director al Serviciului de bunăstare din Haiti al Bisericii, spune că dânsul şi alţi conducători actuali şi viitori ai Bisericii din Haiti au dobândit o experienţă preţioasă ca urmare a dezastrului.
„Avem ocazia de a sluji altora, de a le arăta, încă o dată, cât de mult îi iubim”, a spus dânsul. „Am ajuns să aflăm, din nou, că nu suntem singuri în lume, că suntem membri ai poporului Domnului.”
Fratele Theodor a spus că acest cutremur – sau oricare alt dezastru – nu ar putea răpi pacea sau bucuria membrilor din Haiti.
„Mărturia mea este că Domnul nu Îşi uită niciodată copiii”, a spus dânsul. „El ştie unde mă aflu, ştie prin ce trec. El nu mă va lăsa niciodată singur.”